1,227 matches
-
copil, un atașament constant într-o relație continuă care să-i ofere siguranță, interacțiuni stimulative, toate realizate într-un mediu securizant, pe care îl cunoaște, îi este familiar și îl consideră propria casă105. În conformitate cu implicațiile deprivării materne, copiii din familiile monoparentale conduse de tați ar fi afectați de absența mamei, chiar dacă tații ar face eforturi consistente pentru îngrijirea lor. Se poate specula că, în mod analog, pentru copiii din familiile conduse de mame situația ar fi mult mai bună din punctul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
facă acest lucru (la limită, până la decăderea din drepturile părintești). Neimplicarea în creșterea copilului este, desigur, o opțiune personală. Numai că, față de aceasta, societatea trebuie să reacționeze amendând lipsa de responsabilitate, dezinteresul, reaua-voință. Astfel, nu ar mai exista atâtea familii monoparentale care să facă obiectul sprijinului de factură socială. Nu vizez aici ideea că ar fi de preferat susținerea familiei de către un bărbat decât de către stat, pentru că aceasta ar însemna pentru femeile în cauză schimbarea unei forme de dependență cu alta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ar însemna ca, în calitate de mame, să nu manifeste un tip de atașament sufocant pentru copii, să le permită într-o mai mare măsură să experimenteze, să poată avea o deschidere către nou. O educație androgină ar face ca numărul familiilor monoparentale în fapt să fie mai mic. Aceasta pentru că, odată ajunși părinți, oamenii nu și-ar mai întemeia parentitatea pe efortul celuilalt părinte, ci ar fi empatici și solidari cu el. Desigur, asta nu are de-a face cu numărul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
proprii relațiilor de familie și organizațiilor sociale ale comunităților și care sunt utile pentru evoluția cognitivă ori socială a unui copil” (1990, p. 300). Problema pe care o pun se referă la disonanțele privind capitalul social pentru persoanele din familiile monoparentale. Într-o observație curentă, se poate remarca un decalaj între familiile complete și cele incomplete, sugestia fiind că diversitatea relațiilor crește odată cu numărul de persoane din familie. Ca atare, mărimea familiei și sex-rolurile asociate membrilor acesteia vor influența capitalul social
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din modul cum ea răspunde condiționărilor exterioare. În teoriile comunitariene sunt favorizate anumite moduri de viață, în timp ce altele sunt dezaprobate. Acest fapt contravine libertății și toleranței promovate în societățile pluraliste (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 131). Copiii din familiile monoparentale pot fi marginalizați, având legături sporadice în comunitate sau pot fi, dimpotrivă, bine integrați în comunitate. În ultimul caz, deficitul relațional din familie este compensat prin relaționările exterioare acesteia. Comunitatea poate fi una incluzivă 111, receptivă la nevoile membrilor ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
geografic dat și stadiul general de civilizație al societății în ansamblu. De pildă, comunitatea tradițională romă are un specific, rezultat din caracteristicile străvechi de viață (o cultură orală, un stil de viață adaptat la frecvente migrații, ocupații tradiționale etc.). Familia monoparentală de etnie romă din grupurile tradiționale 112 are anumite atribute rezultate tocmai din apartenența la comunitate. De pildă, absența în numeroase cazuri a actelor de identitate (alături de alte tipuri de acte, cum ar fi cele de proprietate sau cele care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rezultate tocmai din apartenența la comunitate. De pildă, absența în numeroase cazuri a actelor de identitate (alături de alte tipuri de acte, cum ar fi cele de proprietate sau cele care să ateste pregătirea profesională) lasă impresia existenței mai multor familii monoparentale decât sunt în mod real. În grupurile rome tradiționale se manifestă un tip de susținere comunitară care poate fi observată începând de la creșterea copiilor în cadrul familiei lărgite. Deficitul de integrare socială 113 a copiilor romi nu se manifestă în cadrul comunității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de origine, ci față de comunitatea majoritară. Acest fapt este cauzat, de exemplu, de retragerea copiilor de la școală, de relațiile de vecinătate defectuoase sau conflictuale (date fiind o anume instabilitate a domiciliului și o așezare marginală, la periferia localităților). În legătură cu familia monoparentală din comunitatea romă tradițională, remarc posibilitatea ca mama singură să se afle în situația respectivă pentru că tatăl este dispărut, plecat de lângă familie, aflat în detenție sau decedat. Divorțul este o modalitate improprie de destrămare a cuplului. Lipsa actelor de căsătorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Lipsa actelor de căsătorie (a actelor în general), apelul cu dificultate la autorități, reținerile privind reglementarea conflictelor în afara etniei sunt argumente împotriva recurgerii la divorț. În cazul unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă este separarea membrilor acestuia. Familiile monoparentale în comunitățile rome tradiționale se compun, în cele mai frecvente cazuri, din mama singură și mai mulți copii. Aceștia sunt crescuți cu sprijinul familiei lărgite. Din cauza absenței actelor, se fac simțite mai multe forme de excluziune socială. De pildă, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multe forme de excluziune socială. De pildă, dacă familia nu-și poate dovedi statutul de monoparentalitate, nu poate solicita alocația lunară de sprijin, nici alte forme de suport. Comunitatea de origine poate avea însă un rol important în susținerea familiei monoparentale. În foarte puține cazuri, mama singură și copiii acesteia trăiesc izolați de comunitatea căreia îi aparțin. Problemele familiei monoparentale rome sunt cauzate, în primul rând, de sărăcie, de lipsa unor surse sigure de venit, la care se adaugă recurgerea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alocația lunară de sprijin, nici alte forme de suport. Comunitatea de origine poate avea însă un rol important în susținerea familiei monoparentale. În foarte puține cazuri, mama singură și copiii acesteia trăiesc izolați de comunitatea căreia îi aparțin. Problemele familiei monoparentale rome sunt cauzate, în primul rând, de sărăcie, de lipsa unor surse sigure de venit, la care se adaugă recurgerea la strategii de supraviețuire care intră frecvent în conflict cu morala și chiar cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentale rome sunt cauzate, în primul rând, de sărăcie, de lipsa unor surse sigure de venit, la care se adaugă recurgerea la strategii de supraviețuire care intră frecvent în conflict cu morala și chiar cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
într-un mod pozitiv. Pentru cel în cauză, acest nucleu comunitar reprezintă punctul de sprijin în diversele probleme pe care le întâmpină. Prezența unor persoane semnificative, a unui punct tare, de sprijin își dovedește o dată în plus relevanța pentru familia monoparentală, pentru care reprezintă un adevărat capital social. În cadrul abordărilor contractualiste, oamenii erau tratați ca indivizi raționali, capabili de a-și urmări interesele și chiar dispuși să facă anumite compromisuri pentru atingerea scopurilor lor. În abordarea comunitară, accentul se pune pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dragoste și așa mai departe (am amintit de problematica drepturilor părinților naturali, de obligațiile și limitele unui sarcini contractuale, includerea prin adopție a copiilor în familie, drepturile de moștenire etc.). Ce tip de raporturi contractuale se regăsesc în cazul familiei monoparentale? În cazul familiei monoparentale rezultate în urma divorțului părinților, părintele-tutore dispune de majoritatea atribuțiunilor legate de creșterea copilului, în timp ce părintele-netutore are doar anumite drepturi (de vizită, de petrecere a timpului liber etc.) care, mai ales în cazurile conflictuale, sunt reglementate prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
departe (am amintit de problematica drepturilor părinților naturali, de obligațiile și limitele unui sarcini contractuale, includerea prin adopție a copiilor în familie, drepturile de moștenire etc.). Ce tip de raporturi contractuale se regăsesc în cazul familiei monoparentale? În cazul familiei monoparentale rezultate în urma divorțului părinților, părintele-tutore dispune de majoritatea atribuțiunilor legate de creșterea copilului, în timp ce părintele-netutore are doar anumite drepturi (de vizită, de petrecere a timpului liber etc.) care, mai ales în cazurile conflictuale, sunt reglementate prin hotărâri ale instanțelor judecătorești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este asimilat adesea ca un acord tacit între copil și părintele său. Orice contract este făcut doar dacă este în măsură să ofere avantaje; în cazul de față, ne referim la protecția individului față de orice abuz de putere. Pentru familia monoparentală, perspectiva contractualistă dă naștere la nenumărate asimetrii. 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
său. Orice contract este făcut doar dacă este în măsură să ofere avantaje; în cazul de față, ne referim la protecția individului față de orice abuz de putere. Pentru familia monoparentală, perspectiva contractualistă dă naștere la nenumărate asimetrii. 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în măsură să ofere avantaje; în cazul de față, ne referim la protecția individului față de orice abuz de putere. Pentru familia monoparentală, perspectiva contractualistă dă naștere la nenumărate asimetrii. 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit de copil, ca rezultat al funcționării contractelor, este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nenumărate asimetrii. 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit de copil, ca rezultat al funcționării contractelor, este asemenea moștenirilor de tip patrimonial la care acesta are dreptul și care îi sunt suportul elementar al existenței. Comparativ, abordarea comunitariană aduce în atenție, în plus, importanța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o comunitate ce a dezvoltat practici persuasive, de o anumită indiscreție privitoare la viața privată a membrilor săi, ori, dimpotrivă, în alte tipuri de comunități, constituind repere de raportare civilizată, axate pe respectul acordat persoanei. Raportată la acest context, familia monoparentală se află într-o situație aparte. Prin sprijinul oferit la nivel comunitar (de exemplu, facilitarea unor servicii în sprijinul familiei, legate mai ales de grija pentru copii), se poate crea acel cadru de viață cotidiană care să-i asigure părintelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
matrice specifice comunității, prin teoriile normative asupra binelui la care se raportează, o comunitate le impune indivizilor din cadrul său diferite constrângeri. În anumite cazuri, acestea nu sunt vizibile decât după ce faptul de viață s-a consumat. De exemplu, o familie monoparentală, în conformitate cu abordarea contractualistă, poate avea experiența căsătoriei și a divorțului, a tutelei privind copiii. Conform cu aceste contracte, nu încetează însă dreptul persoanelor implicate la viața de familie. El este reglementat implicit prin faptul că persoanele în cauză rămân în aceeași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
supoziție deterministă, în care se presupune că viitorul va fi asemenea prezentului și trecutului și că majoritatea stărilor de fapt sunt concordante cu cele din aceeași categorie cu ele. Dintre prejudecăți, interesul se apleacă aici doar asupra acelora privind familia monoparentală, prejudecăți care includ dimensiunea de gen. Tipul respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentală, prejudecăți care includ dimensiunea de gen. Tipul respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală formată din mamă și copilul său este receptată drept vulnerabilă, care poate deveni cu ușurință o victimă a lipsei de resurse, marginală. Asupra acestui tip de familie se transferă imaginea de neajutorare, de dezorientare 4. Datorită mai cu seamă multitudinii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate chiar de criză în viața părintelui. Deschiderea spre cooperare (deși aceasta nu este reală), valorizarea relațiilor (chiar și a unora întâmplătoare) ca posibile oportunități de a face față greutăților vieții sunt alte prejudecăți față de cei care trăiesc în familii monoparentale. De multe ori, atunci când li se oferă ocazia de a intra într-o relație, de a participa la activități în diverse grupuri, ceea ce se așteaptă de la membrii unei astfel de familii este ca ei să fie dispuși să se implice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prejudecată este aceea că un părinte singur și un copil cu un singur părinte vor accepta cu ușurință compromisuri (în ideea că deja au fost făcute compromisuri privind familia lor). Vulnerabilitatea este o stare de fapt, larg recunoscută pentru familiile monoparentale. Cei mai mulți oameni au tendința de a adopta ideile care le par convenabile 5. Privind prejudecățile, sunt împărtășite cele ce le permit să se situeze pe poziții superioare față de persoana la care le raportează. De aceea, prejudecățile instituie relații de putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]