1,267 matches
-
a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în special a cumanilor și mongolilor. Extinderea schimburilor comerciale, favorizată de apariția târgurilor și orașelor, intensul comerț de tranzit au asigurat premisele economice ce au impulsionat efortul de unificare politică a teritoriilor est-carpatice. Portulanul lui Angelino Dulcert din 1339 notează de-a lungul drumului comercial ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prestigiu. Acest voievod român din nordul Moldovei, al cărui nume nu-l cunoaștem, a preluat misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați, la începutul secolului al XIV-lea. În plus, întărirea raporturilor feudale, ca și primejdia străină, lupta împotriva mongolilor și presiunea regatului ungar, au dus la unificarea formațiunilor în jurul celei mai puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste legături. Teritoriul stăpânit de Dimitrie și-a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă strălucită, zgomotoasă, dar și bogată în creații" (Iorga). După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă strălucită, zgomotoasă, dar și bogată în creații" (Iorga). După 1342, noul rege a inițiat și a condus acțiuni militare de mari proporții împotriva mongolilor. El a reușit să antreneze în această luptă și forțe politice de la marginea regatului, precum românii din Maramureș, ca și sprijinul lui Nicolae Alexandru, voievodul asociat de la sud de Carpați. Astfel, învingător nu o dată asupra tătarilor, regele Ludovic s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anul 1359 se contura drept cel mai critic în istoria Hoardei de Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile de izvoare dezvăluie că operațiile militare conduse de Dragoș vizau preluarea puterii (domniei) doar în teritoriile est-carpatice, ce se aflau în afara zonei stăpânite nemijlocit de mongoli. Aceste operațiuni (acțiuni) urmăreau substituirea voievozilor locali de la conducerea formațiunilor politice românești, închegate în nord-vestul Moldovei. Împrejurările în care Dragoș a fost instaurat ca voievod în această zonă rămân în cea mai mare parte învăluite în mister (necunoscute). Este cert
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în perioada constituirii statului Moldova, acesta a fost complicat. Evenimentele din spațiul carpato-dunăreano-nistrean nu au fost rectilinii, raportul de forțe dintre statele din zonă era labil. Declinul Hoardei de Aur a amplificat disputele dintre statele puternice, iar teritoriile dominate de mongoli, Rusia, Moldova, erau lipsite de posibilitatea de a se opune presiunilor ei. După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă, dar mongolii continuau să rămână puternici în zonă, ei stăpâneau mai departe teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aur a amplificat disputele dintre statele puternice, iar teritoriile dominate de mongoli, Rusia, Moldova, erau lipsite de posibilitatea de a se opune presiunilor ei. După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă, dar mongolii continuau să rămână puternici în zonă, ei stăpâneau mai departe teritorii întinse. Menținerea lor până la sfârșitul secolului al XIV-lea, în sud-estul Moldovei (Bugeac), impieta asupra stabilității și unității teritoriale a statului est-carpatic, iar, pe de altă parte, Ungaria angevină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să întindă hotarele până la Dunăre, Mare și Nistru. Acțiunea politică și militară ce viza eliberarea țării s-a desfășurat în două etape: 1. înlăturarea suzeranității ungurești asupra vestului și nord-vestului Moldovei, pentru consolidarea neatârnării obținute prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea suzeranității ungare, domnia Moldovei urmărea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în stăpânirea Hoardei de Aur. Se impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice. Prosperele centre urbane de la Orheiul Vechi, Orașul Nou și Costești au fost abandonate în anii 1367-1368. La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cetatea Albă, ultima monedă mongolă datează de la 1368-1369. Această dispariție totală a monedelor hanilor mongoli, după a. H. 770-1368/1369, nu este întâmplătoare. Putem deduce că anul 1369 este momentul încetării circulației monedelor mongole în teritoriile carpato-nistrene. Împrejurările în care mongolii au renunțat la teritoriile din nordul gurilor Dunării, la sud-estul Moldovei, nu ne sunt prea bine cunoscute. Retragerea stăpânirii mongole a Hoardei de Aur din aceste teritorii de mare importanță economică (comercială) și strategică nu s-a făcut de bună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
renunțat la teritoriile din nordul gurilor Dunării, la sud-estul Moldovei, nu ne sunt prea bine cunoscute. Retragerea stăpânirii mongole a Hoardei de Aur din aceste teritorii de mare importanță economică (comercială) și strategică nu s-a făcut de bună voie. Mongolii nu au dat uitării timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii ani ai secolului al XIV-lea, în Câmpia Dunării s-a produs exodul cetelor mongole învinse de Timur (Tamerlan). Însă, s-o subliniem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timp de secole pierderea Bugeacului și sperau să-l recâștige. Astfel, în ultimii ani ai secolului al XIV-lea, în Câmpia Dunării s-a produs exodul cetelor mongole învinse de Timur (Tamerlan). Însă, s-o subliniem, retragerea spre răsărit a mongolilor, în jurul lui 1370, era rezultatul propriei lor slăbiciuni, în urma îndelungatelor războaie civile. Dispariția de pe scena politică mongolă a lui Abd Ullah, în circumstanțe neclare, a dus la tulburări și mai mari. În teritoriile apusene ale Hoardei (Ak-orda), se impunea tot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșitul secolului al XIV-lea. Dacă cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, au fost direct implicate în acțiunea de îndepărtare a Hoardei din regiunile nord-dunărene este dificil de precizat. După informații din cronici, ajungem la presupunerea că la alungarea mongolilor au contribuit forțele locale românești (din Moldova) și cele ale cnejilor Koriatovici din Podolia (dincolo de Nistru). Conform letopisețelor ruso-lituaniene (vezi mai sus), românii din Moldova l-au ales voievod pe Iurii Koriatovici, pentru ca mai târziu să-l otrăvească! Deși unii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a secolului al XIV-lea, sub stăpânirea mongolă și a intrat mai târziu în componența Moldovei.41 Profitând de haosul intern din Hoarda de Aur, românii din sud-estul Moldovei au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din Podolia. Impunerea suzeranității lui Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea mongolilor și a presiunilor exercitate de cnejii lituanieni sau cei polonezi. Rolul statului românesc est-carpatic, condus de Lațcu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Aur, românii din sud-estul Moldovei au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din Podolia. Impunerea suzeranității lui Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea mongolilor și a presiunilor exercitate de cnejii lituanieni sau cei polonezi. Rolul statului românesc est-carpatic, condus de Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor din nordul gurilor Dunării de sub dominația Hoardei de Aur, nu ne este cunoscut, este posibil să se fi implicat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Țara de Jos, și constituirea a două vornicii sunt indicii ale supraviețuirii unor entități politice mai vechi. Astfel, cu excepția regiunilor subcarpatice, Țara de Jos se suprapunea, în mare parte, peste teritoriile ce s-au aflat sub controlul efectiv al mongolilor. Iar particularitatea instituțională a sudului Moldovei nu se datorează unor formațiuni prestatale autohtone, ci menținerii mai îndelungate a teritoriului său în componența Hoardei de Aur.43 NOTE 1. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Chin) Această serie de exerciții qi gong a fost elaborată în secolul al XII-lea de mareșalul Yueh Fei, marele strateg militar chinez, care și-a sacrificat viața în încercarea de a proteja dinastia Sung de înfrângerea în lupta cu mongolii. Deși Yueh Fei era militar, seria de exerciții qi gong pe care a creat-o nu constituie o artă marțială. A fost concepută pentru fortifierea corpului, mai ales a picioarelor, spatelui, umerilor și gâtului, pentru echilibrarea funcțiilor vitale și tonifierea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Roma și Constantinopol, mai ales când cazurile de litigiu erau grele, de vreme ce reginele, prin poziția lor, erau legale să aibă oarecare considerație pentru religia soților lor, purtători de coroană. Pe de altă parte regii ungurești, în desele lor războaie cu mongolii, cumanii, polonii și turcii aveau mereu nevoie de ajutor, iar papii puteau și erau pururea gata de-a le fi la-ndemînă, scoțîndu-le ajutor în război de la mulți potentați creștini și prin aceasta interesele lumești ale Ungariei și cele religioase ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nespus de grea și de îndoielnică. Amenințate de latini pe de-o parte, de bulgari pe de alta, se mai adăuga pe lângă acestea inundarea ca din senin cu crudul și barbarul popor al cumanilor. Aceștia trebuiră să fugă denaintea vijeliei mongolilor, care veneau cu o uriașă precumpănire de număr și de putere, părăsiră cu familii și casnici așezările lor de pe malul stâng al Dunării, trecură pe malul drept al râului pe burduje bine combinate, pătrunseră prin țara mărginașă a Bulgariei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea de gând în contra Romîno-Bulgariei, trăgănată de la-nceput chiar, rămase neîmplinită cu totul, pentru că pe de o parte-l amenința despre Rusia o puternică invaziune tătărească, pe de alta, dând voie cumanilor să imigreze, pentru a-i avea aliați contra mongolilor, lucrul acesta era împreunat cu mulțime de greutăți și de neajunsuri. C-un cuvânt, Bulgaria și Macedonia nu s-au mai cucerit pentru catolicism, nici au fost supuse uniunii cu Roma. Progresele și laurii lui Vatatzes nu-i dădeau liniște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
închide fără îndoială calea spre Sfântul Mormânt. Pentru campania contra grecilor să se dea aceeași absoluțiune ca și pentru cruciată-n Palestina. Privirea Scaunului roman rămase îndreptată spre răsărit chiar atunci când la marginea Țării ungurești apărură în cete nenumărate grozavii mongoli. Cu toată nemijlocita primejdie ce-l amenința pe Bela IV, papa îl provocă din nou de-a lucra pentru convertirea lui Vatatzes și a poporului grecesc supus acestuia, deși regele unguresc n-avea nici vreme nici gust pentru un asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de față a tuturor vasalilor regești, deci și a episcopilor, era neapărată pentru țară, căci aceștia, fiind asemenea vasali, aveau datoria de-a trimite sub steagurile regelui pe vasalii lor inferiori. Curând, și asemenea unei rumperi de nouri, valurile de mongoli rupsese stavilele, nimicise oastea ungurească, inundase Ungaria și o prefăcuse într-un pustiu și-l gonise pe rege afară din țară, unde îmbla cerând ajutor. Bela IV se rugă papei, care însă din {EminescuOpXIV 120} nefericire era rău certat cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]