2,922 matches
-
întrerupte de capitole epistolar-poetice ale mezinului scriitor, rătăcit în propria memorie. A. R. Deleanu are multă disponibilitate pentru teatralitate, știe să însceneze și să creeze dialoguri tensionate, deși rămâne, inevitabil, prizonierul poeziei. Splendidă, ultima parte a cărții este un amplu monolog poetic despre utopiile paradisiace și apocalipsa sufletească. Sunt pagini încântătoare, numai bune de pus în ramă. În schimb, debutul cărții este călcâiul lui Ahile: deși are sensul lui în dispunerea narativă, el nu reușește să demonteze credibil ceea ce se sugerează
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
în călătoria unui tip de inițiere. Kiki van Beethoven face parte din acest desen simplu și fundamental pentru scenă. Comedia lui Eric Emmanuel Schmitt este tradusă cu multă haz și pricepere la sensuri de Irina Margareta Nistor, ceea ce face ca monologul să curgă frumos, cu nuanțele de mii de feluri ale autorului, respectate, cu registre bine marcate, pe care regizoarea Alice Barb, actrița Simona Bondoc și scenografa Adriana Grand să ridice un spectacol în toată regula, un poem de o mare
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
de ratați, nefericiți ori învinși ai unei istorii nedrepte. Recitirea cărții evidențiază similitudini - în zona grotescului și a mizerabilismului - cu brava lume în care ne e dat să trăim. Deși numele lui Joyce e legat de experimentalism, de explorarea tehnicilor monologului interior și ale fluxului conștiinței, Oamenii din Dublin e o scriere care nu depășește cu mult granițele realismului victorian. Punerea accentului pe analiza psihologică și poeticitate indică, totuși, existența intențiilor reformatoare. Finalul cărții - respectiv al ultimei secvențe a volumului, povestirea
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
marcă a aspirațiilor plasate mereu de-a curmezișului istoriei ale metafizicii irlandeze. Într-o formulă de-o complexitate adeseori deconcertantă, cartea următoare, Portret al artistului la tinerețe arată cât de radical a devenit, în doar câțiva ani, discursul lui Joyce. Monologul interior, fluxul conștiinței și chiar dezarticularea pronunțată din ultima parte a cărții aparțin unui autor care-și asumase tehnicile radicalismului modernist. Transpunerea Antoanetei Ralian a ținut cont tocmai de aceste mutații din creația lui Joyce, beneficiind și de excelenta cunoaștere
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
De două ori. Părinții micuței erau prezenți, nu au ratat momentul. Antonia, fire slabă, a spus cu voce tare că mai are un pic și moare de rușine, dar eu, distras de socotelile cu înmormântarea, n am urmărit cu atenție monologurile profesorale. Pe scurt, n-am avut nici o șansă de câștig. Consiliul ne-a pus în vedere: ori corectăm situația în termen de treizeci de zile, ori Alexandru va fi transferat la clasa copiilor cu probleme de ajustare la normele sociale
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să-ți spun că m-a lovit un autobuz în Piața Romană și nu mi-ai răspuns la telefon, dar cum șoferul nu tăcea deloc, m-am prefăcut că vorbim. M-am prefăcut vreun sfert de oră, cel mai tare monolog. M-am simțit bine. Ți-am spus atunci tot ce nu reușesc să-ți spun vreodată. Mi-am imaginat și răspunsurile tale, așa cum am vrut. Ai fost înțelegător, te-ai oferit să vii să mă ajuți, ți-am zis că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai tânăr. Vă rog, luați loc, este liber. Gândesc în completare: la fel ca și locul din viața mea. Trenul pornește. Imediat, un cerșetor pe care-l identific cu ușurință drept compatriot începe să-și recite într-o italiană aproximativă monologul menit să stoarcă bani de la turiștii creduli. Are o poveste exact ca în Filantropica. Îi tai scurt elanul și-l îndemn politicos în dulcele nostru grai să-și încerce norocul cu alți călători. El se conformează fără să protesteze, iar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
realități violente: Sunt eu, insul premeditat, uniform, palidul ucigaș al vârstei mele, sau încep să trăiesc acum, aici, fără tradiție, dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci față realității când concretul devine atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
amintire. Manuela caută în oglindă “ mereu mai de aproape imaginile chipului ei, care purtau pe ele sufletul, și ale sufletului care-i alcătuiau chipul”. Eroina se încadreză în categoria femeilor cu imaginație tragică, torturată de calvarul închipuirii. Plictisul toamnei ploioase, monologurile mute exagerează fiorul de neant al trăirilor, Manuela eșuează într-un pesimism etic fără de ieșire, ea trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a autoarei care prin acest personaj laitmotiv, atrage atenția asupra
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta ca un lait motiv pe tot parcursul expresiilor sale de bine sau de rău interior, este empatizarea totală cu fenomenele naturale, este o consolare permanentă, acceptarea disperării ce s-ar finaliza
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fond, adevărul pur și ca formă povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele...“. Prin urmare, Hortensia Papadat-Bengescu cunoștea noile tendințe din literatură, cultivarea analizelor minuțioase, preocuparea pentru psihologia abisală, transfigurate în text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv ori din cel epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
iese opera mea". Tâmplarul Zimmer, care, pe malul Neckarului, l-a găzduit, ultimii 37 de ani de viață, părăsit complet de familie și prieteni, afirma: "nu este nebun; știe prea multe". În afară de Sonete, poezie profund gânditoare este teatrul lui Shakespeare. Monologuri precum cel al lui Hamlet ("To be , or not to be, that is the question"...), al lui Macbeth ("Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta/ Până la ultima silabă-nscrisă-n timp"...), al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este de a fi o punte, și nu un capăt". Artistul, Poetul (orice artist este poet) este înainte de toate voință spre putere. Este acea artă a cărei perfecțiune ne împiedică să murim de adevărul comun, pentru că veritabila artă este "un monolog sau un dialog cu Dumnezeu". Între arte, muzica induce o eflorescență de stări inefabile al căror ecou este misticismul. Este "împăcarea dintre antinomiile interne la interiorul unei sinteze noi, nașterea unei a treia realități". Muzica este devenirea, este marea eliberatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvânt, o secvență a unei poezii inducând idei sau sentimente antitetice sau în ce privește logica internă a poemului, structura sa. Prototip al ambiguității este întrebarea hamletiană, To be or not to be, that is the question cu dezvoltarea sa pe parcursul celebrului monolog, idee reluată dramatic de Eminescu atât în Mortua est !, cât mai ales în postuma Bolnav în al meu suflet. Filozofic vorbind, ambiguitatea este definitorie pentru formula ontologică umană, viața purtând în ea germenul pieirii. Pe de altă parte, și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
notelor bibliografice. Trăiască Autorul Anonim! Exeunt omnes. Rec ...acum ai să mă asculți tu pe mine. Măcar numai pentru că astea sunt ultimele mele cuvinte, silabe, sunete și nu am vrea, nici tu și nici eu, să le irosesc într-un monolog. Îmi e... greu. Și nu știu foarte bine cu ce să încep, așa că o să încep cu ce îmi amintesc. Am să uit multe lucruri pe drum și am să mă întorc la ele, așa cum îmi vin. O să iasă un talmeș-balmeș
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-ți trebuie ție de-asta, artistă. Caută-ți o fată simplă, cu bun-simț, că cu arta ei nu faceți casă. Și uite că am avut dreptate... Am avut? El dădu să mormăie ceva, complet luat pe neașteptate de trecerea de la monolog la dialog. — Acu io știu ce... — Ei, asta-i viața... continuă imperturbabil mămăița nedând nici doi bani pe bâlbâielile profesorului universitar. Ia uite cât s-a făcut ceasul... Ce mai zboară timpul ăsta! Că parcă mai ieri eram și io
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu gândul la un roman, comparabil cu Donna Alba al lui Gib Mihăescu, de pildă. Genul nu este epic curat, pentru că adesea viziunea este lirică, ușor metaforizată. În plus, lipsește aproape total acțiunea (Karina este o ...oblomovistă!), dialogul provine din monolog adresat sau din multiplicarea vocilor, protagonista creându-și un antagonist așa cum procedează copiii atunci când sunt singuri și vor să intre într-un dialog. Descrierile sunt laxe, mai mult comentarii la..., iar viziunea este una personificată, bazată pe comparații: Dulapul acela
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog în care fiecare replică schimbă emițătorul și receptorul într-o suveică harnică. Prin urmare, Ana va fi antagonista, iar Karina - protagonista - pentru ca în multe situații, rolurile să se schimbe. De fapt e vorba de unul și același personaj și avansez
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să mă bucur de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
desăvârșit condusă de autor, este cea în care apare Oreste, aducând urna cu pretinsa lui cenușă; indicațiile scenice sunt de mare importanță: Electra o strânge în brațe, jocul actoricesc presupune sugerarea unei dureri sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El intră în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
al poeziei secolului nostru, crea?ia lui Mihai Eminescu impresioneaz? astfel prin aceast? „confesiune purificat?, spiritualizat? a suferin?ei" (E. Simion) . Publicat? În acela?i an cu celebra „ Od? (În metru antic) " 1833, poezia „ Trecut-au anii" pare s? continue monologul poetului ce Inc? mai contempl? z?rile copil? riei pierdute În lumea p?durii, a basmului, „ce zilele-mi copile ?i albe le-a ?esut": „ Trecut au anii că nori lungi pe ?esuri ?i niciodat? n-or s? vie iar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o să știe unde să te atingă și cum să te iubească. Nu știi ce o să fie mâine. Du-te la el și fii cu el. Câteva ore din viața ta. Și după aia o să vezi ce-o să mai fie. Ce monolog penibil. Dar uite că funcționează. Sophia iese din baie și trece prin hol. Dispare în pen umbra dormitorului. O aștept cuminte. Peste un minut, apare îmbrăcată, își ia poșeta și deschide încet ușa. Liftul nu face mai mult de treizeci
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
oricărui "dialog" el nu este cu nimic mai îmbogățit; nici un sens nou nu-și capătă chipul în el, ci, din contra, este chiar mai prins de propriile convingeri. Ceea ce arată că singura formă de dialog care-i este accesibilă este monologul (ca dialog cu sine însuși; dar și acesta în sens slab); prin monolog nu trebuie să înțelegem însă că el discută cu sine însuși, ci doar că el se ascultă (de fapt, admiră) vorbind. Altfel spus, și dialogul interior îi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-și capătă chipul în el, ci, din contra, este chiar mai prins de propriile convingeri. Ceea ce arată că singura formă de dialog care-i este accesibilă este monologul (ca dialog cu sine însuși; dar și acesta în sens slab); prin monolog nu trebuie să înțelegem însă că el discută cu sine însuși, ci doar că el se ascultă (de fapt, admiră) vorbind. Altfel spus, și dialogul interior îi este inaccesibil, deoarece nu reușește să-l găsească pe Celălalt în el. Asemenea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]