650 matches
-
puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii. Asemănarea dintre ei este izbitoare. Am urcat prin spate, preîntâmpină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu țin de interes, din partea interlocutorului său. Nu capătă nimic. Se simte jignit. Lovește de câteva ori cu putere din palme ca să-i atragă atenția. — Ce-i? face Rufus morocănos. O ia înainte. Tocmai asta sărbătoresc astăzi. Încheierea Marii Rebeliuni. Su punerea lui Bato, șeful daesitiaților, de unde a pornit răzmerița acum trei ani. Oftează. Așa o criză n-a mai văzut imperiul. Pentru prima oară triburile din Dalmația și Pannonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
brațele și se pune să caute cu degetele. Pipăie și găsește destul de repede o nouă trapă ascunsă. Evreul a bănuit bine. Da’ tu chiar cunoști locurile astea ca-n palmă! face cu invidie. — Pe lângă zid, e și un butuc, replică morocănos instructorul. Ia ridică-te și deschide-o încet, că tavanul e mai înalt și eu n-ajung. Tânărul se conformează. Cu grijă! îl avertizează Rufus. Suntem chiar în centru, sub axa longitudinală. — Arena e plină de oameni! exclamă Pusio. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos, fetița aleargă, țopăind veselă într-un picior, și-i ia pe toți la pupat: trece de la doici la preceptori, pe urmă la frații ei Nero și Drusus, ba sărută în învălmășeală și câteva proge nituri de sclavi. Chiar și morocănoasa Pomponia trebuie, mai de voie, mai de nevoie, să se supună. Tatăl o privește, topit de admirație. Cât e de frumoasă, micuța lui zeiță! Merită nu numai o viață lungă și fericită, dar poate chiar și nemurirea. Câtă dragoste și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ce spune, pentru că nimic din toate astea nu se regăsește la Homer. Ți-a plăcut? se interesează onctuos profesorul. — De ce-l întrebi pe unde a rătăcit Ulise, în loc să-l faci pe el să nu mai rătăcească? i o întoarce morocănos tatăl. Nu catadicsește să bage în seamă figura deziluzionată și jignită a grecului. Strigă după copii: — Nero! Livilla! Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l duce spre ușă. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează aluzia. Morocănos, se dă un pas înapoi: Nu te mai rețin. Termină cu calicii ăștia și o să vorbim pe drum. Tiberius Nero ia aminte la aerul lui ofensat. Îl blestemă în gând, dar știe că nu se poate descotorosi de el. — Stai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește ceva inin teligibil, după care tace cu un aer îmbufnat. Principele încearcă să-l consoleze: — Hai, Paullus, Marcia are dreptate... — Ea are întotdeauna dreptate, bombăne morocănos flaminul. Găsește totuși puterea să zâmbească sarcastic: — Chiar și atunci când nu are. — Mai ales atunci, completează cu umor flaminica. Își apucă soțul de braț, deși ochii par să-i fugă în altă parte. — Știi cât de mult am la inimă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a patra pagină, și apoi a cincea, devin o cunoștință invizibilă a Annei, o figură secretă, din umbră, care se furișează în tăcere în fundal, uitându-se la viața ei și ținând-o de mână atunci când se întâlnește cu profesorul morocănos. Jemima este atât de impresionată de lumea Annei, încât nu vede că în cealaltă parte a încăperii, stând aproape paralel cu locul unde se află ea acum, este Ben Williams. Și el este cufundat într-o carte și stă cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din cap. Îmi scrii, te rog, adresa și numărul tău? Mă depărtez de el fără tragere de inimă și-i mâzgălesc pe ceva adresa și numărul lui Lauren. Chiar când i-l dau, apare Simon din nou, și-i spune morocănos: ― Ben, trebuie să mergem. Ne îmbrățișăm, ne sărutăm și apoi Ben se îndepărtează. Chiar înainte să ajungă la ușă, se întoarce și fuge înapoi la mine, ridicându-mă în brațe și sărutându-mă. ― Am să te sun, spune el. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări și țări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum arăt. Bunica, preocupată mai mult de ceea ce sfârâia pe aragaz decât de felul cum se îmbrăcase Sorina, n-o privi la început. Dar fetița nu se lăsă. Ei? Da, e bine. De ce-o fi răspuns bunica așa de morocănos la o întrebare atât de importantă. „Nu-i place cum arăt!” își spuse Sorina. Se duce, iarăși, în dormitor. Se mai privește o dată în oglindă. Asta e! Nu prea-i stă bine cu rochia asta-n carouri. Uite, cea cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aer condiționat; prietenii mei erau amorțiți de greață și durere de cap. Walter observă că până și cei mai gălăgioși - Wendy, Moff, Bennie și Vera - se potoliseră, cuprinși de amețeală. Apoi, domnul Joe, care era În mod normal un șofer morocănos, țipă că a văzut un Nat călare venind către el. Walter dădu dispoziție să oprească imediat ca să ia toată lumea aer. Toți bărbații se năpustiră spre ușa autocarului, căutând puțină intimitate În bezna de afară și În vegetația necunoscută. Femeile preferară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uitaseră la emisiune de câteva zile bune, malaria le solicitase Întreaga atenție. Pată Neagră și bătrânele tribului le făcură semn că ar fi onorați dacă li s-ar alătura. Mes amis refuzară politicos. În schimb, cum le era obiceiul, stăteau morocănoși și tăcuți pe bușteni și alți butuci, În jurul focului de tabără. Dwight stătea lângă Bennie. Avuseseră o discuție reconciliantă. Dwight Își ceruse scuze că-și descărcase frustrările pe Bennie, iar Bennie recunoscuse că nu fusese bine pregătit pentru această călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imensa țară care este America. Femeile câștigară două treimi din locurile disputate în alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial. Și au fost nebune de bucurie. Până la sfârșitul lui noiembrie, fiecare oraș avea zilnic o paradă a femeilor, un șir de bărbați morocănoși care le priveau și alți bărbați care le ovaționau. Jefferson Dayles permisese ca alegerile să se desfășoare cinstit, deoarece era realmente interesat să cunoască situația exactă. - Femeile, îi spuse el lui Kay, ar trebui să descopere cât nu este prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se lumina. Iar în stânga, printre copacii de dincolo de sat, putea vedea corturile albe ale armatei care se trezea. Kay îi spuse din spate: - V-am adus micul dejun. El uitase deja că intrase cineva. Tresări la auzul vocii. Apoi zâmbi morocănos, pentru sine: - Micul dejun? Își bău sucul de portocale și mâncă în tăcere sandvișul cu rinichi. Când termină, Kay vorbi din nou: - Sunt aproape sigură că nimeni nu bănuiește prezența dumneavoastră. Adăugă, după un moment: Vom începe cam peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
anumită vârstă se apără cu moliciune când i se impută pe nedrept păcate juvenile. Fața unei femei trece într-o singură zi prin mai multe vârste. O femeie, care are treizeci și cinci de ani când e liniștită, are patruzeci când e morocănoasă, treizeci când e veselă și douăzeci când vibrează de iubire. Oamenii în genere nu preferă minciuna adevărului. Le utilizează pe amândouă fără nici o preferință, după nevoie. De obicei o femeie știe că e iubită mai înainte ca bărbatul să-și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reamintești...?” „Desigur. Era un client suficient de manierat având un suflet generos. Ori de câte ori venea să ridice marfă, avea pregătit pentru fiecare câte un mic cadou. Dar, dece mă Întrebați...?” „Nu ți-a cerut nimeni să faci aprecieri...!” - Îl contră torționarul morocănos. Acestui individ, ce cantitate de tablă zicată i-ai dat fără acte legale...!!” Buga Niculae făcu ochii mari Îndesându-se În scaun. Această Întrebare Îi tăie respirația În timp ce o sudoare rece o simțea pe coloana vertebrală. Murmură abea auzit. “Sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
A răzbit. Te iubește. Sunt convins că Îl iubește și pe Wallace. Cred că mă iubește și pe mine. Am Învățat multe de la el. Nu Îmi fac iluzii despre tatăl tău, Înțelegi asta. E supărăcios, lăudăros, se repetă. E frivol, morocănos, mândru. Dar a reușit În viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți astfel Încât Îi vedea materialul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urangutani cu fundul roșu... A făcut o pauză. — Cred că am să-mi prepar și eu ceva de băut, în timp ce așteptăm sherry-ul tău. Sheba s-a întors cu plasturele și cu Marsala. Era însoțită de fiica ei, Polly - o fată morocănoasă și cam frumușică, de șaptesprezece ani, cu părul cârlionțat de la tatăl ei și cu corpul zvelt, slab al mamei. — Polly, ea e Barbara, prietena mea de la școală, a zis Sheba. — Bună, a zis ea scurt, aruncând o privire rapidă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a năvălit în cameră. — Ula, ula, mami, mami, mami! Imediat în spatele lui, Richard mi-a aruncat o privire plină de ură. — Cred că de-acum poți pleca, Barbara, a zis el. Un cretin plin de sine. Nouă Sheba e foarte morocănoasă în dimineața asta. N-a mâncat mai nimic și imediat s-a ridicat și s-a închis în dormitor „să lucreze“. În ultimul timp se plânge că îi lipsește atelierul ei, așa că ieri am adus în casă un sac enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Apoi s-a ridicat în picioare. — Auzi, nu crezi că aș putea să mă duc s-o trezesc pe Polly? Să-i spun că sunt aici. Nu, draga mea, nu face asta, a zis doamna Taylor. Va fi teribil de morocănoasă dacă o trezești. Sheba s-a lăsat din nou pe scaun. — Va fi teribil de morocănoasă indiferent ce aș face, a mormăit. Mama ei a dat din cap și a exclamat: — Hai, hai. Sheba a mai luat un biscuit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o trezesc pe Polly? Să-i spun că sunt aici. Nu, draga mea, nu face asta, a zis doamna Taylor. Va fi teribil de morocănoasă dacă o trezești. Sheba s-a lăsat din nou pe scaun. — Va fi teribil de morocănoasă indiferent ce aș face, a mormăit. Mama ei a dat din cap și a exclamat: — Hai, hai. Sheba a mai luat un biscuit. Și apoi încă unul. Imediat mama ei a zis: — Știi că ea crede că ai o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ochii și-a dat pilota de-o parte. Trebuia să facă două drumuri ca să-și trezească fiul pentru școală. Deși coșmarurile de copil ale lui Danny se potoliseră, în majoritatea dimineților, băiatul încă se mai trezea cu ochii încețoșați și morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții de la intrarea în școală. Știa că oricum n-ar fi primit nici un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
reluând începutul discuției, peste vreo săptămână sunteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte încet în ciuda căldurii de afară. Dar dumneavoastră? - Abia în august când vă întoarceți dumneavoastră. - Și unde? Morocănos cum sunteți, precis că la munte, spuse. - Nu m-am hotărât încă (purtam gândul secret de a sta câteva zile la tară, la tatăl Anei, apoi oriunde, la munte, la mare sau înapoi în oraș, ca de obicei). Deodată ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]