757 matches
-
și clonice” - acest aspect al motricității este legat de echipamentul neuro-anatomic și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de o intenție” (definția dată praxiilor de J. Piaget, 1965) - motricitatea este privită în interferențele sale cu dezvoltarea intelectuală; a considera motricitatea din punctul de vedere al „complexelor motrice”, adică într-o optică de diferențiere a componentelor posturo-motoare, în funcție de elementele afectiv-emoționale și conștiința propriului corp. Probele prin intermediul cărora este pusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de o intenție” (definția dată praxiilor de J. Piaget, 1965) - motricitatea este privită în interferențele sale cu dezvoltarea intelectuală; a considera motricitatea din punctul de vedere al „complexelor motrice”, adică într-o optică de diferențiere a componentelor posturo-motoare, în funcție de elementele afectiv-emoționale și conștiința propriului corp. Probele prin intermediul cărora este pusă în evidență motricitatea au ca reper trei grupe de tehnici: tehnici neuropsihologice
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
privită în interferențele sale cu dezvoltarea intelectuală; a considera motricitatea din punctul de vedere al „complexelor motrice”, adică într-o optică de diferențiere a componentelor posturo-motoare, în funcție de elementele afectiv-emoționale și conștiința propriului corp. Probele prin intermediul cărora este pusă în evidență motricitatea au ca reper trei grupe de tehnici: tehnici neuropsihologice, psihologice și de studiu al elementelor motoare ale scrisului. IN VITRO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în afara organismului” (în eprubetă sau în alt mediu artificial similar). IN VIVO
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
anormale pe care o adoptă copilul, concomitent cu formarea deprinderii de a se decontracta în poziții corecte și comode; pentru a efectua mișcări care necesită un efort deosebit se recomandă reeducarea hipertoniei și a spasmelor intermitente; acordarea de atenție dezvoltării motricității sub raportul posturii și al mișcărilor efectuate în diferite postúri, cu precădere asupra poziției capului în pozițiile de bază: stând, așezat, decubit, dar și în timpul executării mersului, târârii și alte poziții și mișcări ale corpului; progresele dobândite în cadrul procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
activitatea motoare legată de comunicare cuprinde trei elemente: activitatea motoare și limbajul (comunicare verbală) - un rol însemnat îl are asocierea sunet-cuvânt, sunet-gest și mișcarea ochilor. Aceste elemente sunt ilustrate în realizarea limbajului scris - degetele au un rol important în realizarea motricității fine; activitatea motoare de manipulare (comunicare nonverbală) - include manipularea pe bază de imitații spontane sau observabile și manipularea pe bază de comenzi verbale; activitatea motoare și afectivitatea (comunicare nonverbală) - exprimare prin mimică, gesturi, atitudini ale unor emoții, sentimente. MÂNĂ PATOLOGICĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este una dintre cele mai importante variabile intermediare care se interpun între stimuli și reacții și îndeplinește funcții multiple în contextul conduitei și activității umane; cele mai importante sunt funcțiile de activizare, dinamizare, coordonare și direcționare a reacțiilor și comportamentelor. MOTRICITATE (< fr. motricité, cf. lat. motus - mișcare) - Desemnează o funcție care organizează relațiile corpului cu mediul și are ca suport periferic musculatura striată. Se preferă utilizarea termenului senzorio-motricitate, pentru a sublinia rolul informațiilor senzoriale în declanșarea, întreținerea și adaptarea mișcărilor. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
trebuie să-și simtă corpul (somestezie), adică să fie informat, pe de o parte, despre poziția inițială a diferitelor segmente corporale (statezie), iar pe de altă parte, despre mișcările pe care le efectuează în cursul execuției gestului (kinestezie) (Larousse, 2006). Motricitatea poate fi pusă în evidență prin: stabilitatea mișcărilor, apreciată prin modul în care subiectul menține postura pe toată durata efectuării mișcărilor; coordonarea mișcărilor, pusă în evidență prin cursivitatea desfășurării mișcării și, mai ales, prin armonizarea mișcărilor segmentelor în raport de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Secțiile cuprind unități de terapie intensivă, în care prematurii sunt păstrați până ajung la o greutate apropiată de greutatea medie a nou-născuților la termen și până la eliminarea tulburărilor perinatale. În acest context, kinetoterapia are un rol deosebit în asigurarea poziționării, motricității generale și a adaptării aparatului respirator. NEURASTENIE (< fr. neurasthénie, cf. gr. neuron - nerv, astheneia - slăbiciune) - Boală caracterizată prin tulburări ale sistemului nervos manifestată prin oboseală fizică, favorizată de surmenaj și însoțită de tulburări psihice (tristețe, insomnie, teamă, indecizie), tulburări funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
static, cu ajutorul echipamentelor adaptative. Schimbarea poziției pacientului în timpul zilei este efectuată de către membrii familiei. Ea are un rol benefic, deoarece: stimulează orientarea în spațiu, datorită modificării relațiilor spațiale dintre corp și mediul înconjurător; asigură unele poziții în care tulburările de motricitate sunt limitate; permite asocierea capului, brațelor și mâinilor într-o activitate coordonată; ameliorează capacitatea respiratorie a bolnavului. Principiile poziționării după A. Frohlich (apud Albu, Vlad, Albu, 2004) sunt: a) Pozițiile de la care se pornește sunt cele fiziologice. Pacientul se va
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
coordonarea dinamică generală; b) conduitele neuromotrice - tonusul muscular și senzațiile proprioceptive; c) structurile și conduitele perceptiv-motrice, formate din schema corporală, lateralitatea, orientarea și organizarea spațio-temporală. Referindu-se la psihomotricitate, De Meur și Staes (1988) au evidențiat existența unor raporturi între motricitate, intelect și afectivitate. Deși A. Lapierre (1976) considera că noțiunea de psihomotricitate este prea vastă pentru a se preta la o definiție precisă, categorică și indiscutabilă, C. Păunescu și I. Mușu (1990) au evidențiat că „psihologia demonstrează că actul motor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cuprind idei, propuneri sau opinii. Receptivitatea este o calitate ce se dobândește prin repetare, prin învățare metodică și printr-un antrenament bine organizat, în sensul selectării și specializării pe plan intelectual, artistic, profesional, dar și din punctul de vedere al motricității, ceea ce determină diferențierea calitativă a celor cu aptitudini pentru mișcare. RECIDIVĂ (< fr. récidive, cf. lat. recidivus) - Reapariția simptomatologiei unei boli după un anumit interval de timp de la o aparentă vindecare. Sunt situații când unele boli nu dau imunitate sau dau
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poate fi măsurată după diverși parametri, este de multe ori o funcție a numărului de repetiții, ceea ce a făcut să se vorbească despre „legea repetiției”. Acest efect se manifestă uneori prin neregularități care nu sunt imediat evidente; de exemplu, în motricitate, se știe că însușirea unor mișcări este în funcție de numărul de repetări, deci la baza învățării stă repetiția (Larousse, 2006). REPREZENTĂRI IDEOMOTOARE (fr. représentations idéocinétiques) - Reprezentarea, ca proces psihic al cunoașterii, se naște din senzații și percepții și oglindește lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ritm biologic). Dintre ritmurile vitale, se distinge ritmul nictemeral, care este cel mai influențat de activitățile vieții sociale, însă principalele ritmuri, care se fac simțite de la primele zile de viață, sunt de ordin fiziologic (respirația, circulația sanguină etc.). În domeniul motricității, este vorba despre coordonarea în timp a tuturor fazelor și elementelor care leagă ciclurile de lucru ale mișcărilor repetate, precum și ale mișcărilor executate o singură dată. Ritmul se caracterizează prin gruparea favorabilă sau repartizarea în timp a anumitor eforturi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cf. lat. sagittalis - în formă de săgeată) - Orientarea în plan antero-posterior, vertical, pe linia mediană a corpului, delimitând partea dreaptă și partea stângă. Acest plan poartă numele de mediosagital (Baciu, 1981a). SCALA OZERETZKI - Stabilește gradul de dezvoltare normală a mișcărilor (motricității). Operează cu conceptul de vârstă motrică sau vârstă a motricității și realizează evaluarea gradată a normalității dezvoltării motrice de la 4 la 14 ani. Cuprinde câte șase probe pentru fiecare an, diferențiate pentru fete și băieți. Mișcările se realizează la comanda
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
antero-posterior, vertical, pe linia mediană a corpului, delimitând partea dreaptă și partea stângă. Acest plan poartă numele de mediosagital (Baciu, 1981a). SCALA OZERETZKI - Stabilește gradul de dezvoltare normală a mișcărilor (motricității). Operează cu conceptul de vârstă motrică sau vârstă a motricității și realizează evaluarea gradată a normalității dezvoltării motrice de la 4 la 14 ani. Cuprinde câte șase probe pentru fiecare an, diferențiate pentru fete și băieți. Mișcările se realizează la comanda verbală a evaluatorului. Evaluarea se face ca în testele clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o parapareză spastică mai mult sau mai puțin accentuată, dar și alte tulburări. Principalele simptome sunt reprezentate de complexul piramidalo-cerebelo-vestibular, tulburări piramidale constituite din paraplegie spastică, cu întregul lanț de probleme legate de abolirea reflexelor. Din punctul de vedere al motricității, se constată un mers spastic, la care se asociază și tulburările de coordonare. Manifestările cerebeloase sunt traduse prin tulburări de echilibru, tulburări de mers (mers ebrios, nesigur, ezitant, titubat, cu bază lărgită de susținere), tulburări de coordonare (dismetrie, adiadocokinezie, asinergie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
PSIHOMOTOR (fr. syndrome psychomoteur; engl. psychomotor syndrom) - Descrierea neuropatologică a unor tulburări motoare caracterizate în funcție de regiunile cerebrale implicate în producerea lor și în concordanță cu anumite perturbări psihice predominante. Punerea în evidență a unor sindroame psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate și cogniție, în formele patologice de funcționare psihologică. Ea personalizează funcția motoare - efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor” (normal sau subnormal) (Larousse, 2006
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lor și în concordanță cu anumite perturbări psihice predominante. Punerea în evidență a unor sindroame psihomotoare explică legătura indivizibilă dintre motricitate și cogniție, în formele patologice de funcționare psihologică. Ea personalizează funcția motoare - efectoare și expresivă -, recuzând abordările care consideră motricitatea ca o simplă funcție instrumentală. Sindromul psihomotor (patologic) corespunde unei forme accentuate a „tipului psihomotor” (normal sau subnormal) (Larousse, 2006). Lui H. Wallon (1975) îi revine meritul de a fi prezentat sindroamele psihomotoare. Sindromul de asinergie motrică și mintală - explică
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care trăiește. În evoluția sa ontogenetică, copilul este într-o relație permanentă cu spațiul în care trăiește, prin intermediul brațelor și mâinilor, dar și al corpului și picioarelor. De fapt, acțiunile brațelor și mâinilor sunt primele elemente prin care se exprimă motricitatea. Formarea conduitelor și structurilor spațiale are ca punct de referință afirmația lui Lapièrre, conform căreia „structura spațială nu se învață, ci se descoperă”. Însușirea noțiunilor spațiale reclamă un spațiu și un timp destul de mare. Atenția este orientată asupra următoarelor categorii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau fără contracție musculară, ceea ce conduce la diferențierea în tehnici active și pasive. TEMPERAMENT (< fr. tempérament, cf. lat temperamentum) - Dimensiunea energetico-dinamică a personalității care se exprimă atât în particularități ale activității intelectuale și ale afectivității, cât și în comportamentul exterior (motricitate, vorbire). Apare ca un complex de proprietăți funcționale de maximă generalitate care se exprimă în activitatea reflexă, dar nu determină conținutul și performanțele acesteia. Temperamentul este componenta înnăscută a personalității umane și reprezintă o expresie comportamentală a unor particularități nervoase
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
stărilor interioare, fiind asociate și cu alte tipuri de tulburări. Tulburările de comportament reprezintă dezordini relativ stabile în reactivitatea generală a individului, datorate unor factori ce țin de structura sa neuropsihică sau de mediul extern. Se manifestă preponderent în sfera motricității, fiind observabile în relațiile curente cu obiectele și persoanele. Aceste tulburări sunt acte psihomotrice legate de dereglări reactiv-voliționale sau de un deficit de echilibru afectiv-emoțional. Debutul se produce de obicei în copilăria timpurie sau în adolescența precoce, putând duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
instrumentale”, consfințind astfel legătura dintre psihic (centru de comandă) și fizic instrument de execuție. Deficitul psihomotor nu se manifestă într-o manieră specifică și localizată. Apar tulburări difuze ale comportamentului motor și ale celui psihic. Din punctul de vedere al motricității, deficitul se manifestă complex, interesând echilibrul static și dinamic, coordonarea dinamică generală, ritmul mișcării, scrisul, lectura etc. Conduitele motrice de bază sunt exprimate prin coordonarea oculomotoare, esențială pentru realizarea unui gest abil. Învățarea scrisului este stâns legată de coordonarea oculomotoare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și profunde, inconștiente sau conștiente; tulburări vestibulare sau cerebeloase, tulburări psihologice sau afective, condiții în care copilul nu se poate concentra asupra acțiunilor sale. Tulburările de coordonare sunt reprezentate de: discronometrie, dismetrie, asinergie și adiadocokinezie; tonusul muscular, în relație cu motricitatea (anomaliile sunt reprezentate de hipertonie musculară, hipotonie musculară, distonii musculare, paratonii, sincinezii); conduitele perceptiv-motrice, reprezentate de schema corporală, ale cărei tulburări sunt denumite tulburări somatognozice, care sunt determinate de leziunile cerebelului și care se manifestă prin iluzii kinestezice sau prin
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
particulară de a organiza și orienta acțiunea în spațiu și timp este o dificultate instrumentală, pentru că această capacitate este implicată în dezvoltarea inteligenței și limbajului. În practica curentă a consultațiilor medico-psihologice, apar frecvent două mari categorii de dificultăți instrumentale: tulburările motricității și tulburările de limbaj. Când tulburarea este importantă, părinții se neliniștesc (copilul lor nu stă în poziția șezut la 1 an, nu merge la 2 ani, nu pronunță decât puține cuvinte la 3 ani etc.). Se întâmplă să avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în poziția șezut la 1 an, nu merge la 2 ani, nu pronunță decât puține cuvinte la 3 ani etc.). Se întâmplă să avem de-a face cu o manifestare electivă, copilul prezentând numai o întârziere de limbaj, pe când dezvoltarea motricității să fie în limite normale. În stabilirea diagnosticului, trebuie avute în vedere trei puncte-cheie: nivelul intelectual determinat cu ajutorul testelor de inteligență; complexitatea și gravitatea tulburărilor instrumentale; modul în care copilul răspunde la acțiunea terapeutică. TULBURĂRI PSIHOMOTOARE - Sunt determinate în principal
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]