KorAP: Find »[drukola/base=motan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...76 >

1,884 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

companie. Lui John - John e soțul meu - nu-i plac animalele, dar nici nu te putem trimite înapoi în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc. Vă e foarte recunoscător, am zis, uitându-mă la cușca motanului. Nu-i așa? După râsul ei mi-am dat seama că motanul se uita încă atent din cușca de transport cu o expresie de du-te-n mă-ta pe față. — Ei, oricum, am zis, eu sunt destul de recunoscător pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nici nu te putem trimite înapoi în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc. Vă e foarte recunoscător, am zis, uitându-mă la cușca motanului. Nu-i așa? După râsul ei mi-am dat seama că motanul se uita încă atent din cușca de transport cu o expresie de du-te-n mă-ta pe față. — Ei, oricum, am zis, eu sunt destul de recunoscător pentru amândoi. — Nu-ți face griji, scumpete; sunt cu el de douăzeci și cinci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea motanului, dar tu poți să-mi spui Tușa Rush dacă te comporți bine cât stai aici. Pe tine cum te cheamă, veselie? Am ridicat privirea din formular

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea motanului, dar tu poți să-mi spui Tușa Rush dacă te comporți bine cât stai aici. Pe tine cum te cheamă, veselie? Am ridicat privirea din formular. — Îl cheamă Ian. Sprâncenele i se lăsară în jos și i se îmbinară preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a pus-o în mișcare încă mult, mult timp după ce acea persoană a încetat să mai existe. Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Un om este atât de multe perioade diferite de timp. Schimbare. Prăbușire. Reinventare. Motanul își mișcă nervos una dintre urechi. I-am întins Tușii Ruth formularul completat. — Ei, e-o plăcere să vă avem aici, Ian și... (coborî privirea spre formular) ... domnule Richardson. — Mark. Spuneți-mi Mark, am îndemnat-o, aplecându-mă peste birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu că acesta nu mai fusese așa de plin de multă vreme. Ruth așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta, zise ea. M-am comportat întocmai cum ar fi făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea „ambulantă“ s-ar putea să fie o problemă. Femeia râse. Dacă vrei, pot încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
când drumul avea să se sfârșească? Ce aveam să devin atunci? Ian ignoră toată forfota aceea cu mutatul cutiilor, uitându-se fix pe geam, la copaci sau la păsările din ei. Mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu celălalt motan, cu Gavin. În Fragmentul becului, Eric și Clio spuneau că, înainte să plece în Grecia, cumpăraseră doi pisoiași, dar poate că nu era decât o glumă pe care le plăcea să le-o facă străinilor la barul taberei. Mă întrebam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
N [ ] face [ ]. — Alo? am zis. E cineva acolo? Cine e? Și, ascultând atent șuierăturile, un cuvânt îmi urcă din plămâni și mi se articulă singur, luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza marginii de sus a dulapului. — Frumos, am spus. Mulțumesc. După ce m-am luptat să intru în hainele curate, am scos o pungă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
avut o zi grea. — E simpatică, zise Scout, urmărind-o pe Ruth întorcându-se în bucătărie. Ai un pisoi pe nume Ian? Am încuviințat. Ea râse. — Excelent. Știam că la un moment sau altul va trebui să mă revanșez față de motan pentru incidentul de mai devreme. Mai știam și că atunci când Ian avea să vadă că avem un nou tovarăș de călătorie, erau puține șase să-l cuprindă o dispoziție veselă sau iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lupte pe lume, zise el într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te întorci aici, la noi, o să fii binevenit. Tu și motanul tău. Stinse țigara sub talpă și o porni înapoi, spre hotel. — Mulțumesc, am strigat în urma lui și el ridică din mers o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața lui era întipărit un zâmbet mare, rotund și fericit, se bucura poate în vis că mă făcuse să par atât de stupid. Televizorul era deschis; o telenovelă de mâna a treia pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l dai mie. Scout aruncă lanterna încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în rucsacul meu hainele pe care le purtase ea, l-am pus pe umeri și-am ridicat cușca lui Ian, uitându-mă înăuntru să mă conving că motanul era în ordine. Doi ochi întredeschiși și-o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ar trebui să ajungem la destinație. Mâine. Mâine ar trebui să-l găsim pe Trey Fidorous. — Bun, am spus, închizând ochii și negândindu-mă la nimic altceva decât la bucuria de-a sta nemișcat. Hei. — Ce-i? Ce facem cu motanul tău? Am deschis ochii; m-am întors pe-o parte. — Ce-i cu el? Păi, nu poate să ia un sul de hârtie igienică și să-și facă nevoie ca noi, nu? S-a ținut toată ziua. Nu mă gândisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spunea, probabil că nedumerirea mi se citea pe față. Și probabil că era genul corect de nedumerire. — Ce să feștelești? Un zâmbet stins traversă rapid chipul lui Scout. — Ascultă. O să fac o plimbare prin depozit, să văd dacă nu găsesc motanul. Îmi trebuie câteva minute de gândire, dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
câteva minute de gândire, dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă, am spus. — Iisuse, mie-mi spui? Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic cușca lui Ian, adăugă: — Nu, nu, nu, lasă-ți lucrurile aici. Le luăm mai târziu. — Nu, nu pot. E motanul meu. Doctorul se opri, se întoarse, întinse gâtul. — Ai un motan? Scările în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan și pasarela se dovedi a fi spatele unui raft, raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic cușca lui Ian, adăugă: — Nu, nu, nu, lasă-ți lucrurile aici. Le luăm mai târziu. — Nu, nu pot. E motanul meu. Doctorul se opri, se întoarse, întinse gâtul. — Ai un motan? Scările în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan și pasarela se dovedi a fi spatele unui raft, raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La început, am crezut că volumele fuseseră puse pe raft cu spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi față în față în mijlocul camerei. Iar tu trebuie să fii Toto, spuse doctorul. — Miau, făcu motanul. Se uită apoi la mine pentru a-mi da de știre că nu era deloc mulțumit de zgomotul alarmei sau de faptul că bătrânul acela îi ocupa spațiul personal. — Bancurilor de fry le place să ciugulească virgulele și literele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem de când îl urmasem pe Fidorous în camera de control. M-am îndreptat de spate în fotoliu. Să-mi găsesc motanul era un lucru pe care-l puteam face, un lucru care nu necesita vreun proces de gândire. M-am ridicat în picioare, controlând ușoara clătinare pe care mi-o indusese whisky-ul lui Fidorous. Mi-am amintit atunci că rucsacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]