2,283 matches
-
să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare să facem o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar "bună seara". Mă simt năpădit de un sentiment acut de vinovăție: l-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sale bune dispoziții, rareori Îl mai văzuse căpitanul atât de schimbat la față. — Vasăzică Thomas Smith, murmură contele. — Așa mi-au zis. — Thomas Smith, așa, pur și simplu. — Întocmai. Guadalmedina se oprise din nou dinaintea lui. — Thomas Smith pe dracu’, mormăi În sfârșit, nerăbdător. Cel În haine gri se numește George Villiers. Îți spune ceva numele ăsta?... Cu un gest brusc apucă de pe masă paharul neatins de Alatriste și Îl goli dintr-o sorbitură. Mai cunoscut În Europa prin titlul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă să-și pună și pieptarul din piele de bivol peste cel de stofă. „Te va apăra de frig“, mormăise veteranul locotenent zâmbind În barbă. În ce mă privește, n-am rămas acasă, nici nu m-am dus la Caridad Lebrijana. De cum au coborât scările, fără să mă mai gândesc de două ori, am Înșfăcat pistoalele de pe masă și spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai din nou furat de scenă, și deși căpitanul rămânea tăcut și nemișcat, tipul cu capa Împăturită Îl șâșâi iar, apoi Îl țâstui, privindu-l dușmănos și mormăind ceva despre prost-crescuții care nu respectă teatrul, nici nu-i lasă pe ceilalți să asculte. Am simțit atunci cum mâna căpitanului, pe care și-o sprijinise din nou pe umărul meu, mă dădea Încet la o parte, și am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar mama a luat cartea, vârându-și degetul între paginile deschise. în vreme ce tata s-a dus în birou, așezându-se înaintea hărților lui, și în timp ce mâncarea din cratiță încă mai clocotea, iar aparatul de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul se aflase, probabil, chiar în momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările sunt acelea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și încolo cu pași destul de siguri. Femeia îl privi câteva clipe în tăcere, apoi își continuă ideea: Ești de acord prin urmare că, deși poate fi mai important directorul, muncitorul poate avea un suflet mai frumos, mai curat? Da..., mda, mormăi Bart, puțin tracasat de insistența aceasta, care i se părea fără rost. Dar unde vrei să ajungi, mă rog? Crezi cumva că eu nu știu să fac distincția între doi oameni aflați pe trepte socio-profesionale diferite? Sunt jurnalist, nu uita
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înțelesese din prima. Documentele medicale, analizele, hârtiile tale, adăugase ea. Era veselă dacă vorbea ardelenește... * Ajuns sus, Bart își făcu o ceașcă mare de cafea și deschise calculatorul. Era interesat de politică, desigur, Nimic nou pe malul Dâmboviței, din păcate, mormăi el după ce parcurse știrile zilei. Fusese o zi plină. Gândul îi zbură din nou la Arm. Și la ciudățeniile ei. Când ieșise din cabinet, Armanca, cu privirea la profesorul Dehua, își împreunase mâinile și plecase capul și trupul. Prima reacție
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acest sfânt monah!... Arm a stat puțin pe gânduri, apoi a rostit hotărât: Nu, încăpățânatule, eu la mănăstirea Pasărea vreau să te duc. Știu eu de ce! Bart a făcut ochii mari și a zâmbit șăgalnic: Păi eu nu știu, a mormăit. Poate-mi spui tu? Nu-ți spun, că vreau să fie o surpriză pentru tine. Dar ai grijă să te porți cuviincios în mănăstire! Bart s-a scărpinat în păr, și-a privit lung picioarele care începuseră să se dezmorțească
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ar permite să repar răul făcut?! Doar Dumnezeu e iubire și iertare, nu?... De ce ni s-ar cere să fim buni, dacă asta n-ar conta decât pentru o singură viață, după care urmează să stai veșnic undeva?!... Hm, hm, mormăi Bart cu o figură preocupată, și cum înțelegi tu, până la urmă, karma asta? Că tot n-am înțeles bine. Se făcu tăcere. Arm respiră adânc, privind peste apele lacului care, în lumina amurgului, căpătase nuanțe de aur și de purpură
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
loc! Aveți prilejul să faceți fapte deosebite!” i-a zgândărit nițel. „Ce-aveți de pierdut? Câteva zile! Mult mai puține decât ați risipit până acum! Este că merită să încercați?” Unii s-au arătat nemulțumiți, l-au și amenințat. Alții mormăiau nehotărâți. S-au găsit destui care să ia lucrurile în serios. Jandarmii și-au văzut de rostul lor. Ar fi putut să-l cheme pe Vânător la post. Cine era el să hotărască reguli? Să le dea ordine? Nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe mulți oameni cu minte!” i-a zis Filozofului Profesorul. „Nu m-a zăpăcit, dar m-a pus pe gânduri...” a mormăit Filozoful. „Sistemul meu axiomatic - infailibil, credeam - cade...Uneori, nu înțelegem fiindcă nu acceptăm... Nu permitem agresiuni asupra limitelor noastre...” „Și dacă, prin absurd, ar fi - să zicem - vorba de o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
duși din post în post până departe. Unul s-a întors cu perucă. I-a căzut când s-a îmbătat. „Am observat că o parte din cele prezise de orologiu țin de natură”, i-a zis Filozoful Profesorului. „Mda”, a mormăit acesta. „Și banii din Bancă i-a luat vîntul...” Într-o după-amiază, au trecut pe la Ceasornicar. Doi cotoi bătrâni cărora meșterul le-a retezat mustățile dintr-o tăietură: „Ați venit să iscodiți?” - și i-a dat afară. Veniseră cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prin inepția formulării și prin lipsa de suplețe a narării. Autorul sare de la o stare la alta, dintr-un timp verbal în altul precum un țânțar urmărit cu pompa de insecticid: "Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Ațipii iarăși. Dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau printre alge. Corbul, mai potolit în ciuda pinilor care zbârnâiau pe malul opus valurilor, s-a deșurubat pe scara de la etajul întâi mormăind calcule de vernier. Caporalul a arătat spre nașa mea cu degetul mic, iar doctorul, cu sprânceana competentă, s-a lăsat pe vine ca s-o examineze, poruncind - Tușiți și extrăgând din gabardină un stetoscop ale cărui tuburi nu se terminau
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Lowe, mănânc, diger, evacuez: am zburat. Acest om... omul ăsta de aici, care doarme sub rana lui... Unde atingem? Oh, Doamne, oh Doamne: cunoscân-du-i trupul, stomacul lui.) Își simți gura amară, știindu-și stomacul bolnav. Să fi fost în locul lui! mormăi el. Să fi fost el. N-are decât să ia trupul ăsta sănătos! Să-l ia. Să am aripi pe piept, să am aripi; și să am și rana lui, aș muri și mâine." Atingem, prin aceste imagini, zone ale
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
Calul dracului, mărturia unei tentații stăruitoare a clasicității. împlinirea finală a acesteia absoarbe cu nesaț seva mirabilă a folclorului - cel mai bătrîn clasic în viață: " - ...A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi... - ...nu s-ar povesti... a mormăit băiatul. - Bag sama pe ăsta-l știi... zice baba. - Știu numa-nceputul." 1 I. L. Caragiale, Scrisori și acte. Ediție îngrijită, prefață și note de Șerban Cioculescu. E. P. L., București, 1963, p. 65. 2 Horia Petra-Petrescu, I. L. Caragiale intim, în Amintiri
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
e un tip amuzant, te va face să râzi. Are poveștile la degetul mic. Tata m-a încredințat unui conductor cu care s-a înțeles în franceză și prin câteva semne. Omul îl asigura că pricepe ce are de făcut, mormăind Oui, Monsieur și Je comprends, iar la final Merci beaucoup, Monsieur în timp ce primea francii întinși de tatăl meu. Trebuia să mă ducă pe mine, petit Andrei - Andrei, Andrei, repeta tatăl meu - la maestrul Rudolf Peterson, care își va aștepta nepotul
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
din manualul de învățare a limbii olandeze pentru străini și roade capătul creionului ca pe o bomboană gumată. Tânărul scoate tot timpul creionul din gură și subliniază cuvinte. Apoi pune pentru o clipă cartea pe genunchi, întoarce capul spre fereastră, mormăie ceva în barbă, subliniază cuvintele în minte și din nou se întoarce la carte. Imaginea unui cuplu de tineri chinezi. Într-un ritm sincronizat cei doi mestecă gumă. Au fețe cenușii ca de șoarece. Ea poartă o bluziță subțire, decoltată
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
admirație. Dar există în critică o latură pedagogică deseori ignorată: scriitorilor le cresc coarne la cea mai mică laudă, în schimb, imediat ce sunt lăudați, scriu mai prost decât înainte. În copilărie, jucam șah cu bunicul meu matern. Era destul să mormăie, când nimeream și eu o mutare mai de Doamne ajută, nu-i ca când n-ar fi, pentru ca, insensibil la cacofonia ironică, să mă umflu în pene și să greșesc mutarea următoare.) O lungă experiență m-a determinat să fiu
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
că de la fiecare gospodărie se adună câte două ulcioare de unt. Grea viață, grea! Așa trecu vremea. Vorba umbla de la unul la altul, în timp ce se ospătau în tihnă și sticla de palincă făcea turul. Doar Dumitru, gornicul, era tăcut, mai mormăia din când în când, dar ochii îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
priveau, cu asprime, trei perechi de ochi cu sclipiri verzi. Se însera încetișor. În amurgul ce se lăsa, privirile lupilor sclipeau cu tot mai multă hotărâre. Patru, cinci, șase perechi de ochi. Marele roșcat își sprijini capul între picioarele dinainte, mormăi încetișor și, uneori, brusc ca o străfulgerare, își arăta sclipirea colților imenși albi. Ceilalți nu ripostau, doar îl țintuiau, nemișcați, cu privirile lor flămânde, verzi, înțelegătoare... De-acum e noapte... Șase lupi coborau în vale, spre stâne, spre oi. Galopau
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
ușă aproape închisă. În timp ce dădea drumul la muzică, Ajuta a spus, aproape neliniștită: - Dacă întreabă cineva, să spui că ești un prieten de-al lui frate-meu. Că ai venit la el. - Cum îl cheamă pe fratele tău? Ajita a mormăit ceva. - Cum? am întrebat, pentru că nu înțelesesem. Cum ai spus? - Îl cheamă Mustaq. Unii dintre noi îi spunem Mushy - sau Mushy Peas4. Cred că o să vă simpatizați. Și tu vrei să-l simpatizezi, nu? Are mare nevoie să-l placă
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
la câți bani pierd bucureștenii, eu pot să am bani să mă ocup social de toți românii, de toți romii din București", a explicat Marian Vanghelie. Președintele PSD București a apreciat că unii politicieni par simpatici, pentru că "behăie", alții pentru că mormăie, "unii par simpatici că sunt intelectuali". "Alții ne par simpatici că nu știu ce mai fac. Hai să vedem care sunt realiști, care vor să facă ceva", a adăugat Vanghelie. Tot în timpul discursului său, Vanghelie nu a ratat ocazia să le declare
Marian Vanghelie:Pe toţi să-i ia mama Dracului, să se ducă acasă! () [Corola-journal/Journalistic/48169_a_49494]
-
doliu m-am întors la carte. În cea mai mare parte ea era deja scrisă. Ce s-a schimbat, mai presus de toate, a fost ecoul realității sub influența căreia am scris finalul.” David Grossman -Spune-mi doar că e bine, mormăie el în soarele orbitor al dimineții, repezindu-se deodată în față, luîndu-i-o înainte Orei și blocîndu-i drumul. Spune-mi că nu a pățit nimic, că nu-mi ascunzi ceva! Uită-te la mine!, strigă el. Amîndoi respiră greu. - Nu știu
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
pretutindeni, și uneori își ițește coada ca să n-avem iluzii, apare imediat, în fraza care urmează, unde se spune că e obligația noastră de creștini să le iertăm datornicilor noștri. Piciorul nu-i prieten cu papucul, sau una cu alta, mormăia boarul, dacă unii iartă și alții nu plătesc ce datorează, unde mai e cîștigul, se întreba. Au luat-o pe prima stradă din sat pe care au întîlnit-o, deși poate numai o minte delirantă ar numi stradă ceea ce semăna cel
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]