537 matches
-
comunităților păgâne 3, răspândirea progresivă a noii credințe a dus în mod firesc la modificări semnificative ale mitologiilor locale, uneori chiar în mod radical. Pe măsură ce instituția clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
repertoriu mult mai bogat și mai rafinat, cu o vocație universalistă și o politică a divinizării ce o situează diferit față de cetatea greacă. Roma pregătește astfel imaginarul puterii, pe care apoi imperiul creștin îl va prelua și-l va adapta monoteismului și teocrației bizantine. O întrebare rămâne însă, și ei voi căuta să îi răspund ceva mai târziu: ce anume din filosofia clasică greacă trece, prin tradiția elenă și neoplatonism, în gândirea creștină despre putere? Pe lângă mitologie și ceremonial, e posibil
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Roma eset suportul pentru ceea ce am putea numi imaginarul puterii absolute. În timpul patriciatului, puterea desăvârșește un sistem complex de gândire politică și de reprezentări (de la cele monetare la cele statuare): ideologie imperială, practică legislativă senatorială, viață spirituală și ceremonială. Adaptat monoteismului, la Constantinopol sistemul va da naștere imaginarului bizantin și apoi celui medieval creștin. Împăratul, princeps a diis electus, devine obiectul tuturor formelor cultuale închinate puterii (militare și urbane), fie ele aulice, fie populare (secolele III-IV, deși tendința de divinizare a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
transmutare, cât și de calcule politice: renunțarea la conceptul politic al tetrarhiei imperiale și la politeismul acesteia i-a impus, firesc, să recurgă la o religie care să îi reprezinte mai adecvat politica și să îl sprijine în consolidarea ei: monoteismul creștin. Funus imperatorum a acordat, indiscutabil, o valoare spirituală majoră semantismului originar al imaginarului. A creat, de fapt, fundamentul și bazinul larg pe care se va reașeza mult mai târziu noțiunea, cu noi înțelesuri, dintre care pe unele le folosim
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
singurul care trebuie contemplat, se inspiră și Platon, atunci când cere, la rândul său, ca privirea să se îndrepte spre divin, să-l contemple, dar să nu îl reprezinte (Phaidros, 247c). Creștinismul imperiului lui Constantin I îi va integra ideea, prin monoteism, dar îi va amenda teoria imaginii cu o nouă teologie, cea a icoanei. O discuție separată am făcut în relație cu exemplul lui Plotin (sec. III d.Ch.), care, deși este influențat de gândirea lui Parmenide și a lui Platon și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
timp de alte câteva secole după Marea Schismă. Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare; implicit, a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare; implicit, a dus la mutații majore în câmpul imaginarului. Prin rezistența teologică iconodulă din occidentul catolic, se opune tradiției antice iconoclaste, dar și monoteismului ebraic, una din cele mai coerente și mai puternice reabilitări a imaginii divinului, dar se realizează totodată și o reconfigurare a structurilor imaginarului medieval. III. Oíkonomía creștină În timpul celor două crize religioase (dar și politice), iconoclasmul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca mișcare culturală, literară, în primul rând. Teoreticienii mediului au remarcat că gândirea ecologistă, atât în dimensiunea ei științifică, dar și la nivel intuitiv, nu poate fi armonizată cu tradiții filosofice importante, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica platoniciană, monoteismul iudaic și cel creștin, dar și dualismul cartesian. Desigur, pot fi elaborate și încercări de formulare a unor interpretări diferite, de exemplu, dacă îi considerăm pe vechii greci, conceptul lor de physis sau morala stoică. Oricum, sunt exemplare susțineri de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
enunțării unor legi verificabile și imperative ale evoluției. și, mai ales, Marx și-a pus concepția lui „științifică” asupra lumii în slujba unei speranțe revoluționare, iar o evidență a analogiilor între marxism și religie este greu de ținut. în vreme ce marile monoteisme indeo-creștine par să bată pasul pe loc, marxismul a apărut ca „echivalentul lor laic” (Karl Lowith), o teorie „laicizată” (Pierre Fougeyrollas) sau ca o „religie seculară” (R. Aron, E. Voegelin). Această ultimă categorie arată cu claritate ce anume permite înrudirea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
organizațiile și mijloacele care urmăreau formarea virtuții, a personalității oamenilor și disciplina, învățătura primită deliberat sub conducerea profesorilor. * În conștiința sa intelectuală se împreunează două lumi ale timpului aflate în continuu neastâmpăr contradictoriu, cea a filosofiei grecești și cea a monoteismului iudeo-creștin. Bibliografie De Libera, Alain, Gândirea Evului Mediu, Editura Amarcord, Timișoara, 2000 Gilson, Etienne, Tomismul: Introducere în filozofia sfântului Toma D' Aquino, Editura Humanitas, București, 2002 Le Goff, Jacques, Pentru un alt Ev Mediu. Valori umaniste în cultura și civilizația
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
la zeii inferiori, prin morală și prin modul cum sunt prețuite darurile venite de la divinitate. Grecii care au devenit galileeni au adoptat religia ebraică, trădând-o însă în același timp în multe privințe din moment ce, închinându-se lui Cristos, încalcă rigurosul monoteism iudaic pentru că au renunțat la cultul iudaic (și, de altfel, cu timpul, și la doctrinele lui Cristos și ale apostolilor) și pentru că au renunțat la legământul încheiat de Avraam. A doua carte, pe cât ne putem da seama pe baza puținelor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Freud, fapt care-l determină să părăsească orașul. Pleacă cu familia la Paris, unde este găzduit de prințesa Marie Bonaparte. De aici se îndreaptă spre Londra, unde trauma psihică pe care a trăit-o îl determină să scrie Moise și monoteismul. În septembrie 1939, cancerul bucal îi provoacă dureri atât de atroce încât reușește să primească aprobarea anturajului de a-și injecta doza de morfină necesară morții. Stefan Zweig 146, care repetă scenariul peste trei ani, cu o doză mortală de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
sacerdotală (mistică, rutinizantă, autoritar-tradiționalistă) și vocația profetică (harismatică, ascetic-intramundană). Analogia între atributele „vocației profetice” și proclamația reformatorilor din secolul al XVI-lea aproape că nu mai trebuie subliniată. Astfel, „pentru Weber lumea modernă este în mod fundamental o fuziune între monoteismul transformat în raționalitatea formală a lumii de aici și politeismul resurgent care se aplică domeniului valorilor private”2. Ideea evocă, în substrat, deplina convingere a lui Max Weber despre funcționalitatea strict socială și juridică a instituției Bisericii în perioada antică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îi va fi greu să accepte că omul se poate salva și altfel decît prin Isus Christos, cel întrupat în istorie. Teologii musulmani ortodocși văd Unul treimic drept o imagine insuficient monoteistă a lui Dumnezeu, iar tradiția ebraică drept un monoteism depășit. Nu mai vorbim de faptul că teologii dialogului interreligios sînt puțin numeroși, contestați adesea de autoritățile instituționale ale propriilor tradiții și că se recrutează mai ales din creștinism (perceput de celelalte religii ca precursor al modernității laice). în orice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
bine de el! sau: Nu mai fi supărată, Ileană, că până la urmă toți acolo ajungem!. Pentru daci, se știe că moartea era prilej de bucurie, iar venirea pe lume era unul de tristețe. Ei credeau În nemurirea sufletului și de la monoteismul lor s-a ajuns mai ușor la creștinism. Chiar până În zilele noastre se crede că În primele trei zile după moarte sufletul defunctului veghează prin preajmă și vede tot ce se Întâmplă, fiind atent mai ales dacă se respectă toate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fost cea a religiei, dorința acestuia constând în aceea ca "întreaga lume să trăiască la adăpost, în pace, în cumpătare, cu bucuria în suflet". * Hinduismul constă, îndeosebi, în diversitatea și multitudinea sectelor care tind, în general, spre un gen de monoteism, reprezentat de cultul lui Șiva sau cel al lui Vișnu. Marele poet Kalidasa a trăit aproximativ între anii 390-460, dar nu se cunoaște sub care dintre monarhii dinastiei Gupta. El a fost considerat a fi una din cele nouă perle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost un alt ofițer englez, C. Alexander Cunningham. Deși diferite ca mărimi și aflate "în grupul de vest" (în cea mai bună stare de conservare) și "grupuri de est", templele au la bază același plan arhitectonic, fundamentat pe concepția hindu (monoteism) asupra universului, ulterior ușor modificată în versiunea Jain, care interzicea dăunarea oricărei forme de viață monoteistă. Pe zidurile celor două spectaculoase temple Ramandarya Mahadev și Laksham se află mai mult de 900 de sculpturi ale divinităților, fiecare înaltă de cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pe toate celelalte planuri ale existenței lor este o continuitate, ne-o arată și faptul că Noua Învățătură creștină continuă preceptele mistice ale dacilor, ce s-au consolidat în jurul a două jaloane, valabile și azi în creștinism și anume: monoteismul și credința în nemurirea după marea trecere a sufletului. Iisus-Dumnezeu este venerat în aceeași funcțiune de Stăpân al Vieții și al Morții. Așadar vorbim aici de Zeul cel Bătrân, numit la început Iahavanus (Ianus) de toți pelasgii, menținut cu numele
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
teritoriul Daciei Mari, stat întemeiat de Burebista. Dacă am admite această aberație atunci ne punem întrebarea cine și cum a păstrat intacte atâtea milenii obiceiurile, datinile, portul, creațiile folclorice străvechi, structura construcțiilor specific dacică, miturile, misterele religioase, ce țin de monoteismul dacilor, transmis pe cale populară, firesc, fără intervenția vreunei edict al vreunei personalități, cum s-a petrecut la unguri, la ruși sau la bulgari ori sârbi și câte argumente valabile n-or mai fi. Privind trecutul cu mintea deschisă, luând în
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
felul. Pe aproape nimic s-a scris o Întreagă bibliotecă și s-a constituit o complexă mitologie antică și modernă: exemplu relevant pentru modul cum funcționează „logica mitologică“. În cultura română modernă, Zalmoxis a susținut la un moment dat teoria monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii, mai aproape decât ei de creștinism. Un singur zeu, față de puzderia de zei ai mitologiei greco-romane! Credința În nemurirea sufletului! Unii, mai Înfierbântați
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o frază ca aceasta: „Când primii misionari creștini au venit să propage noua credință, dacii au adoptat imediat creștinismul, cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
va retrAge, mai întâi din conștiința oamenilor, apoi va înceta să-și mai facă în vreun fel simțită prezența. Devine ceea ce Mircea Eliade numea „deus otiosus”. Eliade îi reproșează etnologului german raționalismul demersului său: „Nu poți să întemeiezi supoziția unui monoteism originar plecând doar de la încercarea logică a omului primitiv de a descoperi cauza primă”. Esența religiei nu poate fi surprinsă logic, invocându-se cauzalitatea. Religia este urmarea tocmai a unei întâlniri nefirești, iraționale, cu această cauză primă. Esența religiei este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fractalic sau una specifică metodei complexității multidimensionale, de înțelegere a fundamentalismelor religioase. Am preluat această metodă din opera de după 1986 a lui Ioan Petru Culianu și o aplicăm asupra câtorva tipuri de fundamen talism religios prezent în cele trei mari monoteisme. Am folosit tipologia celor șapte ipostaze ale fundamentalismului religios realizată de Majid Tehranian și analizată profund și detaliată corespunzător de Sandu Frunză în admirabila sa carte Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor. Noutatea metodologică rezidă în preluarea metodei lui
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie lui Hipolit și care îl conduce la identificarea a două niveluri diferite în interiorul sferei realității, îl conduce de asemenea la o înțelegere oarecum tolerantă, deși amestecată cu destul dispreț, a „pământescului”. Monoteismul său strict creștin îi impune o atitudine de tip exclusivist. El moderează însă acest integrism in nuce și reia opoziția radicală Dumnezeu‑lume sub forma unei opoziții relative, Biserică‑Imperiu, ai cărei termeni se mențin într‑un echilibru dinamic. Într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]