881 matches
-
minunat Lucifer eram/ Lângă șoldurile de lună”, în timp ce în spațiul profan poetul e un „heruvim” suferind, un „înger” damnat, pierdut între declasați, „nedorind decât sărutul bolnav al Morții, / Sărutul cald al Morții”, și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel spus, invarianta particularizantă a lirismului lui S. e un cabotinism ingenuu. Autoportretizându-se ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
existența acestei școli secrete. 13.7. Moartea curriculumului moderntc "13.7. Moartea curriculumului modern" „Moartea curriculumului modern” a fost anticipată și anunțată prematur. De aceea a părut o profeție de Casandră iresponsabilă și nu a fost luată în seamă. Anunțul mortuar a fost făcut în 1969, dar curricula moderne au supraviețuit în deceniul următor. Ba chiar au avut parte de glorie și „prosperitate” prin asimilarea unor descoperiri și construcții științifice importante, precum taxonomia obiectivelor pedagogice (Bloom), ierarhia mecanismelor de învățare (R.M.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lor nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au contopit. Crystal Kingsley și Muriel Chess dispar, practic, deodată. Conform mărturiilor, una dintre ele s-a scufundat pe fundul laculul Big Bear, cealaltă s-a evaporat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
definesc și captează identitatea acestui tip de lirism. „Peisajul”, chiar și atunci când este copleșit de vegetație, fascinat de levitația proprie fiecărui anotimp, chiar și atunci când se definește în funcție de un loc anume, de căderea luminii, a ploilor, a amurgului, a nisipurilor, mortuare sau sărbătorești, este un peisaj moral, mai mult, o arhitectură labirintică de emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
interioară sau cu mediul. Tăietorul de lemne va fi interpretat în același sens. Salcâm Salcâmul este un copac sacru: - în tradiția francmasonilor, deoarece se pare că ar fi împodobit mormântul lui Hiram, fondatorul ordinului, și de atunci figurează pe anunțurile mortuare ale discipolilor; - în tradiția biblică : chivotul legii și coroana lui Christos ar fi fot fabricate dintr-un astfel de lemn. În vis, salcâmul are așadar o dimensiune spirituală, mai ales pentru persoanele care îi cunosc simbolismul. Merișor, chiparos, tisă Acești
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și pe Rex Reese. Mâinile lui Rex se mișcau acum pe corpul Obiectului. Îi trăgeau În sus cămașa, pătrundeau pe sub ea. Apoi corpurile li s-au mișcat, și le-am văzut chipurile din profil. Chipul Obiectului, Împietrit ca o mască mortuară, aștepta cu ochii Închiși. Profilul lui Rex era agresiv, congestionat. Între timp, mâinile lui Jerome se mișcau pe mine. Îmi freca salopeta, dar eu nu mai eram propriu-zis În ea. Concentrarea mea asupra Obiectului era prea intensă. Extaz. Din grecescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe o tavă, cornuri proaspete și ziarul de la Clermont-Ferrand, care consacra două pagini știrilor din Vichy. Maigret luase obiceiul să le citească de la Început și pînă la sfîrșit, astfel Încît era la curent cu toate evenimentele locale. Citea chiar anunțurile mortuare și mica publicitate. — Vilă, trei camere, baie, tot confortul, stare excelentă, vedere liberă spre... — Vrei să cumperi o vilă? — Nu, dar e interesant. Mă Întreb dacă cei care vin În mod obișnuit la cură țin neapărat să aibă o vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Cred că vor rămîne aici. În orice caz, sînt sus. Cealaltă, grăsana, a plecat adineauri la masaj. — Francine Lange n-a mai venit? — O aștept. Nimeni nu știe ce se va Întîmpla. A vrut neapărat să fie amenajată o cameră mortuară, dar nu cred că vecinii vor veni. Eu am primit instrucțiuni să stau aici, să-i observ discret pe vizitatori, În caz că... — O zi bună totuși, mormăi Maigret, ieșind din bucătărie. Apucă cu un gest mecanic cartea legată În piele neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se deschise În dreptul lui. O femeie cu bigudiuri În păr și capot Îl Întrebă: — Spuneți-mi, domnule comisar, e adevărat că se poate vizita? Expresia Îl surprinse și o clipă nu Înțelese Întrebarea. Cred că da, pentru că există o cameră mortuară și ușa e Întredeschisă. — Poate fi văzută? — După cîte știu, sicriul e Închis. — Mai bine, spuse femeia, oftînd. Doamna Maigret Îl aștepta pe banca verde și se arătă surprinsă că soțul ei venise atît de repede. Apoi porniră la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Închipuiau că e un șiretlic. — Vine lume? — După cum mi-a spus Dicelle, a Început să vină pe la zece. O femeie În șorț a deschis ușa și a băgat capul Înăuntru, apoi a făcut cîțiva pași și a dat peste camera mortuară. Atunci a scos un șirag de mătănii din buzunarul șorțului și a Început să murmure. Și-a făcut cruce cu apă sfințită și a plecat. Ea a deschis defilarea. Le-a spus vecinelor. Apoi vecinele au venit și ele, singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe străzi stăruia același amestec de răcoare matinală și de umezeală. Strada Bourbonnais prezenta un spectacol neobișnuit. În afara celor de la ferestre, așezați ca la defilarea unui cortegiu, curioșii formau un șir de-a lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja. În spate staționa o mașină neagră, furnizată probabil de pompele funebre, apoi alta pe care Maigret nu o cunoștea. Lecoeur Îi ieși În Întâmpinare. — A trebuit să-mi las baltă borfașii, Îi spuse el. Spargeri au loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fi căutat pe cineva cu privirea. — Nu-l zăresc pe tînărul Dicelle. — Pentru că a găsit o fereastră undeva, de unde să privească Împreună cu ucenicul cîrnățar. CÎțiva oameni ieșeau din casă; mai intrară două persoane, dar ieșiră aproape imediat. Apoi șoferul mașinii mortuare urcă la volan. Ca la un semnal, patru oameni, destul de anevoie, scoaseră sicriul pe ușă și Îl așezară În mașină. Unul dintre ei reintră În casă, de unde aduse jerba și un buchet mai mic de flori. — Buchetul e din partea chiriașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e din partea chiriașilor. Francine Lange aștepta În prag, Îmbrăcată cu o rochie neagră, care nu-i venea bine, cumpărată probabil de la un magazinaș de pe vechea stradă Georges Clemenceau. Îl puteai ghici pe Însoțitorul ei În spate, În penumbra coridorului. Mașina mortuară Înaintă cîțiva metri. Francine urcă În mașina neagră Împreună cu amantul ei. Haideți, șefule! Oamenii de pe trotuar nu se mișcau, doar fotografii alergau În mijlocul drumului. — Asta e tot? Întrebă Maigret, Întorcînd capul. — Nu mai e altă familie, nici prieteni... — Chiriașii? — Maleski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Vireveau ședință de mesaj. Străbătură două-trei străzi cunoscute comisarului, pentru că rătăcise pe ele la Întîmplare. Își umplu pipa, apoi privi casele, mirîndu-se că ajunsese În fața gării. Cimitirul nu era departe, de cealaltă parte a liniei ferate. Și era pustiu. Mașina mortuară merse pînă la capătul aleilor carosabile. Astfel, erau doar patru pe aleea acoperită cu pietriș, În afara celor de la pompele funebre. Lecoeur și Maigret se apropiară În mod normal de cuplu. Bărbatul care o Însoțea pe Francine Își pusese ochelari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui Maigret, care nu Înțelese, deoarece era cufundat În gînduri. De fapt, la ce se gîndea? La orașul La Rochelle, la care ținea mult, la strada Notre-Dame-de-Lorette, de la Începutul carierei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
femeia îți spune că, dacă n-o înconjuri toată ziua cu atenții, riști s-o îndepărtezi prin dezobișnuință. Când pasiunea ei începe să scadă, ea îți spune că prin prezența ta necontenită riști s-o îndepărtezi din cauza oboselii. Un cortegiu mortuar, agonia unui vecin de peste sală exasperează pasiunea a doi amanți, pentru că imaginile care evocă distrugerea vieții provoacă paroxismul instinctului creator. Ceea ce provoacă amorul unui bărbat e temperamentul femeii. Iar știința ne spune că temperamentul este fizionomia sensibilității organelor vieții vegetative
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu mai era nimic. Neguri grele, mortuare acopereau singurătățile. Pe drumul plin de apă, țărani cu cojoace și căciuli, femei cu saci în cap ieșeau din ceață și intrau în ceață. Am apucat drumul muntelui, pe unde fusesem de atâtea ori cu ea. Trunchiul răsturnat, pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a fost transformată de activiștii comuniști În “Auschwitz-ul româniei. Drept urmare a unor hazlii Împrejurări Întâmplate mie, am văzut și pipăit cu mâinile mele tragedia unor oameni nevinovați la această provizorie catacombă unde cadavrele gardienii nu mai pridideau să descongestioneze camera mortuară pentru a face loc celor ce vor veni În ziua următoare...! În toamna anului 1950, cu ordinul de recrutare În buzunar mă Îndreptam către orașul Satu Mare, pentru a mă pregăti și Însuși instrucția militară. Lăsasem În Capitală prietena mea pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
selectat Împreună cu alți recruți pentru a urma timp de patru luni de zile o școală de sanitari-felceri ce se derula În cadrul unității respective cu practică la spitalul orașului, unde pe lângă unele cunoștințe generale a medicinei am fost introduși În camera mortuară unde participam la unele disecții pentru stabilirea unei accident ori unei crime, practică ce m-a ajutat să privesc evoluția vieții din unghiuri diferite. La câteva zile dela terminarea școlii am primit gradul de fruntaș și am fost repartizat la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două monede de o jumătate de fadda fiecare, ceea ce însemna o cheltuială totală de patru sute de dinari. Mai puse de asemenea să se împartă trei mii de dinari săracilor, mai ales celor care locuiau la moscheea al-Azhar și la monumentele mortuare de la Karafa. În urma acestor măsuri, Kansoh îi chemă iarăși pe cadii și le ceru să ia măsuri pentru ca în toate moscheile din țară să fie înălțate rugi fierbinți spre tămăduirea ochiului august. Doar trei magistrați au putut răspunde apelului: al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii lui Lady Di) își masa sânii cu antebrațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de la cel ce naviga În dreptul strîmtorii În care se transformase strada Tallers și am cumpărat prima ediție a zilei, care Încă mai mirosea a tuș călduț. Am străbătut paginile În graba mare, pînă ce am dat de secțiunea cu anunțuri mortuare. Numele Nuriei Monfort zăcea sub o cruce de tipar și am simțit cum Îmi tremură privirea. M-am Îndepărtat cu ziarul Îndoit sub braț, căutînd Întunericul. Înmormîntarea era În acea după-amiază, la ora patru, În cimitirul Montjuïc. M-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]