749 matches
-
funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și morfem al sensului lexico-gramatical de ‘substantiv’: frumosul, urâtul, binele, răul, un bine, cei leneși, nimicul: “Izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și morfem al sensului lexico-gramatical de ‘substantiv’: frumosul, urâtul, binele, răul, un bine, cei leneși, nimicul: “Izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 5), „Harap Alb (...) vreau să-ți fac și eu un bine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dincolo, căci morți sunt cei muriți.” (M. Eminescu, I, p. 59), „Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă.” (Ibidem, p. 38) Variabil în funcție de număr, gen și caz, articolul se constituie în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul - a) asigură flexiunea unităților lexicale care nu pot realiza opoziții categoriale specifice la nivelul structurii morfematice, b) anulează omonimii morfologice sau c) exprimă redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui student, studentului. c. Înscris în legea acordului, articolul exprimă, concomitent cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c. Înscris în legea acordului, articolul exprimă, concomitent cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.” (M. Eminescu, I, p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.” (M. Eminescu, I, p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera lor semantică sau/și în structura lor morfologică, își pierd
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să cânt; • a fi; realizează sintagmele analitice ale diatezei pasive în întregime: sunt lăudat, am fost lăudat etc., ale viitorului anterior: voi fi cântat, conjunctivului și potențialului perfect: să fi cântat, aș fi cântat și ale prezumtivului (în structura unor morfeme complexe) să fi cântând/cântat, voi fi cântând/cântat, aș fi cântând/cântat; • a vrea; realizează sintagma analitică a modului potențial-optativ: aș cânta, aș fi cântat etc. • a voi (a vrea); realizează sintagma analitică a viitorului: voi cânta, vor cânta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi cânta, vor cânta etc.; • pronumele reflexiv; marchează diferite sensuri gramaticale în interiorul diatezei verbale: reflexiv, reciproc, pasiv, dinamic, impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciproc, pasiv, dinamic, impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți la numeroși copii dar ai rămas cu promisiunea.; • prepoziția la, morfem de dativ, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți la numeroși copii dar ai rămas cu promisiunea.; • prepoziția la, morfem de dativ, în paralel cu structurile dezinențiale, mai greoaie, în flexiunea pronumelui: Am oferit la câțiva dintre ei., față de Am oferit câtorva dintre ei., Le-am spus la toți./ Am spus tuturora., .Le-am dat la amândoi./ Am dat amândurora
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]