2,076 matches
-
și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc Într-un albastru ca safirul, toate acele culori ce ard și se descompun Îm marile incendiu final, norii cu forme ciudate și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta poezie ca Aurora... cu degetele ei roze, pe care nu vrem totuși s-o disprețuim?” (Istoria romantismului - Theophile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
1990, cea care s-a declarat succesoare a fostei U.R.S.S., cu concursul unor trădători de neam și de țară aflați la putere, blând judecați doar de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
distruge limbajul, ci clișeele lui . În final, la fel de interesante sunt dialogurile cu practicieni care au montat Ionesco, precum și un jurnal de repetiții la piesele scurte reprezentate pe scena Odeonului. Se spune că o carte fără erori - măcar de culegere! - devine monstruoasă : nici volumul de față nu este scutit de mici confuzii - Lecția lui Frunză a fost montată la Teatrul Maghiar, nu German, din Timișoara; pe doamna Hossu Longin o cheamă Lucia, nu Irina; pe actrița Mirea, de la Comedie, o mai cheamă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și de bun-simț, prostia și mitocănia etc., toate adunate la un loc dând "o lume pe dos, plată și cretină când nu e criminală, dominată fiind doar de forța banului" (p. 304). Dar nu numai societatea, considerată în ansamblu, frizează monstruosul, acest element se regăsește și la nivel individual, la "omul nou", sintetic și expresiv prezentat drept o entitate cu "sensibilitate de Caliban, estetică de Frankenstein (și) gingășie de Godzilla" (p. 308). Nici Horia-Roman Patapievici nu s-ar fi putut exprima
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
de "totul este frumos, totul merge bine, frumoasa mea" și pe de altă parte există o opțiune estetică pentru că acesta este materialul tragediilor. Nu luați ceea ce voi spune că pe o comparație care ar fi de o lipsă de modestie monstruoasa și derizorie, dar personajele lui Racine sau Shakespeare mărturisesc pesimismul de un negru total al grecilor. Shakepeare este mai complicat pentru că în el întâlnim totul, paradisul cât și infernul. În cea mai frumoasă, preferata mea, Hamlet, totul este negru. Singura
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de Ceaușescu = Meta-omul O altă coincidență. Tot la Începutul anului 2002, agențiile de presă din Întreaga lume relatau despre participarea cîtorva mercenari români la o tentativă eșuată de lovitură de stat, În insulele Comore. Au fost ultimele zvîcniri ale unei monstruoase conspirații Începute cu douăzeci de ani În urmă și al cărei obiectiv era acela de a impune o nouă Împărțire a lumii. Cititorul va surîde sceptic aflînd că această nouă Împărțire, sau „nouă ordine mondială“, cum era ea frecvent denumită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iubeam pentru exact aceleași lucruri pentru care o detestasem mai înainte; dacă o detestasem vreodată cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a mă simți apreciată. Pentru ce, e greu de spus. Poate că Froehlich ar găsi un răspuns potrivit. În orice caz, era de-ajuns să mă furișez În bucătărie și să mă ascund În spatele oalelor gigantice și al tigăilor monstruoase, și să-mi ridic rochia Îndată ce vreun angajat se nimerea pe acolo. De fiecare dată când o făceam, simțeam un val inexplicabil de euforie. Poate că asta ți se pare ciudat, mă privi. Nu? Ei, și mai era o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu Cristina, șefa autoservirii; chiar și ea, Maria Săteanu, s-a simțit mereu asaltată de privirea mea și-apoi, Doina e încă o copilă, nici măcar foarte frumoasă. Trebuie s-o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina nu mă mai interesează." Spuneți, doamnă șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul și vocea lui mi s-a părut dintr-o dată rece și mieunată. Marea Ciordealtc "Marea Ciordeal\" Un ins care rămâne la putere un sfert de veac nu poate fi decât un hoit politic monstruos. Înlăturarea lui ar trebui să însemne un prag luminos în evoluția ființei umane. Din păcate, acum, în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei, refugii în fața vocii lui hârâite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video, sexul, Occidentul. Pușcăria cea mai grea era realitatea zilei. Ființa în cel mai înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu. Noi, ceilalți, păream niște umbre chinezești pe lângă el și ea. Astăzi însă, la trei cincinale după transformarea lui în umbră, iată că am ajuns să evadăm în Ceaușescu! De la o vreme, nesfârșite „dezbateri” și „dosare” despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ale creierului omenesc. Iar dopingul... Tendința de la Sydney s-a instalat temeinic la Atena: Olimpiada devine o Olimpiadă Internațională de Chimie. În arenă nu mai concurează sportivii, ci laboratoarele de sinteză, din care ies tot felul de substanțe cu denumiri monstruoase. Dopajul nu face, de fapt, decât să încununeze un adevărat algoritm industrial prin care este produs un sportiv de performanță. Se ia materialul de bază, adică un copil, și dacă se găsesc banii, nu puțini, este dat pe mâna unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În cabinetul dentistului și am fugit dintr-o Încăpere În alta, căutînd un loc prin care aș putea ajunge În hol. Știam că s-a petrecut un lucru cumplit. Toată viața mea am fost Împovărat, practic handicapat, de o imaginație monstruoasă, și tot timpul cît am alergat ca bezmeticul Încoace și-ncolo l-am văzut cu ochii minții pe Jerry Întins grotesc, cît era de lung, și făcut zob, și l-am simțit cum moare, iar și iar și iar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spuse el. Dar tînărul Hilfe nu mai putea fi oprit. S-ar putea, firește, să aibă dreptate, dar ar fi teribil de plictisitor. Prefer să cred, pînă va ieși la iveală adevărul, că avem de-a face cu un complot monstruos... Doamna Dermody Își vîrÎ capul pe ușă și spuse: — Reverendul Topling mi-a lăsat adresa lui: Park Crescent, nr. 5... — Dacă e o prietenă a reverendului Topling... Începu Rowe, dar se opri, surprinzînd privirea domnișoarei Hilfe, care-i dădea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
omoare pe Întuneric.“ Acum nu se mai Îndoia de seriozitatea acestui avertisment. Da, primejdia era reală; așteptarea asta Încordată Îi amintea de altcineva care așteptase la fel, zile În șir, pînă ce mila lui crescuse Îndeajuns de mult, căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a fost privită mereu cu suspiciune și chiar ură. Au ales să modifice cât mai mult capitalismul, pentru a se forma în opoziție cu acesta: Abia după ce Stalin, Mao, Pot Pol, Ceaușescu, Kim Ir Sen, Haile, Mariam și ceilalți dictatori monstruoși ai secolului nostru au instaurat domniile lor înfiorătoare, în numele utopiei comuniste, abia atunci ne-am dat cu toții seama că în fond și în fapt, comunismul nu reprezintă o formă superioară, perfectă, a capitalismului (și o încoronare a întregii evoluții a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă din obligație, ca străinul care zice timid „Paștele mă-sii” ca s-arate că s-a integrat. Seamănă cu jucăriile alea monstruoase chinezești: apeși pe burtă câinele ca un porc cu păr mai lung care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau osssul”, scuturi de-un picior păpușa portocalie, deschide ochii încrucișați, „Tatata, te iubesc. Tatata, te iubesc”. Ei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]