455 matches
-
întinsă pe jos într-o baltă de sânge, chiar credeți sincer că aș fi așa de tâmpit ca să vă spun așa ceva? Trebuie să fiu absolut cretin ca să o recunosc. Prin urmare, vă spun că văd un fluture așezat pe o mușcată. Și de fiecare dată lucrurile se petrec la fel. îmi imaginez cu ce aduce pata, după care spun ceva complet diferit. Ce folos aveți de-aici? — Există totuși posibilitatea să deducem ceva și din așa ceva, zise dr. Pittman. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gura. S-a ridicat, a zis că să schimbăm, să fac și eu ce făcuse ea. N-a mers. Din pricina apei. Îmi intra În gură, mă Îneca, așa i-am văzut-o bine de tot, era perjulie, cu limbica de mușcată răsărită ca un. Ca o. Tot mai bine ca-un: chicot. De aici, din calidor o văd, o miros, o simt cu pielea udă pe la trup o simt și o aud pe la trup, când ne aveam noi bine pe la trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toate astea nu era bun pentru el sau pentru maimuțe sau pentru livadă, pentru păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care era atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
opri: n-o fi trecut oare de casa învățătorului? Un copil i-o arătă cu degetul: numai nițel mai înainte. Casa nu se deosebea întru nimic de celelalte. Doar curtea era mai curată și în geamuri într-adevăr râdeau niște mușcate însîngerate. Deschise portița. Un dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea de repede în întîmpinarea noastră. Mie-mi era cam frică de el căci, pe când aveam vreo trei ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simt mai puțin oboseala care oricum se acumulează în trup. Satele sunt puțin diferite față de cele văzute până acum în Franța. Casele sunt mai solide, acoperișurile mai groase, observ mai multă piatră în construcții, de culoarea crestelor Pirineilor, mai multe mușcate la ferestre. Se vede că mă apropii de munți. In primele ore ale după amiezii ajung la Lourdes, un orășel cu totul aparte în departamentul Hautes-Pyrénées., atât datorită construcțiilor din piatră, foarte frumoase, robuste, cât și pitorescului reliefului de munte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pomenește dinaintea cobrei sau iese singur în calea ei, dar nu e imun. De aceea e normal să-i fie frică. E normal să aibă tendința să fugă de pericol. Și e normal să existe două categorii de victime: unele mușcate în față, altele în spate. Parcă a foșnit ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor. Vreau să aflu adevărul din gura ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu vezi cât sânt de calm? Ou toate asigurările, ea se agăță îngrozită de brațul meu: ― Nu, Tudor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scriu doar două rânduri Acum că e departe, rău... Din clipă-n clipă mi-aduc aminte De prietenii pierduți în zori. Aș vrea să fug din nou prin praf Și mama să mă certe iară, Când intru-n curtea cu mușcate Unde mereu am poposit... Mi-e dor de ulița nebună Plină ochi de copiii mici Cu fete crude și cuminți Râzând la fiecare colț. Aș vrea să povestim din nou Noi, fetele pline de viață, Pe podulețul de la școală Cu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mierlei din fața casei, fără să-ți plimbi degetele pe mușchiul de pe coaja unui copac, sau pe spinarea vreunei pietre încălzite de soare, să-ți pui în balcon câteva smocuri de busuioc, mentă, mărar, rozmarin, un rând de regina nopții, câteva mușcate care să-ți spele privirile cu aromele și culorile lor... Niciodată nu am luat în glumă astfel de îndemnuri (chiar dacă ele sună de obicei stupid, aproape grotesc în urechile sarcasmului juvenil, copleșit de insurgența radicalismului gerontofob, impetuos asumat), convins fiind
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Aici, în vechiul burg, noul bulevard înlocuise o uliță negustorească cu casele la stradă, în pereții cărora se deschideau obloane prăfuite. Până în clipa în care au fost rase de buldozer, se puteau vedea în ferestrele cu cercevele de lemn strujit mușcate roșii și mostrele de mărfuri ; firme de tablă ieșeau perpendicular din ziduri ; tâmplarii expuneau în stradă tot soiul de sicrie dar cea mai ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar Țanțoșa scoase a doua serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ocazie ca să aducă vorba de orhidee, nu-i rămăsese nici un ban ca să cumpere orhideea, trebuia să o comande repede și așa era tîrziu, În perioada asta la toate școlile... Dar Juan Lucas Îl Întrerupse, spunîndu-i că la Lima orice mușcată trece drept orhidee și că nici să nu se gîndească să comande! Bobby Își aminti că Peggy Îi pusese coarne, că Maruja Îl respinsese și că Sonia Încă nu venise, din fericire Juan Lucas băgă de seamă la timp reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Buchanan, căci eram copil de șase ani cînd a ajuns președinte! Aici se opri o clipă, se aplecă brusc Înainte cu balansoarul și scuipă o șuviță groasă de salivă Încărcată de tutun peste balustrada verandei, drept În mijlocul straturilor parfumate de mușcate, pe pămîntul gras. — Da, da! rosti el grav, lăsîndu-se din nou pe spate, În timp ce vecinii stăteau neclintiți, așteptînd flămînzi și atenți În Întunericul viu. Mi-i amintesc pe toți cei de la James Buchanan Încoace și i-am văzut aproape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata imediat, lăsîndu-se din nou pe spate, a fost În l872 În Baltimore, pentru acel bărbat de seamă... pentru ostașul acela viteaz și nobil, U. S. Grant. Și de atunci am votat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ferestrele șterse și frecate până străluceau, rafturile șterse de praf, perdelele spălate și călcate, ficare dală de la cele trei etaje frecată și spălată cu mopul. Mătușa Cevriye a șters una câte una frunzele tuturor plantelor de apartament din living, ale mușcatei și campanulei, rozmarinului și colierului de lemn dulce. A șters până și frunzele slăbănogului. Între timp mătușa Feride i-a surprins pe toți scoțând cel mai frumos paravan din zestrea ei. Însă bunica Gülsüm a fost fără Îndoială cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
foaie volantă în care poți să-ți oferi bilele de sticlă la schimb cu discurile vechi ale altcuiva. Îmi pare rău, Fran, dar după toate astea, începi să te întrebi dacă merită să mergi înainte. Fran își dădu seama ca mușcată de șarpe că era momentul pentru un discurs à la Boadicea. Ar fi trebuit să fie pe fază în loc să umble după rochii de mireasă. — Sigur că merită să mergi înainte! Unu: Citizen continuă să fie cel mai bun ziar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film, imagini ale unor locuri pe care nici nu m-aș fi gîndit vreodată să le vizitez, necum să locuiesc În ele. — Dumnezeule! șoptesc eu, examinînd fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vie. Să-ntorc copilăria Niciodată n-am să pot, Dar în suflet toată viața Cu dragoste o s-o port. Natura Natura e ca o floare, Care stă doar în picioare, E o zână cu mărgele Care duce doruri grele. E mușcata de la geam Și pasărea de pe ram, E veverița zglobie Care face-o ghidușie. E câmpia verde-ntinsă, De floricele cuprinsă, Este teiul plin de floare Cu miresme-mbietoare. Natura e precum dorul, Este codrul, e izvorul, Este cânt de ciocârlie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar e bun de pus ghivece pe el, de lămâiță, frunza-popii, ghirlande lungi și verzi, cu floricele mărunte. Vegetația îmbracă ecranul Rubinului cum îmbracă toți pereții. Garofița nu degeaba are nume de floare, tot apartamentul e mai mult locuință pentru mușcate și rododendroni decât pentru oameni. Din dulap domnul Mihai scoate un clondir verzui. ─ Apăi, don’șoară, asta pentru domnia voastră o fo’ pusă deoparte. Nu crez io c-ați mai gustat așa ceva. Îi palincă de pe la noi, să știți, doctorie curată. Sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să fiu mulțumit? Mi-ați invadat liniștea, domnule, și... în definitiv, nu sunt obligat să vă dau explicații. De asta nu-mi plac reporterii. Un revolver ieși din umbra hainei lui Frank și sclipi în soarele amiezii. Printre straturile de mușcate de pe balcon, soldații continuau să ochească. Toată lumea era determinată să acționeze în următoarele secunde, în afară de Mitch, care se foia de colo-colo, neînțelegând cum ciuruirea unui reporter poate fi trecută drept accident. Poate că și Frank se gândi la același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa fel încât să aibă timp să citească și să-și termine treburile gospodărești. Își făcuse biroul așa de frumos! La ea era tot timpul ordine, curățenie iar biroul arăta ca o grădină în floare; întâlneai ghivece de flori cu mușcate de toate culorile, ghețișoară, crăciunițe, crini. Venea îmbrăcată în fiecare zi curat, decent și cu gust. Era o plăcere să vină cineva în vizită la primar și să stea în birou la ea pâna intra la în audiență sau vizită
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-am sculat dis-de-dimineață și am plecat, cu inima bătând să-mi sară din piept, spre casa mare și frumoasă, Înconjurată de mușcate și trandafiri, a preotului. Eu aș fi vrut să vorbesc cu el cum ai sta de vorbă cu un frate mai mare, să-l rog să mă Îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja Îmbracat În sutană și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-am sculat dis-de-dimineață și am plecat, cu inima bătând să-mi sară din piept, spre casa mare și frumoasă, înconjurată de mușcate și trandafiri, a preotului. Eu aș fi vrut să vorbesc cu el cum ai sta de vorbă cu un frate mai mare, să-l rog să mă îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja îmbracat în sutană și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lui Mială. Lipa-lipa, câte una, numai în papuci, cu barișul pus pe ureche, să nu le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]