KorAP: Find »[drukola/base=monomer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...48 >

1,181 matches

Corola-publishinghouse/Science/685_a_976

Carothers și Hill au demonstrat că elementul cheie în formarea acestor polimeri liniari rezidă în utilizarea de monomeri bifuncționali cu numai două grupări reactive [3-6]. În cazul poliamidelor, grupele funcționale de tip aminic sau carboxilic pot fi distribuite astfel încât molecula monomerului să conțină o grupare aminică și alta carboxilică sau, dintre cele două molecule reactante, una să conțină două grupări aminice, iar cealaltă două grupări carboxilice. După ce, în 1937, patentele lui Carothers au devenit cunoscute, studiile privind sinteza poliamidelor s-au

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
În general, grefarea se aplică asupra obiectelor finite sau a semifabricatelor (pudre, fibre, țesături) obținute din poliamide tradiționale. În categoria copoliamidelor sunt incluși compuși macromoleculari riguros liniari, ale căror catene de natură poliamidică sunt formate din resturile a minimum doi monomeri, capabili, fiecare în parte, să formeze homopoliamide. Dispunerea unităților structurale diferite în catenă poate fi total aleatorie (copoliamide statistice), sau în blocuri de lungimi variabile, corespunzătoare poliamidelor unitare (bloc-copoliamide). Pe baza numărului mare de monomeri pentru poliamide − diacizi, diamine, aminoacizi

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
din resturile a minimum doi monomeri, capabili, fiecare în parte, să formeze homopoliamide. Dispunerea unităților structurale diferite în catenă poate fi total aleatorie (copoliamide statistice), sau în blocuri de lungimi variabile, corespunzătoare poliamidelor unitare (bloc-copoliamide). Pe baza numărului mare de monomeri pentru poliamide − diacizi, diamine, aminoacizi și lactame − se pot obține copoliamide cu structuri, compoziții și proprietăți extrem de variate. Natura chimică, numărul și modul de succesiune a constituenților, precum și proporțiile necesare pentru a forma catena copoliamidică, influențează sensibil structura acesteia și

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
a copoliamidelor În anii 1938-39 Ludewig, Hubert și Schlack au obținut copoliamide din ε-caprolactamă, diacizi și diamine, polimeri caracterizați prin transparență, solubilitate și proprietăți de adeziune față de diferite materiale suport. În 1942, Baker și Fuller au sintetizat copoliamide binare din monomeri precum: acid adipic, acid sebacic, hexametilendiamină și decametilendiamină. În anii următori, numărul sistemelor copoliamidice sintetizate studiate, în scopul elucidării aspectelor teoretice privind structura și mecanismul formării acestor polimeri, precum și pentru obținerea de produși noi, cu proprietăți deosebite, a crescut spectaculos

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
acid adipic, acid sebacic, hexametilendiamină și decametilendiamină. În anii următori, numărul sistemelor copoliamidice sintetizate studiate, în scopul elucidării aspectelor teoretice privind structura și mecanismul formării acestor polimeri, precum și pentru obținerea de produși noi, cu proprietăți deosebite, a crescut spectaculos. În funcție de monomerii utilizați, s-au sintetizat copoliamide prin: - reacția dintre două sau mai multe diamine cu unul sau mai mulți acizi dibazici; - reacția dintre una sau mai multe diamine cu doi sau mai mulți acizi dibazici; - reacția unui aminoacid sau a unei

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
formează o sare Nylon, conform reacției: Sarea Nylon se poate separa și folosi ca atare, în sinteza de polimeri copoliamidici. Dacă în sistemul de reacție, în locul diacizilor și diaminelor, se utilizează sarea acestora, se poate considera sarea respectivă ca fiind monomerul unic al sintezei prin policondensare. Purificarea avansată a sării Nylon (substanță cristalizată cu punct de topire propriu) este mult mai ușor și mai eficient de realizat decât în cazul componeților. Prin folosirea în procesul de sinteză a sării de nylon

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
cinetica procesului de reacție. Prin topirea poliamidelor unitare 6.6, 6.10, 6.9 și 6, Korșak și Frunze au obținut copoliamide binare și ternare. Proprietățile produșilor rezultați au fost similare cu cele ale polimerilor sintetizați prin policondensare directă din monomeri. Mecanismul de obținere a copoliamidelor prin topirea poliamidelor unitare are la bază o reacție de transamidare intercatenară: Reacția intercatenară este precedată de amestecarea moleculară a poliamidelor. Prima fază a transamidării conduce la formarea de bloc-copolimeri amidici. Prin continuarea reacției de

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
procedeu de obținere a copoliamidelor este copolicondensarea interfazică. În acest caz, datorită condițiilor de neechilibru în care se desfășoară reacția, precum și a temperaturii scăzute, ce previne orice progres chimic ulterior de transamidare, au putut fi evidențiate diferențele de reactivitate dintre monomeri (diacizi sau diamine). Pentru copolicondensarea interfazică, Staihman [55] a elaborat un model cinetic, pe baza căruia a dedus o ecuație de compoziție de forma: Ecuația a fost verificată de către Sokolov și Kruglova pentru sistemele TH/tetraclor TH și TE/TH

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
reacții de schimb între catenele macromoleculare formate în prima etapă sau între catenele macromoleculare și compușii mic moleculari din sistem. În final, rezultă un copolimer statistic a cărui compoziție corespunde perfect celei a substratului inițial, indiferent de reactivitatea relativă a monomerilor. Copoliadiția hidrolitică a lactamelor reprezintă o altă metodă, rapidă, de obținere a copoliamidelor. Este, totuși, o metodă cu o arie mai restrânsă de aplicabilitate în comparație cu procedeele expuse anterior. Volohina și colaboratorii săi au studiat posibilitatea sintezei de copolimeri ai ε-caprolactamei

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
copolimerizare−formare centrifugală a fost de 30 min. Termenii de temperatură inițială de polimerizare, respectiv, temperatură inițială a formei, se referă la temperatura formei în momentul transferării amestecului de reacție în matriță. Această temperatură are un efect important asupra conversiei monomerului și asupra proprităților fizice și mecanice ale polimerului constituent al produselor formate [72-76]. La sfârșitul procesului de copolimerizare −formare, matrița, împreună cu produsul rezultat, au fost răcite la 40−50 °C prin convecție liberă (răcire în timp) cu o viteză de

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
variația concentrației de LL din sistemul de reacție (tabelul 7), dar sunt mai mari decât în cazul particulelor de PA 12 obținute prin polimerizarea laurolactamei în condiții similare. Este posibil ca această diferență să fie determinată de solubilitatea diferită a monomerilor în mediul de dispersie. LL este solubilă în mediul de dispersie, ceea ce are ca rezultat o mai bună polimerizare în dispersie. CL nu este solubilă în uleiul de parafină și din acest motiv, când polimerizează, conduce la o polimerizare în

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
esterului p nitrofenil 12(6-aminohexanamido)dodecan (III) s a obținut copoliamidă 6.12 cu structură alternantă: Reacția are loc în 1,2,4 triclorbenzen, la temperaturi de 120 °C. Condițiile blânde de polimerizare previn transamidarea legăturilor amidice deja existente în monomeri. O altă metodă de sinteză prin care se pot obține copoliamide 6.11 cu structură alternantă, implică tratarea αnitrociclohexanonei cu metil-11 aminoundecanoat (IV) și hidroliza ulterioară a metil-11-(nitrohexanamido)undecanoat (V) rezultat, la metil-11-(6 aminohexanamido)undecanoat (VI). Deficitul de

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
cazul poliamidelor sau copoliamidelor, există posibilitatea ca deșeurile să fie regranulate și reutilizate/reintegrate în circuitul tehnologic. O altă variantă de reciclare constă în degraderea chimică a deșeurilor polimerice de proveniență industrială. Prin depolimerizare, macromoleculele sunt descompuse până la nivelul de monomeri și oligomeri, ce se pot constitui drept materii prime sau aditivi pentru alte materiale/tehnologii. Depolimerizarea este o metodă frecvent folosită în cazul deșeurilor de fibre de PA 6 pentru a obține caprolactamă regenerată. Wesolowski și Grzebieniak au întreprins cercetări

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
a unor acizi: fosforic (AF), adipic (AA), tereftalic (AT) și sebacic (AS). În urma procesului de degradare hidrolitică au rezultat produșii cu masă moleculară mică: CL, HMD (hexametilendiamină) și săruri 6T (săruri ale hexametilendiaminei cu acidul tereftalic). Sinteza de copoliamide din monomeri obținuți prin depolimerizare a fost realizată în autoclavă la 260 °C și o presiune de maximum 0,6 MPa. Au fost studiate trei variante de sinteză: − varianta I - durata procesului de sinteză a fost de 6 ore, dintre care 4

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
o presiune finală de 0,05 MPa); − varianta III - durata procesului a fost de 9 ore (6 ore sub presiune, 3 ore vid, cu o presiune finală de 0,03 MPa). Astfel, pentru sinteza unor copoliamide având următoarele rapoarte ale monomerilor: CL/AH (80:20) și CL/6T/AH (60:15:25), oligoamidele s-au obținut printr-un proces de degradare desfășurat în autoclavă la o temperatură de 220 °C și o presiune de 0,6 MPa. Raportul PA 6/apă

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
de poliamide. Proprietățile copoliamidelor sintetizate din oligoamide, ca produșii de degradare hidrolitică ai PA 6, au fost analizate comparativ cu polimerii copoliamidici similari: CL/AH (80:20) și, respectiv, CL/6T/AH (60/15/25), sintetizați din materii prime standard (monomeri comerciali) și conform metodei standard (varianta I) (tabelul 8) [90]. Valorile viscozităților au înregistrat cele mai semnificative diferențe. Copoliamidele sintetizate din produse de degradare, prin varianta I, au viscozități cu mult mai mici decât copolimerii obținuți din materii prime standard

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
greu fuzibile, cu un grad ridicat de cristalinitate. Tendința de cristalizare este condiționată de structura intrași supramoleculară a catenelor poliamidice. Proprietățile fizico-mecanice ale poliamidelor liniare sunt influențate, în principal, de structura lor cristalină. În cazul copoliamidelor, natura chimică, raportul dintre monomeri, numărul și modul de succesiune a componenților în catena polimerului influențează structura și, în consecință, proprietățile acestuia. Proprietățile copoliamidelor depind direct de modul și măsura în care merii diferiți din catena poliamidică mixtă își modifică reciproc capacitatea de cristalizare. Dezordinea

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
de hidrogen dintre macromolecule. Perturbarea distanței dintre grupele amidice determină scăderea tendinței de cristalizare. Copoliamidele cristaline se pot obține, în general, prin introducerea în compoziția poliamidelor tradiționale unitare a unor cantități relativ reduse dintr-un al doilea component (de exemplu, monomeri alifatici). Rolul noului component este de a modifica proprietățile poliamidei inițiale (flexibilitate, rezistență mecanică etc.) sau de a-i conferi noi proprietăți (tinctoriabilitate, hidrofilie). Sunt cazuri în care introducerea unui comonomer este impusă din considerente de eficientizare tehnologică a sintezei

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
de a modifica proprietățile poliamidei inițiale (flexibilitate, rezistență mecanică etc.) sau de a-i conferi noi proprietăți (tinctoriabilitate, hidrofilie). Sunt cazuri în care introducerea unui comonomer este impusă din considerente de eficientizare tehnologică a sintezei (activare, deplasare a echilibrului polimer−monomer, extinderea domeniului de prelucrare în topitură, reducerea proporției de oligomeri etc.). Copoliamidele cu o cristalinitate redusă sau amorfe se obțin din sisteme binare sau ternare, neizomorfe. Baker și Fuller au sintetizat și caracterizat un număr apreciabil de copoliamide pe bază

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
compoziția, contravenind ecuației Fox-Flory, este determinată de variația în masa copolimerului a raportului dintre faza amorfă și cea cristalină. Autorii au presupus că fiecare copolimer este constituit din faze discrete amorfe și cristaline și au calculat cantitatea de unități de monomer din faza amorfă față de fracțiunea de greutate a unităților de monomer în întregul copolimer. Sa constatat că, în regiunea de schimbare a tipului de cristalinitate, există o schimbare bruscă a compoziției în faza amorfă. Diagramele DSC și spectrele prin raze

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
a raportului dintre faza amorfă și cea cristalină. Autorii au presupus că fiecare copolimer este constituit din faze discrete amorfe și cristaline și au calculat cantitatea de unități de monomer din faza amorfă față de fracțiunea de greutate a unităților de monomer în întregul copolimer. Sa constatat că, în regiunea de schimbare a tipului de cristalinitate, există o schimbare bruscă a compoziției în faza amorfă. Diagramele DSC și spectrele prin raze X ale particulelor din seria de copolimeri 6.12 sintetizați prin

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
eutectic a fost semnalat pentru copolimerii 6.12 sintetizați în topitură prin polimerizare anionică cu deschidere de ciclu. Frunze a atribuit prezența acestui eutectic în comportarea termică a seriei de copoliamide 6.12 sintetizate în topitură variației distribuției unităților de monomer pentru diferitele compoziții ale copolimerilor. Generalizând, conform studiilor de cristalinitate prin difracție de raze X, s-a stabilit că o copoliamidă A/B în care unitățile A sunt predominante, formează cristalite similare cu cele ale poliamidei A, în timp ce, în copoliamida

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
liniare, precum și variația punctelor de topire ale acestora. Pentru fiecare serie de copoliamide, punctul de topire a înregistat valori de eutectic, în funcție de compoziția sistemului de reacție analizat. În ceea ce privește solubilitatea, s-a remarcat că polimerii copoliamidici în comopoziția cărora unul dintre monomeri era CL, au prezentat o solubilitate deosebită întrun amestec metanol−benzen−apă. Copoliamidele din seriile 6.6/6.10, 8.10/6.10 și 6.10/8.8 nu s-au umflat și nici nu s-au solubilizat în solvenți

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
un număr de atomi de carbon mai mare de 6 și diamine cu un număr de 4-12 atomi de carbon prezintă puncte de topire ce variază în limite foarte largi, dar în strânsă corelație cu raportul de amestecare și natura monomerilor. Acizii dicarboxilici cel mai frecvent utilizați sunt acidul adipic și acidul izoftalic, preferați datorită posibilităților lor de obținere mai puțin dificile și a prețului avantajos. Homopolimerul PA 6T are un punct de topire mai mare decât temperatura de descompunere (360

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
obținuți prin procesul de polimerizare 2. Studiind comparativ copoliamidele statistice și cele alternante, s-au constatat diferențe importante în ceea ce privește comportarea lor termică. În tabelul 18 sunt prezentate comparativ temperaturile de topire ale unor copoliamide statistice și alternante. Ordonarea alternativă a monomerilor conduce la temperaturi de topire cu aproximativ 50 °C mai mari decât în cazul unor aranjamente aleatorii ale monomerilor. În majoritatea cazurilor, temperaturile de topire ale copoliamidelor se situează între cele ale respectivilor homopolimeri [139, 140]. Din considerente structurale incomplet

COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ (2009) [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]