489 matches
-
din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La festinul carnal. " Ce rahatul dracului mai e și panarama asta, haa...? răbufnește la mușterii Mariusache, care interceptează accidental biletul. Nimic deosebit, încercăm să bibilim niște variante prozodice, pentru concursul de versificație liberă, de duminică, de la Casa de Cultură, zice și Dănuț, îndesându-și misiva într-un buzunar lateral al pantalonilor. Scrii, ștergi, scrii, autor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Hi, Ortac!... Haidem, că-i tîrziu!... Țțț! 2 ― Da ce-o fi azi cu oamenii de stau toți ascunși pe-acasa? se minună Busuioc, ieșind pentru cine știe a câta oară în pragul cârciumii și uitîndu-se pe uliță. Că de la mușterii ca tine slabă nădejde de viață, măi Spiridoane! Spiridon Răgălie băuse o măsură de țuică și o plătise. Ar mai fi cerut, dar știa că Busuioc nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu timpul, s-ar putea ca și lucrul ăsta să se schimbe în concordanță cu schimbarea moravurilor tinerei generații. Această tânără generație, acea jeunesse dorée care preluase, la Băi, Bazinul Interior, preluase în ultima vreme și Omul Verde, spre enervarea mușteriilor obișnuiți din Burkestown, ca de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
același regiment, poți să fii sigur. Apropo, nu cumva ai prin familie foști liberali sau țărăniști? Fiindcă dacă ai, te paște un stagiu de toată frumusețea la batalioanele de muncă. Și acolo pe mine unul, drăguțule, m-ai pierdut de mușteriu. Dar pe vremuri? Cu sute de ani în urmă? Pe vremea lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin voievodul mergea în fruntea trupeților
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lecție la cuvântul créée și făcuse următoarea observație: ia să facă bine francezii să nu ne mai ia peste picior că avem în limba română cuvinte care conțin trei de i unul după altul copiii, de pildă, sau surugiii, sau mușteriii -, fiindcă uite că și ei au în limba lor cuvinte care conțin câte o vocală repetată de trei ori la rând! Créée! Caraghios, nu? 2 Că se înșela, sau nu, asta-i altă poveste. 3 Dar minijupele au revenit în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi bine că ai scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa pe departe: că dacă am clienți? „Am, cum să n-am?” - zic eu. Că ce mai zice lumea? „Păi nu stau să ascult ce vorbește lumea. Că dacă l-aș asculta pe fiecare atunci când să-i mai servesc pe mușterii? Că așa-i crâșmarul, stă în față la toți și trebuie să mulțumească pe oricine”... „Eu am auzit că unii vorbesc dușmănos la adresa orânduirii noastre... Mai ales când se îmbată” - zice. „Apoi la mine nu se îmbată nimeni. Vine omul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi ud buzele, că ți-oi spune și toaca-n cer!...” După ce a simțit în trup fiorul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la cap, bade, și n-oi călca alături cu o iotă. Bine, Toadere. Dacă îi ține seamă de cele ce ți-am spus eu, îi fi ferit de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
superi pe Maranda și nu i prea bună treabă. Ea îi femeie cuminte și răbdătoare. Alta venea după tine să te scoată din crâșmă cu măturoiul. Aaai dreptate... De când a venit de la ocnă, Toaibă se ferea să mai vorbească față de mușterii. Își mai deschidea sufletul doar față de crâșmar. Pentru duminică își lua câte o sticlă de rachiu acasă. Avea grijă să ia și una pe care s-o aibă acolo, la gară, pentru când termina lucrul. Toate ar fi fost la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acasă... Cum îți merge la slujbă? Bine, bade! Mulțămesc lui Dumnezeu. Îi bine când îi bine. Îți pun un țoi cu rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
las o pe altădată, că n-o intrat zilele în sac. Într-un târziu a terminat de băut rachiul din țoi. A făcut-o în silă însă. Mai mult i-a ținut de urât crâșmarului. Cum s-a arătat primul mușteriu, Toaibă și-a luat bastonul și s-a îndreptat către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe Ion Bulei, Emanuel Bădescu, Florin Andreescu, dar și Casa Regală, ca să nu mai spun de BNR, tradițională forță de recuperare a patrimoniului arhitectural-cultural-religios. (Nu mi-ar ajunge spațiul a trei rubrici să re zum fabulațiile turistico financiare iscate printre mușteriii restaurantului - prevăzut cu doi reni, o capră cu doi iezi și-o turmă de domni Goe infernali - de vila BNR de la Stâna Regală...) Și ce oficialitate - primăria, Biserica, jandarmeria, poliția, partidele politice, mass-media locală, hotelurile, restau rantele, patronatul de una
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura noroc. Apoi, răguși, poruncea femeii : - Ia coșul cu lemne și marș cu ele acasă. Bagă de seamă la sticlă. Întorcându-se la mușteriu, spunea apoi cu convingere : - Mergem, mergem, tovărășelule ! Luăm pe nașu’ și facem treaba. Nașule, făcu el către bătrân. Hai la treabă ! Numai nu fi supărat, mata. Oleacă eu sunt obosit. Și făcu cu ochiul la borcan. - Bine, zicea clientul, numai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fumează. Cu toată vădita admirație pentru această lipsă de vicii, finul scoase o țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă cui să dea banii. Dar finul întinse mâna hotărât, înșfăcă hârtiile și le trecu prin barbă cu privirea lui sălbatică care lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva, pe o stradă mai dosnică, doctorul s-a oprit în dreptul unei firme spălăcite pe care abia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la poarta bisericii "mari", suna atunci strident, supărător, zgâriind parcă liniștea plină de umbre dinlăuntru. Cârciumarul, un bărbat între două vârste, cu un pântec enorm, apărea într-un târziu, ștergîndu-și mâinile de nelipsitul șorț murdar și mirîndu-se, cumva, că existau mușterii când satul era pustiu. După ce cădea seara, clopoțelul lovit de partea superioară a ușii suna mai des. Pe măsură ce bărbații se întorceau de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
agresivi. Acum pot fi văzuți și pe strada Cămătarilor unde cele mai multe magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi, au fost lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii. A colindat anticariatele vrând să cumpere toate cărțile despre deșerturi, încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hotărî să-l atace tocmai cînd se grăbea să-și mănînce ciocolata. Fernandito nu se aștepta deloc la așa ceva, cînd deodată se trezi cu o spadă de lemn În piept. ZÎmbi furios și grăsanul Îi răspunse rîzÎnd fericit. „Un nou mușteriu pentru dueluri“, s-o fi gîndit el, dar Fernandito Îl privea atît de insistent, Încît bietul Martinto Începu să oscileze Între sînt un copil fericit și problema răului În lume. Fernandito era furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]