1,278 matches
-
al XIX-lea, prelungită în spitalele secolul XX. Problema psihiatrilor a fost de a diferenția această „entitate nosologică” de alte „boli psihice”. Dar modalități excentrice și problematice social de manifestare a personalității au fost descrise mereu de juriști, istoriografi, cronicari, moraliști, romancieri, antropologi, doar cu vagi aluzii la ceea ce într-o sociocultură dată se înțelegea prin „nebunie” (Fabrega, 1994Ă. În prezent, TP sunt obiectul unei preocupări medicale. Ele fac parte din nosologia psihiatrică, sunt incluse în sisteme oficiale de diagnostic, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a politicii editoriale practicate de Editura și Librăria Alcalay și de Editura Cartea Românească sau în nota referitoare la F. Aderca, ale cărui cunoștințe de limbă franceză nu l-ar îndreptăți să traducă sau să comenteze texte din Paul Valéry (Moralistul și grebla). Literatura străină este prezentă doar printr-un fragment, într-o tălmăcire semnată M.S., din O seară cu domnul Teste de Paul Valéry. A.-M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
mai mic decât al celor care le încalcă. Respectul normei este formal și ipocrit, în culisele vieții, oamenii de fapt încălcând normele pe care le respectă doar de formă și declarativ. Este semnificativă în acest sens o schemă reflexivă a moraliștilor francezi, prezentă și la Nietzsche: în spatele oricărei virtuți umane trebuie să bănuim prezența unui viciu disimulat. În această interpretare contractualistă și individualistă, norma este văzută ca un mijloc, mereu periclitat, de reglare și echilibrare reciprocă a egoismelor. În timp, conflictul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
un condamnat să devină o persoană mai bună din punct de vedere moral, dar ei nu pot asigura obținerea acestui rezultat. Așadar, pedeapsa ar fi justă chiar dacă infractorul nu beneficiază de aceste aranjamente și efortul lor nu dă rezultate. Unii moraliști văd acest lucru și exclud aceste "extra" aranjamente ale prevenției și reeducării. Ei spun că pedeapsa însăși trebuie să fie cea care previne și reeducă. J. Mabbott încearcă să arate că pedeapsa însăși rareori educă infractorul și niciodată nu îi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
țară (1926), Impresii din Italia (I-II, 1930-1938), Peste hotare (1931). El este un descriptiv, care nu știe totdeauna să aleagă semnificativul, povestind cam fără nerv și plutind nu o dată în generalități exclamative. Se simte totuși prezența filosofului și a moralistului, care sondează dincolo de aspectul „turistic”, producând reflecții interesante, bunăoară asupra specificului unei țări sau numai al unui loc („l’esprit d’épargne” al locuitorilor din Lyon), asupra modului de viață al unor comunități (meridionalii napolitani) sau a excepționalei concepții urbanistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
iubirii autentice. Tinerețea, care la P. nu e o vârstă, ci un mod de existență, determină, de asemenea, atât caracterul erudiției sale elegante, lipsită complet de pedanterie, cât și natura foarte disponibilă a înzestrării, nefixată la o zonă anume. Eseist, moralist, filosof, critic literar, critic de artă, de film și nu în ultimul rând scriitor, el se poate manifesta cu strălucire în toate aceste ipostaze. Cât despre memorii, se poate spune că sunt inaugurate, printre rânduri, în Alchimia existenței, unde amintirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
contact cât mai numeroase și solide cu rațiunea morală comună va fi în măsură să-i confere trăinicie și putere de atracție. Kant s-a distanțat în mod clar de punctul de vedere al acelor întemeietori și propovăduitori de religie, moraliști sau filosofi care susțineau că ei sunt aceia care dezvăluie pentru prima dată oamenilor „adevărul moral”, că acesta ar trebui să fie statornicit în conștiința oamenilor printr-o revizuire radicală a modului lor spontan de a gândi. Era opinia fermă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a trăi și de a acționa. Mai mult, el și-ar fi dorit, atât pentru sine, cât și pentru alții, ca drumul care duce la îndeplinirea datoriei să nu fie presărat cu atât de multe obstacole. Imaginea lui Kant drept moralist ascetic și posac, care stă tot timpul cu degetul ridicat, veștejind bucuriile vieții drept tot atâtea vexații aduse imperativelor pure ale rațiunii practice, este o legendă. Filosoful nu a fost nici un suflet insensibil, nici un mizantrop. Știm prea bine că în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
senzația pe care a creat-o valsul, un dans În care femeia și bărbatul erau uniți Într-o Îmbrățișare. Originar din Franța, apariția valsului, pentru prima dată la Curtea de Valois - Henric al III-lea, a fost revoluționară și deși moraliștii erau scandalizați, avea să rămână, fiind apoi urmat de viguroasa polcă și de alte dansuri pe perechi. Între timp, dansul de palat a dus la apariția dansatorilor cu adevărat profesioniști care evoluau În fața spectatorilor de teatre. Ritmul civilizației actuale nu
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
Paul Zarifopol (1981), cea dintâi exegeză dedicată prestigiosului critic și estetician. Confruntat permanent cu meandrele și atitudinile paradoxale care definesc personalitatea lui Paul Zarifopol, interpretul reușește să se mențină în sfera obiectivității și a preciziei, extrăgând linii pentru portretul unui moralist modern și al unui reprezentant autentic al esteticii moderniste. În altă lucrare, Dinamica valorilor literare (1983), sunt rediscutați Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Octavian Goga, G. Ibrăileanu, G. Bacovia, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
fost înmormîntat la Westminster Abbey. Galeria Națională londoneză posedă un tablou al său pictat de Millais (v. Pictura). Gladstone are și o statuie pe artera londoneză The Strand. Ca om, Gladstone era dificil, orator strălucit dar demagog, robace, și un moralist fără morală: frecventa bordelurile, dar pretindea că o face pentru a le aduce pe prostituate pe calea cea bună, prin religie (studiul Bibliei). A fost adeptul politicii antiimperialiste și de non-intervenție în domeniul afacerilor externe. Calul său de bătaie era
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
iar nu expediat (și din cauza apropierii periculoase de schema epicului de senzație), s-ar fi putut număra printre realizările cele mai bune ale deceniului al treilea. Târziu, după 1960, D. l-a „restaurat”, îmbogățind substanța epică, inserând multe comentarii de moralist, unele în sensul ideologiei regimului la putere. Într-un fel, Nopți la Ada-Kaleh (1932) reprezintă un volet complementar al Adoratei. Nevoia cvasimaladivă a Victoriei de a fi iubită cu pasiune găsește acum o soluție aparent facilă - cea a „amantului imaginar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizația apuseană. Pe plan literar e sensibil la turnura de gândire a moraliștilor francezi, mai apropiată structurii și formației sale. Nota originală a scrierilor lui se vădește în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, M. concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schițe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
în anii ’70, dar care acum apărea datată, lucrarea a avut un ecou redus, preferându-i-se scrieri ale unor autori în viață asupra aceleiași teme. Istorii insolite (1980), Alte istorii insolite (1986) și Amintiri deghizate (1994) reprezintă opera de moralist sceptic și ironic a lui C., cititor împătimit al lui Saint-Simon, sub masca unor narațiuni științifico-fantastice. Povestirea intitulată Un capitol de istorie literară este cea mai neagră antiutopie realistă: în perfecta societate a viitorului, mașinile de scris literatură produc numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
de „sat al contrastelor”. Noul și vechiul stau față în față într-o simbioză cu accente suprarealiste. Termopane și noroi, televiziune prin cablu și WC-uri fără apă curentă. Oameni cu așteptări mari și realizări puține. Hoți de benzină și moraliști. Mulți moraliști, mai puțini morali... Prin părțile sale „bune” și în contextul ruralului românesc, Tomșaniul poate fi considerat totuși un sat cu un caracter mai european decât altele. Infrastructura relativ mai dezvoltată, oameni având modele și așteptări destul de concrete despre
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
al contrastelor”. Noul și vechiul stau față în față într-o simbioză cu accente suprarealiste. Termopane și noroi, televiziune prin cablu și WC-uri fără apă curentă. Oameni cu așteptări mari și realizări puține. Hoți de benzină și moraliști. Mulți moraliști, mai puțini morali... Prin părțile sale „bune” și în contextul ruralului românesc, Tomșaniul poate fi considerat totuși un sat cu un caracter mai european decât altele. Infrastructura relativ mai dezvoltată, oameni având modele și așteptări destul de concrete despre cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
se simte în largul lui printre scriitorii de expresie franceză: critici (Hippolyte Taine, Émile Faguet, dar și Anatole France), poeți (Albert de Vigny, Gérard de Nerval, Paul Claudel, Maurice Maeterlinck, Emile Verhaeren), prozatori (Romain Rolland, Marcel Proust, André Gide ș.a.), moraliști (Joseph Joubert). Dramaturgia lui H. Ibsen îi incită, și ea, nervul hermeneutic. Cu ținuta-i integră, care îi face scrisul cu atât mai creditabil, B. s-a impus de la un an la altul ca un critic adevărat - nici mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
de toate, dobândirea poziției verticale, care a eliberat mâinile (labele devenite mâini, primele instrumente) și a favorizat creșterea în dimensiuni a creierului, extinderea câmpului vizual și apariția chipului. Pentru alții, achiziția limbajului, experiența vieții în societate, cultura sunt determinante. Pentru "moraliști", în fine, transformarea capitală nu este nici de ordin fizic, nici de ordin cultural, ci, mai degrabă, de ordin moral. Pentru acești gânditori, într-adevăr, nu prin instrumente, nici chiar prin limbaj, ci prin apariția sentimentului pudorii și prin interzicerea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de o viață. Și cum vecinii își pot da în petec din când în când, observatorul moral (în fapt, criticul literar) îi sancționează cu severitate. Așa procedează exegetul în cazul lui Moș Nichifor Coțcariul, cunoscutul personaj, deliciul multor critici. Pentru moralistul sever care este C., harabagiul Nichifor este un personaj negativ, un șarlatan - cum îi spune și numele -, un șmecher, un seducător de profesie care, pe deasupra, mai și trăncănește. Nu-i un soț exemplar și ingratitudinea lui conjugală, zice criticul, „este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
1960). În 1960-1961 se va întoarce spre lumea Greciei antice scriind mai multe eseuri, intitulate Dialoguri cu eroii tragici. Prima lucrare amplă publicată de V. în România e Montaigne. Omul și opera (1936), în care expune aserțiunile tradiționale privind evoluția moralistului de la stoicism la scepticism și de aici la epicureism, fiind printre primii exegeți europeni care explică sistemul gândirii montaigniene ca rezultat al acțiunii simultane a diferitelor idei. Concluziile le anticipează cu peste un deceniu pe cele ale lui Hugo Friedrich
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu să nu ajungi la o concluzie negativă cînd e vorba de Salvian, dacă te limitezi să vezi în el un moralist ca mulți alții, care, în plus, e vinovat că nu vede cum o dată cu prăbușirea treptată a ultimelor bastioane ale imperiului sub loviturile barbarilor se prăbușea și civilizația romană din care și el făcea parte. însă nu aceasta trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de creștinism a societății în care trăiește, Salvian se referă la păcatele din vremea sa, cum sînt desfrînarea sau plăcerile produse de jocurile de circ ori spectacolele de teatru, dar viziunea globală e aceea a unui teolog, nu a unui moralist. Partea finală a operei, care are șapte cărți, s-a pierdut. Scrierea îi este dedicată episcopului Salonius, care fusese elevul lui Salvian la Lerin, și a fost compusă între 439 și 451 - scriitorul nu cunoaște încă invazia lui Attila din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Oricât de mult din teoria realismului politic ar fi fost greșit înțeleasă și interpretată, nu este contestată atitudinea sa intelectuală și morală specifică în chestiunile politice. Din punct de vedere intelectual, realistul politic susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere, așa cum economistul gândește în termeni de interes definit ca bogăție; juristul se raportează la conformitatea acțiunii cu regulile legale; moralistul, la conformitatea acțiunii cu principiile morale. Economistul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
susține autonomia sferei politice, așa cum economistul, juristul, moralistul le susțin pe ale lor. Gândește în termeni de interes definit ca putere, așa cum economistul gândește în termeni de interes definit ca bogăție; juristul se raportează la conformitatea acțiunii cu regulile legale; moralistul, la conformitatea acțiunii cu principiile morale. Economistul se întreabă: „Cum afectează această politică avuția societății sau a unei părți din ea?”. Juristul se întreabă: „Se conformează această politică regulilor dreptului?”. Moralistul: „Este această politică în acord cu principiile morale?”. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
juristul se raportează la conformitatea acțiunii cu regulile legale; moralistul, la conformitatea acțiunii cu principiile morale. Economistul se întreabă: „Cum afectează această politică avuția societății sau a unei părți din ea?”. Juristul se întreabă: „Se conformează această politică regulilor dreptului?”. Moralistul: „Este această politică în acord cu principiile morale?”. Iar realistul politic se întreabă: „Cum afectează această politică puterea națională?” (sau a guvernului federal, a Congresului, a partidului, a agriculturii, după caz). Realistul politic nu ignoră existența și importanța standardelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]