552 matches
-
Răzbunarea, București, 1956; Dom’ majur în alegeri, București, 1957; Bogăția unui sărac, București, 1961; Întoarcerea la viață, București, 1962; Scrisoarea, București, 1962; La cumpăna nopții, București, 1964; La porțile Severinului, București, 1964; Moartea lebedei, București, 1969; Necunoscuta, București, 1971; Fata morgana, București, 1973; Prizonier la nouă ani, București, 1973; Viața nu iartă, Craiova, 1974; Ei doi și Pipo, București, 1975; Șoferi în uniformă, București, 1976; Talida, București, 1976; Într-o singură oră, București, 1978. Repere bibliografice: H. Zalis, Debutul unui prozator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
oră, București, 1978. Repere bibliografice: H. Zalis, Debutul unui prozator, GL, 1956, 29; Valeriu Râpeanu, „Bogăția unui sărac”, LCF, 1961, 18; D. Micu, Un roman „cronică”, GL, 1964, 41; Mircea Iorgulescu, „La porțile Severinului”, LCF, 1972, 34; Mircea Iorgulescu, „Fata morgana”, LCF, 1974, 7; Martin, Pro Patria, 175-178; George Mirea, „Viața nu iartă”, R, 1975, 5; Dan Mutașcu, „Talida”, „Pentru patrie”, 1977, 2; Alex. Ștefănescu, Duioșii periculoase, FLC, 1977, 32; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 171-178; Firan, Profiluri, 386-389; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile aspre ale câmpiei sunt evocate ca acte rituale, esențiale și sacre. Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
imagine din interior a vieții literare. A descoperit și editat Cronica de la Arbore a lui Toader Hrib (1971, 1972). SCRIERI: Fără popas, pref. Maria Banuș, București, 1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971; Câmpia soarelui, București, 1972; Elegii, București, 1973; Petrecere pe iarbă, București, 1973; Ave, noiemvrie, București, 1975; Întoarceri, București, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
stau pe loc. Contextul regional e păcătos, sunt țări cu o situație mai grea decît noi, dar și multe cu o situație mai bună. Deci, nu ieșim în față, rămînem în zona gri. Fondurile structurale ale U.E. rămîn o fata morgana. Numărul de tranzacții imobiliare a scăzut, ca și valoarea lor, cu 35-40%, salariul mediu net a urcat (!) la circa 1500 RON, alegeri avem anul ăsta și pentru președinte, dar și pentru guvernatorul Băncii Naționale; greu de spus care sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și lucrurile. O arheologie a științelor umane, Editura Univers, București, 1996); L'Archéologie du savoir, Gallimard, Paris, 1969 (trad. rom. Arheologia cunoașterii, Editura Rao, București, 2006); L'Ordre du discours, Gallimard, Paris, 1971; Ceci n'est pas une pipe, Fata Morgana, Fontfroide-le-Haut, 1973. Friedrich Ludwig Gottlob FREGE (1848-1925), profesor, matematician și filozof german, întemeietorul logicii moderne, concepute pe baza calculului predicatelor. Lucrări de referință: Funktion und Begriff, 1891 (trad. rom. Funcție și concept, în Frege, Gottlob, Scrieri logico-filozofice, Editura Științifică, București
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
F. încep cu plecarea la București și continuă cu emigrarea, în 1944, în Israel. Probabil că nici acolo nu se simte „acasă”, pentru că se întoarce în România după numai doi ani. Urmând mereu linia orizontului, ca pe o altă fata morgana, părăsește definitiv România în 1958, stabilindu-se în Brazilia, la Săo Paulo. Primele versuri îi sunt găzduite, în 1904, de „Sămănătorul”, după ce își exersase condeiul în revista liceului (1897-1898). Poezii, traduceri, memorii de călătorie îi apar în „Opinia”, „Pagini libere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
Timișoara, 1995; Ivan Fiodorovici Popov, La capătul nopții, pref. Sandu Petrescu, București, 1952 (în colaborare cu G. C. Nicolescu); Horváth Imre, Versuri alese, București, 1953 (în colaborare cu Ioanichie Olteanu); Charles Dickens, Clopotele, pref. trad., București, 1953; Mihail Koțiubinski, Fata Morgana, București, 1953 (în colaborare cu S. Ionescu); Jack London, Pagini alese, pref. trad., București, 1953, Dragoste de viață, pref. Venera Antonescu, București, 1974 (în colaborare cu V. Bănciulescu); Walter Scott, Ivanhoe, pref. trad., București, 1955, Kenilworth, București, 1963; Svatopluk Cech
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
mai lungă decât timpul cerut de realizarea acordului asupra măsurilor. Blocada a fost formal ridicată la 3 noiembrie. La 2 noiembrie, U Thant începe consultarea individuală cu membrii Consiliului de Securitate, ca substitut pentru ședința care se îndepărtează ca Fata Morgana. La 2 noiembrie, la balul anual al presei, sunt așezat lângă Adlai Stevenson, iar conversația îmi întărește stima pentru el. Mi-a povestit întâlnirea cu Mikoian în ajun, care a durat 4 ore. El spunea că SUA "au acceptat inspecția
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a scriitorilor tineri, primită cu interes. Își vede tipărite două plachete de poezie: Tălmăciri din mine (1936) și Fata Morgana (1938). Lirica lui P. nu a avut timp să se elibereze de stângăciile și naivitățile începutului.Totuși, multe fragmente, mai ales cele cu valoare concluzivă într-un poem, anunțau un autor capabil să se individualizeze printr-un timbru aparte. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
prin văi cocorii, / și-aș vrea pentru toți orbii pământului să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o stea”. În orizontul morții, versul din Fata Morgana păstrează, totuși, din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii. SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
flaute târzii,/ Simt tot mai vag în sânge teluricul «aș vrea»,/ Prin văi de nebunie se clatină o stea”. În orizontul morții, versul din Fata Morgana păstrează, totuși, din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii. SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 4-5; George Meniuc, Semnificația lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 96; Laurențiu Fulga, Toamna aceea din ’37, UVR, 1941, 24; Vasile I. Bocan, Un poet al Bărăganului: George Petcu, VRA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
ori susține refugiul în aventura imaginară („cu evantaiul nopții pe noi și în pumni cu aritmetica cerului și a stelelor ude”). De asemenea, aduce pirueta ironică, prin care bagatelizează, în felul lui Rimbaud, clișeele trăirilor uniforme și emoțiile edulcorate (Fata Morgana e „banală”, iubita „era când faună tropicală, când floră; / în păr avea plantații necuprinse de secară”; în „măscăriciul rampei” se vede pe sine însuși). Impresia generală e una de frondă juvenilă, însă aici se întrezărește un lirism structural. Acesta trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
drepte și răsturnate, care variază din clipă în clipă, în funcție de distanța observatorului față de obiect și de distribuția temperaturii în atmosferă. Aceste imagini multiple ale obiectului prin combinarea uneori a unui miraj inferior cu cel superior este un fenomen numit "Fata Morgana" ( popular numit și „apa morților"). Fenomenul optic a fost denumit " Fata Morgana", deoarece se credea că mirajul era provocat de farmecele vrăjitoarei malefice Morgana, regina din Avalon, sora legendarului rege Arthur. Expresia este de origine italiană, deoarece la început așa
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
față de obiect și de distribuția temperaturii în atmosferă. Aceste imagini multiple ale obiectului prin combinarea uneori a unui miraj inferior cu cel superior este un fenomen numit "Fata Morgana" ( popular numit și „apa morților"). Fenomenul optic a fost denumit " Fata Morgana", deoarece se credea că mirajul era provocat de farmecele vrăjitoarei malefice Morgana, regina din Avalon, sora legendarului rege Arthur. Expresia este de origine italiană, deoarece la început așa a fost denumit mirajul văzut uneori la răsăritul soarelui în strîmtoarea Messina
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
obiectului prin combinarea uneori a unui miraj inferior cu cel superior este un fenomen numit "Fata Morgana" ( popular numit și „apa morților"). Fenomenul optic a fost denumit " Fata Morgana", deoarece se credea că mirajul era provocat de farmecele vrăjitoarei malefice Morgana, regina din Avalon, sora legendarului rege Arthur. Expresia este de origine italiană, deoarece la început așa a fost denumit mirajul văzut uneori la răsăritul soarelui în strîmtoarea Messina din sudul Italiei. Este des întâlnită și în văile munților, în Valea
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Messina din sudul Italiei. Este des întâlnită și în văile munților, în Valea San Louis din Colorado, unde efectul este exagerat datorită curburii fundului văii, anulând curbura Pământului. Se poate vedea în mările arctice dimineața sau pe ghețarii Arcticii. „Fata Morgana" dă exploratorilor impresia unor faleze înalte sau munți, dar în realitate sunt doar dealuri domoale și plaje. Fenomenul de miraj a fost explicat de către Monge, care a participat la campania lui Napoleon Bonaparte în Africa, dând o teorie completă a
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
conferă profunzime percepției, fluidizând formele obiectelor și relativizându-le înțelesurile pe care folosirea lor cotidiană le instituie: leii de bronz de la intrare, cu ciocane de ușă, devin colaci de salvare, clădirea galbenă a gării de pe Chausseestrasse este, pentru Benjamin, o fata morgana a dunelor de la Marea Baltică. Al patrulea ghid este, surprinzător, Parisul însuși. Am vorbit deja despre structura speculativă a experienței urbane. Benjamin o spune explicit în acest loc: „Diese Irrkünste hat mich Paris gelehrt“. Labirintul urban al metropolei franceze reprezintă paradigma
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ape străvezii, lumi apuse sau poate chiar inexistente (Odihnă sumară). Titlurile textelor surprind și ele aceeași dispariție lentă a vieții: somnul, odihna, oboseala, care devin caracteristici principale ale întregii lumi și se transformă în anticamere ale morții. Și în Fata morgana regăsim aceeași viziune asupra lumii acvatice. Se realizează aici o incursiune în sine în căutarea necunoscutei, erotismul amestecându-se cu dorul de moarte: "Ești pretutindeni necunoscută;/ ți-aud pașii prin bătaia inimii mele/ trecând prin veghere oriunde./ Ochi limpezi ascultă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și el scopul de a recrea imaginea unui loc al misterelor, unul "care absoarbe tainele ca un burete". Comparația banală se înscrie și ea în încercarea de a aduce un univers al misterelor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
218 Cântec pe hârtie, 124, 170, 204 Conspect de toamnă, 184, 211, 218 Cruciera, 126 Cules de rod, 169 Debemur morti, 163 Decor, 185 Demonul sângelui, 120, 175 Document, 173, 174, 219 După-amiază, 165, 172, 211 Fanții, 165, 176 Fata morgana, 122 Filosofia materiei, 172 Filozofia materiei, 191 Finis coronat opus, 164 Fruntea Soarelui rece, 211 Grădina enigmă, 120 Grădina falsului Epicur, 124 Habanera, 184, 227 Hilda sau poveste de noapte, 124 Hirsuta, 176 Hocus-pocus, 124, 151 Iubita cu surâs neutral
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979), par supuse aceleiași energii combinatorii, de la extazele preromantice („În fața voastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
București, 1968; Spirală, București, 1969; Cursa de șoareci, Bistrița, 1970; Ispititoarea pasăre de foc, București, 1975; Pe-o invizibilă harfă percuții, București, 1976; Clipa când orele tac, București, 1979; Ceremonia cuvintelor, Cluj-Napoca, 1986; Ultimele cuvinte, Cluj-Napoca, 2001; Alternativă cu Fata Morgana, Cluj-Napoca, 2001; Teatru, I-II, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Ion Manițiu, „Omul de la miezul nopții”, TR, 1966, 19; Aurel Gurghianu, „Omul de la miezul nopții”, ST, 1966, 5; Dana Crivăț, „Omul de la miezul nopții”, TTR, 1967, 1; Corneliu Popel, „Întoarcerea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Fiziologul latin, în vol. Fiziologul latin. Richard de Fournival, Bestiarul iubirii, ediție îngrijită, traducere din latină și franceza veche, note și studiu de Anca Crivăț, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 33. 28 Roger Caillois, Le mythe de la licorne, Éditions Fata Morgana, Montpellier, 1992, p. 35. 29 Ibidem. 30 Idem, p. 12. 31 Florence McCulloch, Medieval Latin and French Bestiaries, The University of North Carolina Press, 1962, p. 180. 32 Idem, p. 181. 33 Isidor din Sevilla, The Etymologies of Isidor of
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]