1,950 matches
-
dimensiuni neplăcute pe care ne este teamă să nu le dezvoltăm în timp și, în acest caz, poartă denumirea de eul temut. O persoană optimistă va contura un eu viitor dominat de eul dorit, pentru care își va mobiliza resursele motivaționale și cognitive. Fiecare dintre cele două euri viitoare are atașat un set emoțional (pentru eul dorit - încredere, bucurie, plăcere etc., iar pentru eul temut - anxietate, furie, depresie etc.). Eul ideal este ceea ce ne‑am dori să fim, dar în același
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
complementare; de certificare a nivelului de cunoștințe și abilități ale elevilor la sfârșitul unei perioade lungi de instruire (ciclu de învățământ); de selecție a elevilor pentru accesul într-o treaptă superioară de învățământ sau într-un program specific de instruire; motivațională - de stimulare a învățării, bazându-se pe rezultatele oferite de realizarea operativă și eficientă a conexiunii inverse care ajută la îmbunătățirea demersurilor instructiv-educative; de feed-back, asigurând conexiunea inversă rapidă, facilitând reglarea proceselor de învățare și predare; de ameliorare, de perfecționare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe rezultatele testelor de inteligență, ci și pe cunoașterea modului în care inteligența se structurează și acționează în cadrul întregului sistem al personalității (în evaluare și diagnostic trebuie utilizate și probe care vizează, pe lângă inteligență și componenta afectivității, comunicabilitatea, precum și componenta motivațională). 4.2. Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintaletc "4.2. Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintale" Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintale cuprind patru coordonate principale: - examinarea medicală; - examinarea psihologică; - stabilirea nivelului intelectual; - identificarea componentelor neuropsihice și socioeducaționale apte să susțină procesele recuperatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
incapacitate cronică de a înțelege și asimila cele învățate, reacții de învățare nesigure și stereotipice, atitudini de demisie sau de agresivitate în raporturile cu cei din jur, labilitate emoțională evidentă, eșec școlar repetat, dificultăți în menținerea concentrată a atenției, suport motivațional deficitar etc. Etiologia în cazul pseudodeficienței mintale poate fi rezumată la: - deficiențe senzoriale (auditive și vizuale), deficiențe motorii, tulburări de vorbire (spre exemplu, cazul copiilor cu bâlbâială, tulburările de tip afazic, mutismul electiv) și tulburări de comportament; - debut școlar necorespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
denumite: - deuteranomalia sau deuteranopia - discromatopsia pentru verde; - protanomalia sau daltonismul - discromatopsia pentru roșu; - tritanopia - discromatopsia pentru albastru (apare mai rar). 6. Eficiența vizuală - desemnează capacitatea de prelucrare, integrare și activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport cu anumiți factori intelectuali, motivaționali, aptitudinali etc. Aceasta depinde de toți indicii funcționali ai vederii și de interacțiunea reflex‑condiționată a analizatorilor, realizată prin procesele cognitive superioare. Creșterea eficienței vizuale poate fi evidențiată, printre altele, prin: - creșterea distanței de recunoaștere a unor obiecte sau imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
restructurarea legăturilor funcționale pentru o acțiune unitară (compensarea polisenzorială, importantă mai ales în cazul nevăzătorilor); - participarea fenomenelor mnezice; memoria senzorială; - participarea proceselor superioare de cunoaștere și educația vizual‑perceptivă (pentru cei cu resturi de vedere); - mobilizarea atenției și implicarea factorilor motivaționali. Observații • Activitățile didactice (și nu numai) trebuie să se bazeze pe metode intuitive - principiul fundamental al educării și instruirii deficienților de vedere este principiul intuiției. • Adesea se întâlnește o asociere între deficiența senzorială și cea de intelect, care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe de altă parte, ca un rezultat direct al dezvoltării și experienței personale, dependente de informații senzoriale și de procesele de feedback. Manifestările din sfera motricității trebuie privite în relație strânsă cu dezvoltarea intelectuală, expresia verbală și grafică, maturizarea afectiv‑motivațională și calitatea relațiilor interindividuale ca expresie a maturizării sociale. Nu de puține ori pot fi întâlniți copii care prezintă o slabă dezvoltare a mișcărilor mai complicate ale mâinii, dificultăți în trecerea de la o mișcare la alta sau în executarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
spațio‑temporală; - probleme de percepție discrete și greu de sesizat (insuficiențe discriminative între obiectul și fondul percepției, constanța formei, conservarea cantității, contrariere perceptivă etc.); - ritm lent și inegal al dezvoltării psihice; - imaturitate psihică generală cu tendințe de infantilism prelungit; - carențe motivaționale și prezența complexelor de inferioritate; - timiditate excesivă, fobie școlară, diminuarea aptitudinilor pentru școlaritate etc. 3. Cauze ambientale / de mediu: a) cauze care provin din mediul școlar: - organizarea deficitară a activităților de învățare și supradimensionarea conținuturilor; - supraîncărcarea claselor și afectarea comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
reacție la atitudinea și comportamentul părinților față de nevoile lor. De asemenea, literatura de specialitate menționează în explicarea autismului și așa‑numita teorie comportamentală. Această teorie consideră că respectivul sindrom comportamental care influențează toate sferele personalității subiectului (afectivă, cognitivă, acțională, volitivă, motivațională, limbajul etc.) apare ca urmare a unui șir de comportamente învățate și care se formează în urma unor serii de recompense și situații, aparent întâmplătoare. Cercetările efectuate nu permit încă o departajare clară între originea organică și cea psihogenă a autismului
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
muncă intelectuală care să asigure eficiență în adaptarea și integrarea școlară și socială. Un curriculum școlar adecvat pentru elevii cu cerințe educative speciale trebuie să pună accent, în principal, pe următoarele domenii: a) dezvoltarea trăsăturilor de personalitate din domeniul afectiv, motivațional, caracterial și al socializării - imaginea de sine, scopurile, interesele, pasiunile, motivațiile intrinsece și extrinsece, concordanța dintre potențialul personal, realizări și valoarea produselor realizate, activitățile individuale și în grup, gradul de toleranță și înțelegere față de cei din jur și față de valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sau sintetic) și/sau stilul de lucru/ personalitatea educatorului. Principalele funcții ale metodelor de învățământ sunt: - cognitivă - de dirijare a cunoașterii în scopul însușirii unor cunoștințe; - normativă - aspecte metodologice, respectiv, modul cum să predea profesorul și cum să învețe elevul; - motivațională - de stimulare a interesului cognitiv, de susținere a procesului de învățare; - formativ‑educativ‑compensatorie - de exersare, antrenare și dezvoltare a proceselor psihice. Analizând literatura de specialitate (Cerghit, 1980; Cerghit și Bunescu, 1988; Mucchielli, 1982; Moise, 1996; Cucoș, 2002), putem efectua
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
acest lucru. Pentru elevii cu deficiențe mintale sau pentru cei cu vârste mai mici este recomandată utilizarea povestirii ca metodă didactică, însoțită de suporturi ilustrativ‑sugestive sau imagini filmate; astfel se captează mai ușor atenția și este facilitată implicarea afectiv‑motivațională a elevilor în secvențele lecției. Metode ca explicația și descrierea sunt folosite mai rar ca metode de sine stătătoare, ele fiind mai indicate ca procedee în cadrul altor metode, întrucât aceste metode solicită un vocabular destul de dezvoltat la elevi, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de nivelul de vârstă și de pregătire al elevilor. Lista metodelor și tehnicilor este foarte vastă și poate fi îmbogățită și cu alte variante, în funcție de imaginația și creativitatea educatorului. Toate aceste elemente au implicații directe sau indirecte asupra componentei afectiv‑motivaționale care influențează fundamental conduita elevului în cadrul activităților din clasă, atât față de educator (care este perceput ca un partener, nu ca o autoritate inflexibilă în raport cu cerințele și dorințele lor de învățare și cunoaștere), cât și pentru colegii de clasă (facilitând încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de învățare (prezența unor deficiențe, mediul familial, probleme de adaptare, tulburări de comportament, eșec școlar repetat etc.); e) proiectarea unui curriculum diferențiat și personalizat în funcție de situațiile și problemele identificate; f) desfășurarea unui proces didactic activ, formativ, cu accent pe situații motivaționale favorabile învățării și pe evaluarea formativă; g) colaborarea cu specialiști din cadrul serviciilor de sprijin, consiliere școlară și antrenarea familiei. Organizarea activităților didactice, inclusiv cele din domeniul terapiei educaționale, se bazează pe un proces de proiectare didactică (acțiune de anticipare și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a promova și menține sănătatea individului” (Council on Standards, AJOT, 1972). Elementul comun și general al tuturor definițiilor date terapiei ocupaționale de către diverși autori se bazează pe conceptul de activitate sau ocupație. Orice activitate umană are la bază o componentă motivațională, o structură (auto)organizată și un scop bine stabilit, în raport cu care se autoreglează. Activitatea presupune o înlănțuire sau un sistem ierarhizat de acțiuni care, la rândul lor, cuprind operații prin intermediul cărora are loc transformarea obiectelor materiale și/sau a informațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diferite jocuri cum ar fi prinderea cercului de către delfini), până la experiențe în apă cu terapeutul și delfinii. Activitățile de acest gen sunt folosite pentru a‑i ajuta pe copii să‑și dezvolte capacitățile motrice, memoria pe termen scurt și tehnicile motivaționale. De asemenea, aceste activități le dezvoltă încrederea în sine și le reduc anxietatea și gradul de depresie. În cadrul programului, copiii învață să devină mai încrezători în forțele proprii într‑un mediu care încurajează buna dispoziție și menține confortul psihic. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
etc. Acest model poate fi util pentru a critica instituțiile sociale, atrăgând atenția asupra decalajelor dintre motivațiile reale pe care instituțiile le induc cetățenilor și acțiunile care sunt așteptate din partea acestora, legal și moral (Rees, apud Munro, 1999). Inadecvarea stimulilor motivaționali este invocată adesea pentru a explica inadecvarea rezultatelor. De exemplu, L. Munro argumentează în favoarea utilizării modelului inițiator‑agent în relațiile de familie. În societatea contemporană, părinții sunt în postura de agenți față de copiii lor (care, în acest sens, sunt „inițiatori
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
elaboreze singuri ipoteze, să tragă concluzii; formează responsabilitatea și curajul în afirmarea propriilor soluții; formează un stil activ de muncă. Pe plan psihologic situația-problemă reprezintă o stare conflictuală care rezultă din trăirea simultană a două realități, de ordin cognitiv și motivațional, incompatibile între ele: pe de o parte experiența trecută, „adevărul de ieri”, iar pe de alta, elementul de noutate și surpriză, „adevărul de azi”. Experiența trecută este cuprinsă explicit în datele inițiale ale problemei, iar surpriza, necunoscutul, fiind sugerate și
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_893]
-
prezentare a metodelor, ci și o punere a lor În funcțiune, nu? Doru Pop: Textul acesta introductiv s-a dorit a fi tocmai așa ceva. Să Încerc să explic unul dintre mijloace. De exemplu, se poate face o analiză pe nivelul motivațional. Folosind schema motivaționistă, putem deduce structurile imaginative ale unui grup. De altfel, iarăși, chiar ce se Întâmplă aici, la Întâlnirile Phantasma, constituie un gest, un act ce ține de metodologia calitativă. Întâlnirile de la Phantasma aparțin categoriei de interpretare În grup
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a cunoștințelor În curs creativ, iar cele opuse blochează uitarea aptitudinilor și a cunoștințelor. Principala reacție ce explica producția este interacțiunea dintre atitudini si aptitudini. Pentru a se angaja În orice act de creație, individul are nevoie de o energie motivațională suficientă pentru a iniția și susține procesul creator. Forța acestei motivații trebuie să fie adecvată situației: În cazul unei motivații prea slabe individul se descurajează prea repede și abandonează sarcina, iar În cazul uneia prea puternice se observă o deteriorare
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
a conținutului jocului și solicitării precise a capacității de învățare necesare atingerii lor. Resursele educaționale se referă la: a) resurse materiale: conținut (programe, manuale), mijloace de învățământ, material didactic. b) resurse psihologice (disponibilitățile elevului), capacități intelectuale, capacități aptitudinale, capacități atitudionale (motivaționale), bucuria etc. Pentru buna desfășurare a jocului se au în vedere următoarele cerințe: pregătirea jocului didactic; organizarea judicioasă a acestuia; respectarea momentelor (evenimentelor) jocului didactic; respectarea ritmului jocului, alegerea unei strategii de conducere potrivită; stimularea elevilor în vederea participării la joc
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
și aspectul formativ al acestuia. Elementele ludice stimulează creativitatea copiilor, libertatea de gândire și acțiune, dezvoltă inițiativa, curajul, voința, perseverența, combativitatea, corectitudinea, disciplina, spiritul de cooperare, comportamentul civilizat. Cercetările recente comută tot mai activ accentul de pe factorii intelectuali pe cei motivaționali și afectivi, iar jocul este instrumentul cel mai eficient, prin integrarea afectiv emoțională a participanților. Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea care se desfășoară, face ca cei timizi
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
evoluția managementului contemporan se pot sesiza o serie de orientări ce pot fi sintetizate astfel 8: * Sporirea caracterului său interdisciplinar; * Sporirea caracterului anticipativ; * Amplificarea viziunii globale, integratoare a managementului; * Sporirea flexibilității sistemelor de management; * Profesionalizarea funcției de management; * Accentuarea laturii motivaționale în management; * Accentuarea caracterului național și sectorial al managementului; * Luarea în considerare într-o mai mare măsură de către management a organizațiilor sindicale din firme, ramură sau la nivel de economie națională; * Aducerea în prim plan a managementului schimbării și a
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
questionnaire „C.L.V.” which asked to judge the frequency with which they committed various types of errors and violations when driving. Three fairly robust factors were identified: violations, errors and relatively harmless lapses. Violations require explanation în terms of social and motivațional factors, whereas errors (slips, lapses and mistakesă may be accounted for by reference to the information-processing characteristics of the individual. Cei aflați la volan întâlnesc în timpul conducerii autovehiculului o mare diversitate de situații. La unul din poli, se află situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
S - P - RA, vizând atât latura fiziologica (sistemul neuroendocrina și structurile mentale (structuri cognitiveă (Radu, 1991Ă. Trebuie accentuat că, pe lângă cele menționate, comportamentul persoanelor are și o latură noncognitivă, prin care se face declanșarea și susținerea energetică a acestuia (factori motivaționali și afectiv-volitiviă. Apoi, orice comportament are și un scop propus din exterior sau din interior spre care tinde cel în cauză prin faptul de conduită întreprins. Considerăm că doar prin analiza conjuncturala a tuturor factorilor, mai înainte menționați, putem să
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]