1,878 matches
-
când îmi zâmbea, orice gest al lui sau al meu făcut însemna o prima dată, o înnoire neîncetată, însemna enorm. Tot nu ne lăsam viețile în mâinile celuilalt, eram precauți, ceea ce elimina monotonia. Ce spun? Cu el nimic nu e monoton. Tipul e imprevizibil și plin de surprize. Și nici eu nu sunt mai prejos. Ne jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi, în parc: Vrei să rămân? întreabă. Da. Sigur? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne înfățișeze și destinul ambiguu al unor pusilanime înaripate? Desigur, este rândul prepelițelor să intre în scenă, "aceste inocente și fricoase pasări, ce se nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele cele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator (scuzați expresia, perfect inocentă la vremea respectivă, n. m.) al cadențelor acestui concert divin". Nu detectați cumva și ecouri de solare cântece franciscane în subtextul bravului pitar bucureștean? À propos de alăturări nefericite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de rugăciune descris mai sus. Îndeosebi în budismul meditativ sau zen, s-a dezvoltat o metodă perfect calculată din punct de vedere psihologic, care prevede acordarea maximei atenții propriei respirații, ajutându-se de un ritm calm al ritualului sau recitarea monotonă a sutrelor budiste. Am luat parte la diferite exerciții de meditație în Myanmar, India, Japonia, Tibet și Hawaii. Înțeleg că și creștinii pot să experimenteze liniștea, calmul, uitarea de sine, eliberarea autentică chiar și prin ritualismul ecleziastic sau acțiunea liturgică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa la acte stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare și sărăcire care indică deja prin ele însele ruinarea oricărei culturi, se produce un alt fenomen, care împinge până la capăt acest proces de inculturare: activitatea acestor acte neînsemnate se inversează într-o pasivitate totală. Dispozitivul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este constituită din indivizi care nu se integrează în ea decât pe măsură ce ajung la vârsta adultă și la capătul unei formări, legile acesteia din urmă, dobândirea de cunoștințe și de priceperi, erau diferite de acelea ale efectuării lor obișnuite și monotone în cadrul unei meserii. Astfel, Universitatea își avea îndatoririle sale și, prin urmare, norme, ritmuri și reglementări proprii, iar nimănui nu-i trecea prin cap să conteste specificitatea acestora. Astăzi opoziția dintre societate și Universitate nu mai are la bază simpla
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
general, nu este recunoscută necesitatea emancipării în plan privat (evident, a celor care ar avea nevoie de așa ceva). Pur și simplu, o astfel de perspectivă nu este luată în discuție. Cine își asumă de bună voie corvoada unor munci repetitive, monotone și cu o finalitate elementară: conservarea vieții? Este preferabil să consideri că viața merge de la sine, că există o forță vitală ce determină ca amănuntele de fiecare zi să se armonizeze. Constatarea că există nevoi imediate, nu numai individuale, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îmi citea. Ei, nu chiar neîntrerupt, dar în fiecare seară liberă. Eu ședeam cufundat într-un fotoliu negru, care arăta ca un liliac uriaș, iar ea era așezată pe pat, cu cartea sprijinită pe piept. Vocea îi era un pic monotonă. La început am ales cărți pe care bunicul le neglijase în prelegerile lui. Apoi am mers mai departe. Permiteți-mi să numesc doar câteva din operele pe care le-am citit împreună și care fiecare în parte, merită un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
chiar dacă alte sisteme internaționale larg răspîndite preferă ordinea oraș-editură. Într-o vreme, se tindea să se renunțe la indicația de editură (ceea ce făcea ca în România comunistă, în care marea majoritate a editurilor erau în Capitală, indicațiile să devină extrem de monotone); în situația actuală, în care există importante edituri transnaționale, orașul e adesea mai puțin important (uneori e multiplu: Amsterdam-New York-Berlin). În principiu, li se recomandă autorilor adecvarea la domeniul propriu, urmarea modelelor dominante și mai ales consecvența: un sistem odată
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
a devenit (la Stamatu și la alții) o meditație asupra ei înseși. E o sterilitate acceptată ca normală, ca atitudine lirică. H. Stamatu e un elegiac și Memnon e un sugestiv poem al tristeții și al solitudinii, într-o cadență monotonă, tocmai de aceea nimerită." (pag. 766) Asocierea, implicită și ea, e cât se poate de fertilă. Intertextul soluționează, în Istorie, nevoia de tramă narativă. (va urma)
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
pe dos/ o văd pe mama cu lut în mână:/ ŤCasa noastră se dărâmăť". Cultivată, inteligentă, sensibilă, Cătălina Cadinoiu pare să fi găsit filonul de inspirație menit să o transforme într-o voce poetică autentică, inconfundabilă. Ceea ce, pe fondul cam monoton al poeziei generației 2000 nu este puțin lucru. Unele poeme din volumul Nuferii mor în cadă și producțiile mai noi, lecturate la cenaclul de la Muzeul Literaturii Române mă fac să cred că se poate paria, fără riscuri majore, pe numele
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
scenele tari, grele, dramatice, precum și cele trei personaje - Prospero, Ferdinand, Miranda - nu mi se par izbutite. Ioan Coman,unul dintre cei mai importanți actori ai trupei, nu găsește drumul spre Prospero. Regizorul nu îl ajută să iasă din rostirea monocordă, monotonă, care afectează, cel puțin, debutul spectacolului, dar și monologul celebru. În trena lui intră și Florentina Năstase-Miranda, potrivită ca desen, dar care, iarăși, nu reușește nimic mai mult. Tînărul Ionuț Vișan în Ferdinand este prea departe de tot ce se
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni (profamilia.ro); " Atunci când mănânci sau bei, devino gustul mâncării sau al băuturii și rămâi cu el" (almeea.com). Așadar, utilizarea formei devino! reprezintă mai mult o stridență stilistică, în curs de atenuare. Repetarea monotonă a apelurilor publicitare ne va obișnui, desigur, cu ea. Aș fi preferat mai multă prudență în impunere și mai multe tentative de a o evita, de pildă prin construcții cu conjunctivul (Poți să devii...; te invităm să devii etc.); probabil
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
de chibrit care par să spună că aici se află ceva diferit, aproape cu siguranță o relicvă din timpul regimului comunist din România", notează autorul articolului. "Astfel de dovezi sunt peste tot în București: în clădirile sale de un gri monoton care conferă orașului un aer sumbru în zilele înnorate, în șirurile de blocuri de apartamente neînfrumusețate construite rapid, dar sărăcăcios, sub doctrina socialistă conform căreia fiecare trebuie să primească o locuință identică, dar cărora acum le cade tencuiala și se
Herald Sun, reportaj din Ferentari: Sărăcie, droguri, pericol. Sau nu? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78202_a_79527]
-
o lume a credinței, a mîntuirii și a persoanei - Noul Testament. Numai că sarea și piperul volumului nu vin din substanța considerațiilor de specialitate - infailibile și de o temeinicie verificată, dar tocmai de aceea previzibile și, de la un moment dat încolo, monotone -, ci din atingerea în treacăt a cîtorva din punctele nevralgice ale psihologiei religioase. Mai pe șleau, ceea ce sare în ochi sunt cîteva fugare observații colaterale, genul acela de tresăriri involuntare al căror tăiș izbutesc să te incite mult mai mult
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
a lui Nils de Ștefan Peca și Morți și vii de Ștefan Caraman. În aceasta, personajele sînt niște autopsieri. Ei nu pot rosti nicio frază care nu conține cuvinte convențional denumite "obscene". Cum ele sînt relativ puține, dialogul devine extrem de monoton. Mai colorat este un personaj dintr-o piesă de T. Herghelegiu, un crainic radio care, cînd nu e la microfon, se descarcă repetînd obsesiv gîții mă-tii. Dacă părerea că nu e om să nu fi scris o poezie poate
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
ci în ochiul cu care o privește April. Constiinfa mediocrității și implicit a ratării este ceea ce paradoxal scoate personajul din mediocritate, 11 plasează pe un alt nivel energetic. Până la un punct, criza scoate cuplul din conformismul și abulia unei existente monotone, constituie un tonifiant. Planul de a pleca la Paris produce un reviriment al cuplului, reviriment care dă rezultate pentru amândoi. Abia în momentul în care această perspectivă se include radical, criza revine cu o furie devastatoate. Un element catalitic sau
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
ce înseamnă traduceri, corespondență cu străinătatea, detalii administrative și tracasări organizatorice au căzut mereu în sarcina Mihaelei Stănișor. Dar am greși dacă ne-am închipui-o că pe o secretară ștearsă căreia îi revin mereu muncile de jos, nespectaculoase și monotone. De fapt, ea este sufletul colocviului, un amestec straniu de grație, căldura și răbdare amfitrionică, la care se adaugă vocația legării de prietenii durabile. Altfel nici nu-ți poți explică cum, ăn de an, francezii, spaniolii și germanii vin în
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme variate ale teatrului vieții, de la comedia de limbaj la tragedia comunicării. La rândul ei, Paloma fură cu coada ochiului detalii din viața colocatarilor, îmbogățind-o cu detalii. Renée duce o existență aparent ternă, monotonă, în realitate are numeroase bucurii: citește marile cărți de filosofie, iubește muzica și filmul, o încântă pictura. În schimb, Paloma vede viitorul ca intrare sigură în "bocalul cu peștișori", este prea inteligentă ca să se lase înșelată ori să se autoiluzioneze
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
cu tehnici diferite ale lui Pagannini - deci titlul a fost dat doar ca urmare a anecdotei concertului performat monocordic). În zadar încearcă poetul să ne convingă în Epilog că aceste "bocete" ar trebui citite în "vers hazliu". Atmosfera rămâne amară, monotonă, ceva între les sanglots longs des violons de l'automne și somnul stepelor eseniene, ceva între ritmurile spulberării și fermatele deșertăciunii. Anotimpurile vieții (probabil în consonanță cu cele vivaldiene), apoi cele patru elemente și cele patru puncte cardinale par a
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
să îți ții de talie iubita. Rezonarea sa, însă, este complicată ca un verset filozofic: Și aceasta putea fi o explicație, un braț înlănțuind o talie subțire și caldă, în mers se simțea jocul ușor al mușchilor ca un limbaj monoton și stăruitor, un limbaj îndărătnic, te iu-besc te iu-besc te iu-besc. Nu o explicație: verbul singur, a iu-bi, a iu-bi. Iar după verb totdeauna vine copula", gândi în termeni gramaticali Oliveira. Dacă Maga ar fi putut înțelege cât de tare
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
e itinerarul călătorilor și fugarilor săi, ci labirintul, spirala, vârtejul, ramificația barocă, în stare de neașteptate zboruri și forări. Micșorarea omului sub inflație de obiecte inutile și informații incapabile să numească veritabile evenimente ale ființei se petrece într-un prezent monoton și, paradoxal, în nestăpânită metamorfozare. Scrisul exploatează liber rămășițe ale imaginarului debordant, neepuizat în exercițiul regizoral. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice și figuri ludice, îi este la îndemână, punerea în scenă fiind ea însăși recurs la
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
respectul acestuia utilizând abil cuvintele Coranului. Însă războiul civil depășește granițele unei confruntări teologice, violența și crima devin vocabularul comun atât al rebelilor cât și al autorităților. Viața în mânăstire pentru un ochi neexersat se înscrie într-un lung și monoton set de ritualuri, este normată asemeni vieții cazone. Aproape că nu este nimic de spus despre viețile celor care trăiesc sub acoperișul mânăstirii, toți bărbați trecuți de vârsta de 50 de ani, cu excepția lui Christian. Nu există tineri călugări, nu
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
că nu este nimic de spus despre viețile celor care trăiesc sub acoperișul mânăstirii, toți bărbați trecuți de vârsta de 50 de ani, cu excepția lui Christian. Nu există tineri călugări, nu există controverse teologice, nu există tensiuni, viața lor curge monoton, cuminte, ca nisipul din clepsidră. De față cu mama ei, părintele Luc consultă o fetiță și-i prescrie o rețetă. Vizita medicală încheiată, femeia îi zâmbește și-și arată sandalele din picioare cu cataramele rupte, iar bătrânul medic scotocește într-
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
scoate în evidență dimensiunea acestei rezistențe anticomuniste, îndreptată nu împotriva soldaților în termen, ci a autorităților comuniste. În afară de întâlnirile ocazionale cu armata, în afară de inevitabilele momente de trădare și încercuirea și prinderea unora dintre partizani, existența în munți presupune o derulare monotonă a zilelor cu speranța întreținută de posturile de radio occidentale că americanii vor interveni militar și lupta reală împotriva ocupantului sovietic va reîncepe. Hrăniți cu această iluzie, partizanii își petrec zilele în așteptare, coborând din când în când pe ascuns
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
Pe lângă astea, Iosif după 1958 organiza recitaluri, în principal în amfiteatrele studențești. Succesul era stabil și total. Brodski avea o manieră fermecătoare, unică de a-și recita versurile ce încânta pe ascultători. Textul se asemăna cu rugăciunea, la început părea monoton, dar creștea repede în intensitate până la hipnotism. Și deși Brodski n-a scris poezii antisovietice, nu a făcut parte din comploturi și nu a chemat la răsturnarea regimului, prin propria existență și prin caracterul preocupărilor reprezenta un pericol pentru acel
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]