628 matches
-
după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge în aer. — Nu-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era o treime din cea inițială. A dublat-o, iar eu i-am replicat că, dacă era așa de amorezat de casa unui mort, nu avea decât s-o păstreze. Am Înjumătățit apoi diferența și i-am zis că voiam monstruozitatea de cutie doar ca să depozitez niște articole pe care le cumpărasem și n-aveam unde să le pun, urmând apoi să fac coșciugul surcele pentru foc. „Poți depozita o groază Înăuntru“, a Început să-l laude proprietarul crescând puțin miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
construit pe portativul autobiografic (ca și romanul dlui Camil Petrescu), din fragmente de jurnal și redus, față de vasta compoziție proustiană, la o simplă secțiune sau diagramă pasională, este uimitor totuși, cât de prezenți și de umani, cu toată perversiunea sau monstruozitatea unor suflete înveninate de excesul de analiză, sunt eroii dlui Anton Holban, fie Mirel, fie Sandu. Fără să mai amintim de puterea de creionare sugestivă de care d-sa dă dovadă în bogata figurație a ambelor romane și fără să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pentru un moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire pe el. Neplăcerea de a nu cunoaște, gândi el, nesiguranța teribilă, tot mai mare, asta îl enervase pe tot parcursul săptămânii trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și ce rămânea. Nu puteai fi un Înțelept nemișcat, demodat. Trebuia să te instruiești. Trebuia să fii destul de tare pentru a nu fi terorizat de efectele locale ale metamorfozei, pentru a trăi cu dezintegrarea, cu străzi nebunești, cu coșmaruri murdare, monstruozități aduse la viață, dependenți de droguri, bețivi și perverși ce-și sărbătoreau disperarea la vedere, În mijloc de oraș. Trebuia să fii În stare să suporți Încâlcelile sufletului, imaginea dizolvării crude. Trebuia să fii răbdător cu stupiditățile puterii, cu frauda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o febră a originalității. Ideea unicității sufletului. O idee excelentă. O idee adevărată. Dar În formele astea? În aceste forme amărâte 1? Dumnezeule mare! Cu păr, cu haine, cu droguri și cosmetice, cu organe genitale, cu călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și orgie, până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le e frică că dacă se întâlnesc cu cei asemenea lor își multiplică astfel monstruozitatea. Când am fost cu Jennifer la Paris, am văzut cum un angajat de pe Heathrow a întrebat doi oameni foarte grași care se aflau la check in unde merg amândoi. Cei doi grași nu erau din întâmplare un cuplu și sugestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase să se apuce din nou de scris, Însă nu putea. Își amintea vag propriile cărți ca și cînd le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dacă-mi Întindeam picioarele, aproape că atingeam peretele din față, chiar dacă se afla În Murray Hill și chiar dacă scândurile podelei erau așezate ușor anapoda și mă invadaseră ploșnițele, cel mai important era că stăpâneam propriul meu palat. Clădirea era o monstruozitate de ciment Între 34th și 1st Avenue, un mamut cu mai multe aripi, care adăpostea locatari iluștri, cum ar fi un adolescent, membru al unei trupe muzicale de băieți destrămate, un jucător profesionist de squash, o vedetă porno de categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind un „hârb” din adevăratul om, un strigoi, oaie și turmă, vânzători de gogoși și gropari. Preia tot ceea ce a auzit în „piață” și duce mai departe monstruozități, îmbogățindu-le cu „mujdeiuri” proprii, chiar până la agresivitate dacă te opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
probă de susținere a holocaustului. Au urmat apoi, după 23 august 1944, teroarea și mișeliile comuniste, care au întrecut toate crimele pământului cu morți și cruzimi despre care cei de azi, neocomuniștii, nu suflă un cuvânt. Nimic despre satanismul și monstruozitățile lor. Minciunile lor nu au margini. Toată lumea civilizată și mai ales istoricii ar trebui să se întrebe și să cerceteze, pentru că de asta se numesc istorici, corupția, ilegalitatea, teroarea, jaful și măsluirea adevărului. Atâta teroare, atâtea crime, atâtea masacre care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și dăruirea noastră pentru Hristos și Neam nu are limite. Legionarii mor și ei dar până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit pentru care legionarii au îndurat monstruozități unice. Am dat morți fără de număr, am dat valori spirituale și culturale, am fost surghiuniți în propria țară, am fost alungati și exilați pe pământuri străine. Unora le-a fost dat să moară acolo cu istoria Patriei în inimă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
împliniri și desăvârșire decât calea care duce la Dumnezeu, raiul mândriei omenești aici pe pământ și raiul veșniciei, dincolo de mormânt. De aceea, legionarii vor lupta împotriva tăgăduitorilor Creatorului nostru, Dumnezeu. Dumnezeu este PERFECȚIUNE, FINALITATE, VEȘNICIE. Cei satanizați, comuniștii, care înseamnă monstruozitate, coalizați cu satanicii politicieni afundați în mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și cu vechii dușmani „biblici” strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bine decât a făcut-o nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dacă moartea, care a avut privilegiul neprețuit de a asista În trecut la cele mai mari genii ale literaturii, scrie În felul acesta, cum să n-o facă mâine copiii noștri dacă le va trece prin minte să imite asemenea monstruozitate filologică, sub pretextul că, umblând moartea pe aici de atâta timp, trebuie să știe totul despre toate ramurile cunoașterii. Și, termina gramaticianul, Inepțiile sintactice care umplu lamentabila scrisoare m-ar face să cred că ne aflăm În fața unei mistificări uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de pe el, intră Într-un fel de confuzie În ce privește dungile”. „Contele de Saint-Germain!” am zis eu. „Ia te uită!” „De ce, Îl cunoști?” „Dacă v-aș spune că da, nu m-ați crede. S-o lăsăm baltă. Eu am aici o monstruozitate de patru sute de pagini Împotriva erorilor științei moderne: Atomul, o minciună iudaică, Eroarea lui Einstein și secretul mistic al energiei, Iluzia lui Galileu și natura imaterială a lunii și a soarelui”. „Dacă-i pe-așa”, zise Diotallevi, „ceea ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zăpada șoselei, eram terminat. În seara aceea m-am hotărât să nu mai am niciodată de-a face cu ea. Am scris în jurnal: "Gina nu vrea, NU VREA să ne înțelegem. Nu, pot să pricep cum este posibilă atâta monstruozitate, atâta prostie în copilul ăsta pervers. Asist la dizolvarea coloană cu coloană, treaptă cu treaptă, zid cu zid, ca o bucată de zahăr în apă, a edificiului nostru. Oricum, nu mai e nimic de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desprindă din ac. Gândacii uriași, de forma semințelor, dar grei de un sfert de kilogram, cu tot felul de coarne și mandibule, nu prea ne-au interesat, în schimb ne-am desprins cu greu de marea vitrină unde, în toată monstruozitatea lor, zăceau, cu labele întinse, păianjenii. Ciudat că aceste fețe ale groazei n-au apărut niciodată în tablourile medievale despre ispitirea Sfântului Anton, despre gurile infernului, sau ca întruchipare a diavolului în centrul iadului. Pe lângă el, dracul cu coarne și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și care pe lângă el părea o fetiță de șapte ani. Dânsa, după ce m-a liniștit, ne-a făcut cunoștință. Ciudat, după vreo zece minute de conversație tânărul nu mi s-a mai părut atât de monstruos sau, mai bine zis, monstruozitatea lui a început să mi se pară benignă și demnă de atenție ca aceea a unei cămile de la Grădina Zoologică. Trebuise să vină în camera mea pentru că dincolo maică-sa proba rochia. Nu era chiar atât de tânăr, avea douăzeci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]