473 matches
-
îmi cer scuze, dar se poate produce un dezastru dacă nu vorbesc cu Wilkins! Sergentul îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta pentru mine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de togă, își spălă lenjeria de corp de mai multe ori în vasul de toaletă și o atîrnă pe margine pentru a se usca. Cu unghile rîcîi crusta de vomă de pe cracul pantalonului și frecă locul cu pătura udă. Materialul mototolit îl dezgusta. Deși îi era sete, nu fusese în stare să golească mai mult de o cană cu ceai rece. întinse pantalonii pe platformă și îi frecă în cercuri mici cu baza cănii, apăsînd cît putea de tare. Făcu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și oferea o bună recompensă aducătorului. Maria trecea pe partea cealaltă, umbla ca năucă, nu m-a văzut. Am traversat strada, am ajuns-o din urmă, s-a oprit. Îi luceau ochii, poate din cauza cerului, dar tremura în rochia ei mototolită. Purta un ciorap alb și unul albastru. „Maria“, am spus, „unde umbli de atâtea zile ? Ai tăi te caută, în disperare...“. „Mă duc acasă“, mi-a răspuns. Avea o voce egală, care părea că nu participă la sensul cuvintelor. O
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un obiect de cult, Pif era inevitabil traficată ca o monedă forte a copilăriei, iar cei ce o posedau în cantități semnificative erau înconjurați de aura unei legende urbane. Iubită cu patimă, jinduită și invocată obsesiv, ea nu era niciodată mototolită spre a servi ca armă în luptele dintre colegii de clasă. Fără a ști, cei ce refuzau maltratarea revistei făceau o opțiune deliberată între sistemele ideologice - doar Cutezătorii, modesta clonă comunistă, putea fi redusă la postura modestă de buzdugan modern
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
națiunii azaniene. Din Statele Unite, ne parvin informații potrivit cărora maiorul Olrik, redutabilul con spirator aflat în solda Imperiului Galben, a evadat din nou dintr-o închisoare de maximă securitate, după ce a ucis mai mulți gardieni.” — „Incredibil”, exclamă Tintin, aruncând ziarul mototolit și acoperind, pentru o clipă, pe delicatul Milou, din al cărui trup nu se mai zărea decât o codiță pradă unei agitații teribile. „Iată că lucrurile de care mă temeam atât de mult se întâmplă, în cele din urmă ! Totul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
camerele în care suntem oaspeți, am găsit și microfoanele a căror existență o bănuiam. Lângă camera de recepție, un birou adăpostea și șeful de stat major al agenților care ne supravegheau. Am investigat discret locul, iar Milou a găsit hârtiile mototolite ce cuprindeau ciornele rapoartelor lor către doctorul Simba. Fuseserăm puși sub urmărire încă de la urcarea pe pachebot, iar toate mișcarile noastre sunt cunoscute în avans. Vocea din bazar știa despre toate acestea. Noi nu. Dar niciodată nu este prea târziu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
repezit. ― Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea cu mâinile încrucișate. N-aveam nici o șansă să mă măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum în corespondența noastră. Nu-mi mai scrie decât dacă te-ai implicat. Nu pot suferi lașii. M. Mincoff P.S. Scrie de asemenea dacă accepți să joci rolul proprietarului. — Am să-i arăt eu gaiței ăsteia, mormăi Ignatius, arzând programul mototolit la focul de sub tocăniță. Patru Levy Pants ocupa două corpuri de clădire contopite într-o unitate macabră. Partea din față a fabricii era o clădire comercială din cărămidă, construită în secolul nouăsprezece, cu acoperiș mansardat care ieșea în afară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-un garaj de parcare să ne adăpostim. Acum, urletul asurzitor al vânturilor, care se roteau în vârtejuri la peste 161 Km/h, începu să atace clădirile din jurul nostru. Puteam auzi geamurile care se spărgeau, mașinile care erau ridicate și mototolite ca niște jucării și clădirile cum se fărâmau și cădeau în bucăți ca și cum ar fi fost din plastic. Cum intensitatea maximă de 24,38 m și raza de 8 m a furtunii de nisip lovise cu toată furia, structura parkingului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea cu mâinile încrucișate. N-aveam nici o șansă să mă măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
odată să vorbească: — Mii de micuțe pre-Margot, micuțe Margot care nu vor avea niciodată oportunitățile pe care le-a avut ea. Vorbesc despre orfani, Wakefield. Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
orfani. Există o sută de mii de copii orfani În România, Încuiați În niște instituții orbile, trăind pe străzi sau În canale. Cum ar putea arhitectura suedeză să le ofere o viață mai bună? Ministrul privește cu dezgust la broșurica mototolită și ochii i se opresc pentru o clipă pe bebelușii grunjoși. Este gata să facă un gest scurt de refuz, dar studenții s-au strîns În jurul Marianei și Își trec broșurica din mînă În mînă. Îi interesează, așa că ministrul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă la tavan, un birou acoperit cu o imensă fotografie, pe care tronează două laptop-uri zumzăitoare și ambalaje mototolite ale fostelor prînzuri care nu au ajuns niciodată pe de-a Întregul În coșurile de gunoi care dau pe dinafară. Prietenele se Îmbrățișează și Susan i-o prezintă pe Jackie lui Wakefield. — Jackie a investigat asasinarea profesorului Telescu. — Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca să prindă fâșia îngustă ce se furișa fâlfâind. Contactul cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
halou verzui, de o lumină stinsă și iradiantă. Figura lui, ușor mirată, ușor nedumerită, semăna cu a unui om luat prin surprindere. Își ținea mâinile pe lângă trup, cu palmele întinse, cum încercase să împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau acum un singur veșmânt, care se răsucea pe corpul întors puțin spre stânga. Apoi începuse pelerinajul. Se dusese repede vestea despre icoana miraculoasă și oamenii începuseră să vină, mai întâi în cete mici, apoi în convoaie lungi. Veneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era una dintre acele trăsături care îl intimidau pe Zogru. Nici pe nefericitul de Andrei Ionescu, prigonitorul lui, nu putea să-l urască definitiv. Se uita la el și-i vedea pe toți ceilalți și mai ales le vedea sufletul mototolit de durerea altcuiva și-i trecea cheful să mai dea cu el de pământ, cum ar fi vrut inițial. Așa s-a întâmplat și cu Zugravu. Imediat ce a intrat în el, l-au invadat teama și emoția unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
arunca privirea des spre Andrei Ionescu, mai era și-un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia sunt niște ființe jalnice, pe care Zogru le strivește fără milă ori pe unde îi ies în cale. Arată ca niște hârtii mototolite, cenușii, de fapt, ca niște fețe boțite și posomorâte ce se rostogolesc peste tot și se prind nebunește de mințile oamenilor, care nici măcar nu pot să-i vadă. Sug melancolia picătură cu picătură și, cu cât cer mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui prin lume, momentul acesta liniștit de iulie îi apărea ca o sinteză a tuturor clipelor grele: frica de Achile, captivitățile diverse, în carnea lemnului ori în carnea Giuliei, iubirea spulberată, toate se adunaseră ca la comandă, încât morgoni cenușii, mototoliți și pânditori se adunaseră tiptil la fereastra sufrageriei. I-ar fi plăcut ca despărțirea de Andrei Ionescu, ultimul descendent al lui Ioniță, să fie ceva memorabil. Dar bineînțeles că trebuia să rămână în aceeași măsură și despărțirea Giuliei, chiar dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciao spus printre buze. El are un fir de tuberoză în mână și este îmbrăcat cu un maiou subțire, galben, iar la nici jumătate de metru, un morgon privește bosumflat pe sub pleoapele umflare și cenușii. Pare o pungă de hârtie mototolită, pe care Zogru o împinge din discret cu sandaua Giuliei. - M-ai făcut foarte curios, abia aștept să văd filmul, sper că e ceva despre mine. Hai c-am glumit, spune Andrei Ionescu, ridicându-și din când în când obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Stăteam și eu pe jos, uitându-mă la groapa pe care o săpasem, nu era adâncă deloc, pe margine se vedeau pietricele și rădăcini albe de iarbă, am scos apoi fotografia tatei și m-am uitat la ea, era toată mototolită și murdară de atâta frecuș, dar chipul i se vedea încă bine, mereu mi se spunea cât de mult îi semăn, m-am uitat odată într-o oglindă de buzunar, cu fotografia alături, și am văzut că, într-adevăr, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii de conserve și sticle de bere, m-am și împiedicat de una, de era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă agăț la timp de un palton pus pe umeraș, pe lângă care mai atârnau pe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]