749 matches
-
poezia, cartea G.D. - -lui: studentului, codrului, fratelui, poporului -i: casei, poeziei, cărții Plural Masculin Feminin-Neutru N.Ac. -i: studenții, frații -le: popoarele, casele, stelele, poeziile, cărțile G.D. -lor:studenților, fraților -lor: popoarelor, caselor, stelelor, poeziilor, cărților. Articolul hotărât este un morfem conjunct enclitic, care urmează dezinenței de număr, fie direct: codru-l carte-a, fie prin intermediul vocalei de legătură -u-, dacă substantivul are la singular dezinența Ø: student>studentu-l, stea>stea-u-a. Substantivele masculine cu dezinența -ă la singular primesc articolul feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, fie prin intermediul vocalei de legătură -u-, dacă substantivul are la singular dezinența Ø: student>studentu-l, stea>stea-u-a. Substantivele masculine cu dezinența -ă la singular primesc articolul feminin -a: popă-popa, papă-papa etc. Observații: Substantivul tată recurge, la singular, la ambele morfeme: -l, de masculin: tată-l și -a, de feminin: tat-a. Determinarea prin forma de masculin caracterizează substantivul intrat, ca regent, într-o relație sintactică: „I-am dat tatei”, dar „I-am dat tatălui tău.” Determinarea prin forma de feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul intrat, ca regent, într-o relație sintactică: „I-am dat tatei”, dar „I-am dat tatălui tău.” Determinarea prin forma de feminin este specifică întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și neutre cu dezinența -e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și neutre cu dezinența -e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular, sau -e, realizat ca diftong ie (poezie), articolul se suprapune dezinenței de număr; la nominativ-acuzativ: țară-țar-a, poezie-poezi-a, papă-pap-a. La plural, morfemul determinării definite urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular, sau -e, realizat ca diftong ie (poezie), articolul se suprapune dezinenței de număr; la nominativ-acuzativ: țară-țar-a, poezie-poezi-a, papă-pap-a. La plural, morfemul determinării definite urmează totdeauna direct dezinența și nu depinde decât de genul substantivului: -i, pentru masculine: studenți-i, frați-i, -le, pentru feminine și neutre: studente-le, poezii-le, popoare-le, sigilii-le etc. Sensul de determinare poate avea origine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprii nu se înscriu în paradigma determinării morfologice. Între determinarea sintactică și cea morfologică raporturile sunt de complementaritate sau de redundanță. Determinarea prin cuantificatori poate realiza opoziția categorială prin articolul cel, cei: trei plopi - cei trei plopi. Observații: Primesc totdeauna morfemul determinării definite substantivele determinate de cuantificatori colectivi, definiți: amândoi, tustrei sau nedefiniți: toți: amândoi studenții, tustrei studenții, toți studenții. Fac excepție sintagmele cu pronumele cuantificator ambii: ambii copii. Determinarea prin adjective pronominale demonstrative rămâne unica pentru întreaga sintagmă nominală, când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
literă era un an, fiecare șir un secol de adevăr.” (M. Eminescu, P.L., p. 50), „Și cum vin cu drum de fier,/ Toate cântecele pier.” (M. Eminescu, I, p. 182) Observații: În sintagma nominală în care adjectivul calificativ precede substantivul, morfemul de determinare intră în flectivul adjectivului, reliefând, prin planul semantic al acestuia, perspectiva din care se realizează determinarea categorială: „Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul -l(a) poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
calificativ precede substantivul, morfemul de determinare intră în flectivul adjectivului, reliefând, prin planul semantic al acestuia, perspectiva din care se realizează determinarea categorială: „Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul -l(a) poate fi dublat de morfemul cel, variabil după gen, număr și caz, sau poate fi substituit de morfemul al, variabil după gen și număr. Aceste morfeme reliefează perspectiva din care se realizează procesul cunoașterii „obiectului” denumit de substantivul-centru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în flectivul adjectivului, reliefând, prin planul semantic al acestuia, perspectiva din care se realizează determinarea categorială: „Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul -l(a) poate fi dublat de morfemul cel, variabil după gen, număr și caz, sau poate fi substituit de morfemul al, variabil după gen și număr. Aceste morfeme reliefează perspectiva din care se realizează procesul cunoașterii „obiectului” denumit de substantivul-centru al unei sintagme nominale. Morfemul cel intensifică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează determinarea categorială: „Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul -l(a) poate fi dublat de morfemul cel, variabil după gen, număr și caz, sau poate fi substituit de morfemul al, variabil după gen și număr. Aceste morfeme reliefează perspectiva din care se realizează procesul cunoașterii „obiectului” denumit de substantivul-centru al unei sintagme nominale. Morfemul cel intensifică sensul de determinare din perspectiva unei caracteristici, exprimată adjectival: „Ca toamna cea târzie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul -l(a) poate fi dublat de morfemul cel, variabil după gen, număr și caz, sau poate fi substituit de morfemul al, variabil după gen și număr. Aceste morfeme reliefează perspectiva din care se realizează procesul cunoașterii „obiectului” denumit de substantivul-centru al unei sintagme nominale. Morfemul cel intensifică sensul de determinare din perspectiva unei caracteristici, exprimată adjectival: „Ca toamna cea târzie e viața mea și cad/ Iluzii ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dublat de morfemul cel, variabil după gen, număr și caz, sau poate fi substituit de morfemul al, variabil după gen și număr. Aceste morfeme reliefează perspectiva din care se realizează procesul cunoașterii „obiectului” denumit de substantivul-centru al unei sintagme nominale. Morfemul cel intensifică sensul de determinare din perspectiva unei caracteristici, exprimată adjectival: „Ca toamna cea târzie e viața mea și cad/ Iluzii ca și frunza pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, p. 432) sau substantival: „Călcând pe vârf de codri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vad.” (M. Eminescu, IV, p. 432) sau substantival: „Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri/ Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată/Cununa cea de paie îi atârna uscată - /Moșneagul rege Lear.” (M. Eminescu, I, p. 63) Morfemul al realizează sensul de determinare din perspectiva sensurilor de ‘posesie’, ‘apartenență’, proprii cazului genitiv sau pronumelui posesiv; realizează această funcție de morfem al determinării, când substantivul în genitiv precede substantivul-centru al sintagmei: „Al vieții vis de aur, ca un fulger, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albă - pe fruntea-ntunecată/Cununa cea de paie îi atârna uscată - /Moșneagul rege Lear.” (M. Eminescu, I, p. 63) Morfemul al realizează sensul de determinare din perspectiva sensurilor de ‘posesie’, ‘apartenență’, proprii cazului genitiv sau pronumelui posesiv; realizează această funcție de morfem al determinării, când substantivul în genitiv precede substantivul-centru al sintagmei: „Al vieții vis de aur, ca un fulger, ca o clipă-i,/Și-l visez când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi.” (M. Eminescu, I, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
seria substantivelor singularia tantum: ceapă, pâine, sfeclă etc. sau în seria substantivelor pluralia tantum: cartofi, struguri etc., dar pot fi actualizate în interiorul opoziției singular-plural: Observații: Când substantivele nu se realizează ca plural în opoziție cu singularul, niște nu mai este morfem de număr, corespunzând formelor de singular o sau un, ci este un adjectiv nehotărât, întrebuințat frecvent în sintagme cu substantive singularia și pluralia tantum deopotrivă: niște zahăr, icre etc. EXPRIMAREA OPOZIȚIEI DE NUMĂRTC "EXPRIMAREA OPOZI}IEI DE NUM|R" Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-uri), -e (scaun-e) și, mai rar, -i (semivocalic): (consili-i). Dezinența -uri exprimă în mod specific pluralul substantivelor neutre. La feminin aceeași dezinență intervine în situații speciale, când, semantic, substantivele se apropie de clasa substantivelor neutre: vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod relativ, de structura fonetică sau morfematică a temei lexicale a substantivelor. Dezinența -i exprimă pluralul substantivelor neutre cu tema lexicală terminată în i (semivocalic), component al diftongului ascendent iu, în care vocala u
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-uri: lucr-uri; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul fonetic -aj (sufix lexical sau fără caracter morfematic): arbitraj/arbitraj-e, sondaj/sondaj-e, abataj/abataj-e, personaj/personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Plural: 1. N.G.D.Ac.: -e, -i, -Ø, -le: copile, făpturi, femei, ste-le, Mari-i 2. V.: -lor: copilelor La substantivele neutre opoziția de caz se suprapune peste opoziția de număr. 2. Prepoziții-morfem. Fixează identitatea cazurilor, în planul expresiei, patru prepoziții morfem: -a; marchează cazul genitiv prepozițional; se construiește cu substantive determinate de pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un-or, -lor: unor studente, studente-lor În interiorul sincretismului număr-caz-determinare, articolul hotărât distinge formele omonime de genitiv-dativ singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ plural: studente-i vs studente-le, studente-lor. Articolul posesiv-genitival, morfem cu formă variabilă după gen și număr: a, al, ai, ale, semnalează sau marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența sa în sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența sa în sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul stelele-și arată,/Solii dulci ai dulcii liniști.” (M. Eminescu, I, p. 103) Morfemul al marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
răsai, Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul se distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și în legătură cu genul substantivelor, prin convergența a cinci modalități: dezinența, morfemele determinării, prepoziția-morfem pe, articolul și intonația. Substantive masculine Singular N.: un/-l: un copil/copilul Ac.: (pe) un/-l: (pe) un copil/copilul G.: (al) unui/-lui: (al) unui copil/copilului D.: unui/-lui: unui copil/copilului V.: -e!/-ule
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]