3,889 matches
-
abia încheiat, ar fi G. Călinescu. Atât de distanțat de mediocrii superiori, de criticii narcisiaci comentând cărțile confraților, din care nu mai rămase nimic, totul reducându-se la o profitabilă și ternă perseverență academică... Ceilalți, profund dăruiți scrisului, ca autorul monumentalei Istorii a literaturii române, au darul de a reînvia figuri ilustre, demult duse, punându-le în mișcare sub ochii noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e singuratecul Mateiu prin vraja verbului său... Vreau să spun
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
ce admira ca știință de a defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu energia lor cromatică, propriile lui energii, iar culoarea cretoasă a lui Cézanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
Iorga, din 1922, n-are prefață, publicînd numai poeziile apărute în Convorbiri literare. Într-o comunicare din 1939, citită la Academie, propunea un comitet pentru editarea integrală a operei eminesciene, deși, în același an 1939, apărea primul tom din ediția monumentală Perpessicius. În 1935 apare ediția Gh. Adamescu care, datorită prestigiului său didactic, a fost indicată ca bibliografie de profesorime, fiind reeditată de nouă ori, ultima în 1946. Himera edițiilor definitive (expresia e a lui Perpessicius) acum, în al treilea deceniu
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
poate, partea cea mai originală a construcției, cea mai creativă, ivită dintr-o problemă mai veche de situare a lui Sadoveanu, la care Manolescu a revenit în mai multe rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe, nesistemice, se ajunge la un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-a fost dăruit) dar
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
fi decât un fel de "primus inter pares", un "președinte de ședință", iar nu conducătorul efectiv al instituției!), propus de liberali, s-a dovedit, până acum cel puțin, nu doar ineficient, ci și total lipsit de profesionalism. Se cunoaște gafa monumentală, din preajma alegerilor locale, când Consiliul a fost nevoit să retragă lista "turnătorilor" (în fond, o plevușcă ce n-avea nici un fel de șanse de succes), pentru simplul motiv că aceștia nu și-au recunoscut vreo vină! E un precedent periculos
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
prea mult și prea abrupt ca grandoarea, oricît de abstractă și de logică ar fi ea, să nu necesite stabilirea propriilor limite. Masivitatea impune, desigur, dar exprimă mai rar. Primitivii au intuit capcana și muzicile lor, întemeiate pe arhetipuri, sunt monumentale, dar au și atributul grației ori al sublimului, în timp ce mare parte dintre creațiile moderne și post-moderne, construite pe formule abstracte, convoacă doar fastul și grandoarea. Incendierea frunzelor, ierbii și vlăstarelor (a tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
cum este, pare să fi înaintat ceva în lectura producțiunilor autorului lui Bubico,... mânca-i-ai coada, cucoană!... De pildă, s-ar putea ca cineva să fi fost atent chiar și la Câteva păreri, articolul de la pagina 31 al ediției monumentale Opere, 4. Publicistica. întâi că un cititor de astăzi, ca să înțeleagă uneori articolele lui Caragiale, ar trebui să facă un efort deosebit, nu numai de atenție, dar chiar de înțelegere, recurgând la dicționar, ca și cum ar avea de a face cu
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
-mi imaginez că el va fi capabil de altceva decât delirurile televizate ŕ la Păunescu, în emisiunile sale itinerante pe la diverse posturi, mai mult sau mai puțin famelice. Și nici decât Dan Diaconescu direct, autorul unei formule de-un statism monumental, în care-l văd așezându-se și pe Vadim. Un post de televiziune care va transpune în limbaj vizual insanitățile de celuloză din revistele lui Vadim va avea soarta primei ediții a OTV-ului de tristă amintire. Există și un
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
această vultoare vecinic mișcătoare, există un por statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț (...) De ce, din straturile acestui popor, nu s-ar putea ivi din când în când unele inteligențe deosebite, cari să dea expresie monumentală acelor nevoi, simțiri și gânduri proprii? (...) De ce? Am spus-o de la început. Statul are aici greaua sarcină de a forma o societate. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, el are nevoie de un puternic aparat politic... * Post-scriptum. S-ar putea obiecta că
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
atât mai mult cu cât încearcă să exploreze un spațiu aproape ignorat de istoriile noastre literare. Deși conceptul însuși de "literatură feminină" mi se pare oarecum discutabil ( G.Călinescu îl folosește la noi, printre cei dintâi, în cunoscutul capitol din monumentala sa Istorie ...), întrucât pare să sugereze un soi de enclavizare, demersul critic întreprins de Elena Zaharia Filipaș este, în fond, unul util și interesant. Dincolo de faptul că aduce în atenție una dintre numeroasele "restanțe ale criticii", această colecție de studii
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și certitudinea tiparului atît monumentalelor ediții Eminescu și Caragiale, cît și altor scrieri de valoare din afara spațiului literar: Istoria românilor de Constantin C. Giurescu sau Biblia tradusă de Gala Galaction. Pentru atîția alții, printre care T. Arghezi, Camil Petrescu ori Mihail Sebastian, sinonimia "editor - prieten
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
de pagini. Ultimul volum este cel mai mare și mai important dintre câștigurile acestei ediții: recuperarea ultimului mare proiect epic al lui Petru Dumitriu, înainte de fuga sa din țară, Colecție de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane - al treilea pilon al monumentalei sinteze epice a scriitorului nostru, alături de Cronică de la câmpie și de Cronică de familie. Petru Dumitriu se dovedește astfel un Cronicar de tip balzacian, cu o viziune enormă, obiectivă, deci tradițională - un realism de secol XIX, refractar la modernismele narațiunii
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
chiar fiind simple, precum poezia, teatrul, cultura, psihologia, cultivarea pământului, fapt împlinit ce a cizelat o anumită intuiție, bine, doar după îndelungi analize.. Cumva întocmai că, biologic instinctiv frumusețea ce e 'recunoscută' în mod general, chiar de a fi frumusețea monumentală (și rece), frumusețea aceia pentru care multe femei își sacrifica energii, timp, bani foarte mulți, dar și stress că nu pot fi ca o anumită imagine care în mintea lor se structurează ca fiind cea mai frumoasă și de dorit
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
exact de ce nu mai există ‘stupefacția’ surprizelor ce apar în acest sens...! Sunt foarte multe lucruri pe care nu le înțeleg... totuși, singurul lucru perceput bine, este aceasta intuiție ori simțire instinctivă pentru a mă ține la distanță de frumusețea monumentală! De cea meschină, figurantă, 'înbălsămată' de alții nu mai zic... Acelea care consumă tone de machiaj, dar care nu face nimic pentru suflețel... Simt personal pe undeva o nesinceritate! Mai sunt unele 'trăznite' pe care din politețe le saluți, iar
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
unui proiect antropocentric, realiști în planul reprezentării și cu o evidentă vocație eroică în planul moral. Este exact ceea ce comunismul căuta pentru afirmarea (și confirmarea) lui simbolică, pentru acreditarea convingătoare a unui mesaj măreț, cu un conținut cvasiteologic. Postsămănătorist răzvrătit, monumental și auster - ba chiar, după propriile-i mărturisiri, și puțin socialist cu adeziuni explicite la Internațională -, Camil Ressu are, de-a lungul vastei sale opere, o certă sensibilitate față de subiectele sociale, ceea ce imprimă picturii sale sau, mai exact, unei mari
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
teorii și de judecăți istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
alți mari suverani: Tutmosis (I și III), regina Hatșepsut și Ramses II „cel mare” (care a avut 5o de fii și 53 de fiice!). Vrăjită de multiplele forme de viață, Livia Nemțeanu „se scufundă în prăpastia timpului”: dinastii, războaie, construcții monumentale „faraonice”, pentru că suntem în Egipt. Pe malul Mediteranei, „singurul continent lichid” cum spunea J. Cocteau, se ridică orașul cosmopolit, Alexandria, a cărui populație este formată din: copți, evrei, musulmani, egipteni, greci, armeni, arabi, francezi, englezi etc. Cu amestecul de culturi
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
și directorul de teatru Ioan Ieremia și l-a dorit în centrul Timișoarei. „Nu putem avea două statui Eminescu în același oraș, și mai ales atât de aproape unul de celălalt” - s-a opus sculptorul, propunând, în schimb, un Hyperion monumental, de 8 m înălțime, care ar fi dat identitate pieței centrale a Timișoarei, ar fi arătat superb în corespondență cu teatrul și ar fi fost, în același timp, un omagiu adus orașului-martir Timișoara. „Poate ar fi chiar mai bine să
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
refuzat și în 1995, și în 1996 să dea avizele necesare, discuțiile cu inițiatorul proiectului, Ioan Ieremia, atingând incandescența. Timișoara a pierdut banii pentru monument, un proiect minunat și o idee spectaculoasă de Hyperion-al-Banatului. Idei de succes Dacă pe Eminescu monumental nu l-am dobândit, căci bustul este destul de discret, iar Hyperionii lui Gaga din colecțiile private și din cea a Muzeului de Artă din Timișoara sunt la mici dimensiuni, ideea adăstând în mape, grafica și edițiile bibliofile timișorene s-au
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
văzând Kremlinul, pe care moscoviții îl consideră aproape „sfânt”, luându-l drept simbolul însăși Matușkăi Rusia; deci, la vederea Kremlinului italianul teribil ar fi declarat, de-a dreptul incredibil, că ceea ce a văzut nu e decât „un lucru stupid”, iar monumentala Catedrală Vasili Blajenîi e cazul „să fie vopsită în culori ceva mai aprinse”. Mda, era prea de tot acea ingerință subiectivă... milanezpeterburgheză, astfel că de pe celălalt versant al patriotismului metropolo-local, adică moscovit, veni dezmințirea, cum că jurnalistul de pe Neva a
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
se adresează. Cititorul trebuie să posede instrumentele necesare pentru a se putea descurca în universul ce i se propune”. S-a spus, pe bună dreptate, că „scriitorul refuză nișa pitorescului și a culorii locale, că îndrăznește să gândească la scară monumentală, asumându-și condiția de european sau, mai mult decât atât, condiția omului în general, conține o lecție importantă nu doar pentru artiști și intelectuali, dar și pentru spiritul nostru public” (Caius Dobrescu), astfel încât acest roman-fluviu care circumscrie personaje ale istoriei
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
la Timișoara, era nu de mult ieșit din inchisoare și revenit în lumea scenei, dar în provincie. L-am văzut în Lakmé de Leo Delibes. Un zumzet general, care exprima surpriza sălii, a întâmpinat apariția sa în vârful unei scări monumentale, căci arăta ca o statuie de bonz, ușor coclit pe alocuri: forme prelungi, nude, aurii, cu pete de verde. Doar un cachesex lăsa mișcarea întregului corp să cuprindă spațiul, în desfășurări preponderent unghiuloase, de o concentrată valoare expresivă. Nu știu câți alți
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat în fața Teatrului Național București ansamblul monumental „Caragialiana - Căruța cu Paiațe”, prilej cu care edilul șef a apreciat că este actual diagnosticul corect pus societății românești de marele dramaturg Ion Luca Caragiale. „Maestrul Ion Luca Caragiale, în genialitatea lui, ne-a făcut o analiză fină și ne-
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
cum suntem, cu bune și cu rele. Maestre, nici nu știi cât de mult ne lipsești! Este de o evidență, poate dureroasă, cât de adevărați și de actuali sunt Caragiale și personajele sale”, a afirmat Oprescu, la dezvelirea monumentului. Ansamblul monumental din fața Teatrului Național îl întruchipează pe Caragiale așezat în fața unei căruțe cu paiațe, personajele sale cele mai cunoscute. Bucureștenii îi pot recunoaște astfel, printre alții, pe marii actori Radu Beligan - în chip de Rică Venturiano (O noapte furtunoasă), Ion Chelaru
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]