1,270 matches
-
altele sunt mijloacele omului politic. Știm însă și eu și cred că cei mai mulți colegi ai noștri că deși noi politicienii avem alte obligații, alte mijloace, trebuie să ținem cont de ceea ce spun aceștia și chiar dacă nu îmi scapă faptul că moraliștii de azi erau în concediu sau erau neatenți atunci când în România prin transferuri politice masive s-a constituit o majoritate și s-au susținut guverne erau în concediu, nu aveau probleme, nu făceau considerații, nu erau deranjați de nimic. Cu toate că
Antonescu, atac la Cristoiu: când Băsescu l-a numit pe Meleşcanu la SIE, nu mai era o problemă de morală? () [Corola-journal/Journalistic/45339_a_46664]
-
sau erau neatenți atunci când în România prin transferuri politice masive s-a constituit o majoritate și s-au susținut guverne erau în concediu, nu aveau probleme, nu făceau considerații, nu erau deranjați de nimic. Cu toate că nu îmi scapă că aceeași moraliști erau în concediu sau neatenți atunci când o putere politică de la care s-a așteptat enorm, înșela zi cu zi așteptările oamenilor, mințea cu bună știință în fiecare zi oamenii care își puseseră încrederea în ea.", a mai declarat liderul PNL
Antonescu, atac la Cristoiu: când Băsescu l-a numit pe Meleşcanu la SIE, nu mai era o problemă de morală? () [Corola-journal/Journalistic/45339_a_46664]
-
succed ideile și simțind totodată cum, pe măsură ce înaintez, le uit. A avea vitalitate în istorie înseamnă a fi înzestrat și pentru bine, și pentru rău. Pe cale de consecință, a o avea ca individ e la fel. Și, prin urmare, noi, moraliștii, suntem muște la arat. Citesc: „...cultura (religii, valori, idealuri, comportament).” Arta nu-i. Într-un fel, are dreptate. Cartea fiind despre mersul lumii, arta, prin gratuitatea ei, este în afara chestiunii. Numai că până la gratuitate există trepte - de sens - ale receptării
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
văd în Radu Cosașu mai degrabă un prozator infinit de atașant, care, scriind despre un univers vădit imund, îl transcende cu o grație inegalabilă, în vreme ce altora le apare, dimpotrivă, ca un caz emblematic de conștiință scindată, ca un, în sfârșit, moralist convulsionat? Ca să fie totul limpede: eu, unul, mă înscriu mai degrabă în prima categorie. Din respect pentru ale altora, n-am să-mi susțin, însă, propriile preferințe. Vreau doar să înțeleg cum se cade resorturile acestei incompatibilități. În definitiv, Logica
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
excepție ce nu ascultă de regulile oceanului. E un solipsism etic menit a ne cruța amorul propriu: etiamsi omnes, ego non. Chiar dacă toți sînt așa, eu nu sînt. Vorba apostolului Petru e maxima românului contemporan. Vintilă Mihăilescu nu face pe moralistul, preocuparea lui fiind de a surprinde evenimentele în latura lor paradoxală, de întîmplări burlești ce dau culoare clipei, de aceea textele din volum le citești pentru amuzament, fără a căuta satisfacții estetice în litera unor pagini cărora le lipsește pretenția
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai consistent reprezentată. În fine, dar deloc în ultimul rînd, Alexandru Mușina, în Antologia poeziei generației ’80 (1993), oferă încadrarea care mi se pare cea
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conținut compozit, alături de puținele pagini de jurnal intim și de memorialistică, adăugându-se numeroase eseuri, ca cele despre Tolstoi și Bălcescu, însemnări pe diverse teme, despre teatru și cinematografie, reflecții de moralist, recenzii literare. Multe dintre ele sunt simple manuscrise în proiect - altele, neterminate, piese dintr-un vast atelier pe care editoarea a considerat că e bine să le facă publice. De aici, o seamă de repetiții, de reluări ale unor idei
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
pot pune lanțuri la picioare, cătușe la mâini (le-am purtat), se poate băga pumnul în gât, dar nu se poate pune lanțuri pe creier") la evocarea lui Brâncuși, care, având pașaport antonescian, luptase în macquis, de la numeroase reflecții de moralist la un amplu eseu despre Tolstoi, care, după ce părăsise biserica, a trăit o dramă de factură protestantă, el devenind un "Luther al ortodoxiei și un apostol al vegetarianismului". Eseistul accentuează asupra strânsei înrudiri de idei dintre marele scriitor, din ultima
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
a înscrierii lui într-o sinteză memorabilă, despre proză sau critică literară. Figurile scrisului său sunt mereu așezate întro societate valorantă, cu vecinătăți și interferențe cartografiate meticulos, remarcabile fiind, mai ales, portretele de scriitori care trădează o secretă disponibilitate de moralist: un soi de Jiquidi al verbului critic ilustrând „vieți paralele”. Biografia autorului comentat este recepționată în datele ei istorice, colorată afectiv, cu abia disimulate accente sentimentale. Deși, în varianta orală a manifestării sale, gata oricând să lanseze săgeți acide, criticul
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
Călinescu ca eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină de firea lor, în care scriau Hortensia Papadat- Bengescu sau Camil Petrescu, și în care autorul lor nu putea face decât figura unui moralist naiv, duhnind de spirit popesc, fără nici o legătură cu emancipata societate românească dintre războaie. Ce cale s-ar fi cuvenit să urmeze Agârbiceanu ca să scape de blestemul comparațiilor? Popa Man e simțită ca o combinație de Caragiale din Păcat, Slavici
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
Huygens, Newton și Euler, reconstituind istoria lui Charles Meusnier (ale cărei contribuții de geometrie diferențială constituie, B.S. dixit, „singura contribuț ie originală” în materie în „lungul interval dintre lucrările lui Euler și cele ale lui Gauss”), evocînd, cu talent de moralist, figura insolită a matematicienei Sophie Germain (1776-1831) și sintetizînd, într-un fascicul, multe dintre aceste observații într-un eseu intitulat Despre curbură (partea întîi) cu o „replică” omonimă cîteva capitole mai încolo. Era să omit, pe aceeași linie... curbă, strălucitorul
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
le descifreze și copieze). Nu i-ar fi îngăduit o asemenea limitare atrofiantă nici propria-i formulă de personalitate ce-l conținea în crisalidă nu numai pe romancier, dar și pe eseistul al cărui ambitus îmbrățișează toate temele existenței, pe moralist, pe criticul de artă ș.a.m.d. Pe un atare teren se cuvine a fi aprehendate epistolele de mai jos, trimise unor foste colege de facultate rămase în țară, surorile Victoria (Vicky) și Zizi Luca. Raportarea la ele, și îndeosebi
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
am spus că fac asta din când în când. Simt că aparțin unei națiuni, cu multe valori și, în plus, plimbarea printre cruci mă ține cu picioarele pe pământ.” Poetul refuză „să vorbească de pe un piedestal”, să adopte postura unui moralist acru și inclement. Se adresează cu o cuceritoare franchețe generației sale, încercând, în primul rând, să se cunoască mai bine pe sine însuși. Înainte de a-i judeca pe alții, Flaviu George Predescu se judecă pe sine, cu severitate și fără
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
secolului. Ca atare, arată multe semne ale tinereții și îndeosebi mania noutății până la extravaganță, a paradoxului până la absurd, a răsturnării până la delir. Există, de asemenea, multă candoare alături de frenezia intelectualistă; în plus, există, ici-colo, o lipsă de prejudecăți a unui moralist naiv, care uneori se salvează în comic și în satiră. Și, în sfârșit, există, dacă nu mă înșel, puțină poezie.” Giovanni Papini „Continui să-l iubesc pe Papini întreg, așa cum e. Cred că nu e mai mare elogiu - pe care
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
și într-un limbaj criptic ca în Minima moralia de Andrei Pleșu), Luminile și umbrele sufletului (1995; ediția a II-a, postumă, nemodificată, a acestei cărți a apărut în anul 2000 sub titlul Eseuri morale) este în esență opera unui moralist creștin. Este vorba de o credință autentică, adînc asimilată, nutrită din izvoarele originare ale creștinismului; o asemenea credință implică, așa cum e și firesc, o notă personală, independență de spirit. Eseurile fiind destinate unui public cît mai larg cu putință, evită
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
de caracter, de situație sau de limbaj. La Valjan găsim în miezul unei situații comice o problemă, chiar o dilemă de ordin moral, căreia dramaturgul alege să-i dea în cele din urmă o rezolvare în cheie comică. Vâna de moralist a lui Valjan este foarte puternică și îl individualizează între ceilalți comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist fac din Valjan un dramaturg care împărtășește o estetică clasică, marcată însă de puternice accente realiste
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
dramaturgul alege să-i dea în cele din urmă o rezolvare în cheie comică. Vâna de moralist a lui Valjan este foarte puternică și îl individualizează între ceilalți comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist fac din Valjan un dramaturg care împărtășește o estetică clasică, marcată însă de puternice accente realiste. De altfel, recursul la tipologie, la caractere și situații universal valabile dramaturgul îl vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
Sunt romancier!", e legată de �descoperirea unui mare filon" pentru subiectul Mălurenilor. Din puțina materie publicată se vede clar că Mălurenii e un roman cu cheie, în care autorul și-a retopit mare parte din bagajul observațiilor de memorialist și moralist. Chipuri familiare din portretistica sa, de la Cincinat Pavelescu și Al. Bogdan-Pitești la Mihail Dragomirescu, Nichifor Crainic (personajul Ilarie, care apare și în unul din fragmentele reproduse mai jos), sau N. Davidescu, spre a avansa numai câteva nume, se discern ochiului
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
care să îi recunoaștem că egali, cu atat mai puțin puterea politică discreționara, la a cărei apariție am contribuit prin însăși pasivitatea noastră. Iar cum recunoașterea înseamnă libertate, rezultă de aici că este de-a dreptul imoral să fim doar moraliști subiectivi, pe filiera kantiana, mulțumiți cu prezumtiva noastră libertate derivată din punerea în aplicare a rațiunii practice: libertatea izolată este imposibilă, ea nu poate exista decât că libertate a tuturor sau a nici unuia. Chiar dacă Hegel înțelege cauzalitatea lumii fenomenale, a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
demult, de la André Gide, că, să fii scriitor, înseamnă să fii oarecum neonest. Poate, uneori, chiar mai mult decît oarecum... Au fost cazuri celebre. Ele se cunosc și intrigă și azi, în lume ca și la noi. Pe cine? Pe moraliști. Pe virtuoșii... însă mărunți. Nu-i totuși un cec în alb pentru orișicefel de specie de ticăloși. Numai geniul absolvă". Sau: ,Hiba, estetică, poate că se cuvine căutată într-o carență personală: aceea de a nu fi cinic pînă la
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
Povestea unei întoarceri, pe brînci, în Paradisul care, nici el, nu mai e chiar ce-a fost. Un clown apărut parcă din literatura victoriană, unde scamatoriile lui erau porția de libertate (și, deseori, de adevăr...) permisă într-o lume de moraliști destul de încruntați, devine cronicarul, cam chițibușar, al schimbărilor (nu foarte evidente) din Amoc. Deși dezorganizată, "cojită", lumea acestui Amoc are structuri bine stabilite, care le mimează pe cele nouă cunoscute, din propria, mai mult sau mai puțin absurdă, societate. Are
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
pe care, fie și subliminal, o admiră, pe de altă parte ar vrea să scrie în tiparul...cioranian. E la mijloc un grațios (fiindcă nepremeditat) fariseism. Cu o sporadică infuzie de energie în nervurile fine ale naturii d-sale de moralist de cameră (așa cum există o, nu o dată strălucită, muzică de cameră), dl Ciocârlie emite uneori fraze radicale în direcție metafizică (exerciții blasfemice) ori numai morală, fraze în care încearcă a capta focul și pucioasa unei lumi în care d-sa
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Române de Filosofie (1148-1149; 1151-1152), gruparea intelectuală ,Forum" (1229); avem la îndemână bibliografii cu trimiteri exacte, privitoare la dezbaterile din jurul conceptului de ,nouă spiritualitate" (1068-1070), reacțiile publicistice la Manifestul ,Crinului Alb" (1071), discuțiile despre noțiunea de experiență (1081-1082), referințe despre moraliștii englezi (1115-1117), bibliografia traducerilor interbelice din Kant și a comentariilor românești din aceeași perioadă (1129-1133), conflictul dintre C. Rădulescu-Motru și gândirism (1154-1155), o amplă bibliografie Nae Ionescu (1193-1200), dezbaterile despre tânăra generație a anilor ´30 (1217-1218), ca și notele lui
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
văd un om atât de lucid, gata oricând să amendeze cu o ironie subțire orice inflamare verbală, clișeu de gândire sau derapaj al spiritului. Într-o lume postcomunistă în alb și negru, a tuturor revanșelor și vendetelor posibile, în care moraliști și eroi mai mult decât discreți în anii totalitarismului, răsar ca ciupercile după ploaie pentru a da lecții nației, Adam Michnik este îndrăgostit de bogăția cenușiului. Pentru el lumea este formată din intelectuali rafinați, dar și din politicieni veroși, din
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
inteligența trebuie canalizată spre atingerea acestui scop, nu spre o utopică morală absolută care nu face decât să pună piedici în calea țintei. Lecția lui Adam Michnik e simplă și clară ca lumina zilei, chiar dacă ea îi poate oripila pe moraliștii tranziției: poți să-ți iubești neamul fără să urăști pe nimeni și poți fi un luptător pentru libertate fără să ai nici un dram de nebunie iacobină. Rebelul înțelept Adam Michnik rămâne la cei șaizeci de ani ai săi (neverosimilă vârstă
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]