582 matches
-
harnice nu stau nici o clipă locului. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Ce sunt furnicile? * Ce știi tu despre viața furnicilor? În ce anotimp se petrece întâmplarea povestită? Motivează răspunsul. * De ce crezi că a pus-o bunica pe Andrada să stea lângă mușuroi până când furnicile îl termină de reparat? * Ce au făcut furnicile? * Ce ai învățat tu din această întâmplare? 2) Scrie zece cuvinte care să arate acțiuni. (exemplu: a scrie) 3) Scrie în ordine alfabetică: * prenumele persoanelor din familia ta; * prenumele băieților
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
ziariști dedicați meseriei 1. Ne-am obișnuit să fim mințiți și am renunțat să mai luptăm împotriva măsluitorilor și demagogilor de serviciu. Pietiștii au decretat divorțul între „adevărul istoric” și „adevărul spiritual”, abolind obligația dezgropării, în duh de smerenie, a mușuroiului de isprăvi prin care ortodoxia oficială s-a făcut de rușine. Pentru că adevărul istoric ne-ar putea incomoda prea des, folclorul mitologic stă mereu ca soluție la îndemână. Nevoia de spiritualitate e compensată prin câteva reverii sămănătoriste, rezumată într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așadar... În plus, galeriile pe care le sapă pot permite îmbunătățirea drenajului unui sol prea umed și nu atacă plantele în mod direct. În realitate, cârtițele nu sunt cu adevărat dăunătoare decât dintr-un punct de vedere estetic, pentru că fac mușuroaie de pământ (faimoasele mușuroaie de cârtiță) în iarbă, pe alei sau în mijlocul brazdelor din grădină, acest lucru nu justifică categorisirea lor drept animale dăunătoare. Șoarecele de pădure Șoarecele de pădure este un șoarece mare, cu o lungime de aproximativ 10
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
pe care le sapă pot permite îmbunătățirea drenajului unui sol prea umed și nu atacă plantele în mod direct. În realitate, cârtițele nu sunt cu adevărat dăunătoare decât dintr-un punct de vedere estetic, pentru că fac mușuroaie de pământ (faimoasele mușuroaie de cârtiță) în iarbă, pe alei sau în mijlocul brazdelor din grădină, acest lucru nu justifică categorisirea lor drept animale dăunătoare. Șoarecele de pădure Șoarecele de pădure este un șoarece mare, cu o lungime de aproximativ 10 centimetri. Are blana de
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
poate atinge o mărime respectabilă și poate măsura până la 19 centimetri lungime... fără a-i lua în calcul și coada. Este un rozător care trăiește în vizuini: sapă galerii la extremitatea cărora evacuează grămezi de pământ care seamănă puțin cu mușuroaiele de cârtiță. Șobolanul de câmp este mai mic și nu depășește 12 centimetri lungime, cu coadă cu tot. Blana este gri-roșcat și devine albicioasă sub burtă. Daunele pe care le provoacă Șobolanul sapă galerii și atacă în mod special rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
prietenia, iubirea, acțiunea socială, strategia lui carpe diem, pietatea, trăirea frumosului, creația, remedii care, toate, rând pe rând, par a-l fi decepționat. Astfel, mișcarea socialistă, îmbrățișată o vreme pentru idealul ei umanitarist, i se dezvăluie contradictorie, inconsistentă (Povestea unui mușuroi). Nici sentimentul acut al vocației, nici voința irepresibilă de artă nu-l scutesc de îndoială. Conștient de talentul său nativ, dar și de un anume deficit de forță creatoare, și-l asumă pe acesta din urmă lucid, modelându-se ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
poemului, desfoliindu-l strat după strat. Adâncirea în substrat e și o coborâre în imagine 50, căci reducția este în același timp derealizare și decreație, dezimaginare: Scufundat,/ un râu pierea, pădurile complice/ se dizolvau, și ca niște furnici/ clădiri intrau în mușuroaie, - toate/ priveliștile se făceau mai mici/ și dispăreau, apoi, decolorate". Nu numai lucrurile se cufundă în nevăzutul de dinaintea accesului lor la cuvânt, dar și imaginile cu care ele se înfățișează în lumea poemului. Dispariția nu e aici actul unei ocultări
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înspăimântătoare i se încurca printre picioare, identică cu ea, dar mai mică”. Recunoscând două ființe umane, Singh nu-i lasă pe tovarășii săi să tragă. Cu ajutorul oamenilor dintr-un alt sat, el încearcă să captureze „monștrii”, făcând o gaură în mușuroi. Dar dacă la primele lovituri de lopată doi lupi o iau la fugă spre junglă, un altul, mama, revine să-și protejeze „copiii” și-i atacă pe cei care săpau; după ce mama lupoaică a murit străpunsă de săgeți, a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mea! Îmi place dezordinea acestei vieți, a mea, chiar dacă mă și plîng. Ce mult mi-a plăcut o vorbă a lui Paler, cîndva! Zicea că n-a iubit niciodată furnicile, pentru că ele nu rămîn singure, nu știu ce e singurătatea trăind în mușuroi. S-a înnorat. Bate vînt. Mama prășește pe ogor. Eu am plivit căpșunii. Și ascult "Beatles". Am mai scris cîte ceva! Ne vedem la Tg. Neamț! Toate cele bune pentru tine, Luiza și Iolanda! Al tău, Aurel Borca, 23 iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
acceptat bucuros. Iar mama nu avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de ceea ce o aștepta acasă. Profitând de absența noastră, șobolanii au făcut dezastru. Începând de la baza pereților și până în mijlocul cămăruței, numai găuri peste tot. Erau niște mușuroaie mari cu pământ reavăn, umed, de parcă un batalion de cârtițe ar fi umblat flămânde în căutarea meniului favorit. În acest război pe viață și pe moarte am fost înfrânți de niște ființe mai bine organizate, mai numeroase și mai puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n’y ait rien de plus réel que la vie, cette vie qui est tellement ridicule! „Mușuroiul de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales la noi... Cum de îndrăzniți dar, tovarăși, să-i spuneți pe nume?! Ne este teamă să sclipim prea tare, căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Era prea plină, dar știam că acum am tot ce-mi trebuie pentru drum. Puteam pleca liniștit spre gară. Pe peron diferite figuri care mai de care mai expresive mișunau în toate direcțiile. Aveam impresia că mă aflam într-un mușuroi de furnici agitat de fluieratul trenurilor care veneau sau plecau în diferite direcții, ducând cu ele o mulțime de suflete spre destinații diferite, suflete ce așteptau cu nerăbdare întâlnirea cu cei dragi. Mi-am făcut loc cu greu prin mulțime
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
că niciodată nu îl uitase, era prima ei dragoste. În ziua când aflase vestea despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul ei, simțind nevoia de liniște și refuzând să comunice cu cineva. Un an de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unei crize economice și financiare care afectase milioane de persoane din țară, Nicky se zbătea din răsputeri, ținea cu dinții de tot ce însemna proprietatea sa vrând ca toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând cu mâinile în buzunar sau uitându-se la soare de când răsare și până când asfințește. În aceste condiții de criză, precare, încerca să își păstreze echilibrul afacerilor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și ajunsese la prășitul „de-al doilea”, când trebuie adunat la rădăcina țărână în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița Ciotacu cu cei doi feciori, Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta Lipovei și ajunseseră cam la jumătatea ogorului. Era un pământ hleios, ce se săpa cu greutate, dar la vreme de secetă dădea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit cu gândul să termine azi, sapele tăiau buruienile cu spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz de frate-su Costache și aruncă o privire spre vale. Ceea ce văzu îi îngheță sângele în vine: în vale apăruse Costache care venise cu căruța, însoțit de un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
respectiva persoană era echivalentul în putere al lui Ștefan cel Mare și îmi tot băteam capul cu ce greșisem și ce mi se "cocea" de eram chemat la "Înalta Poartă", eu, un nevolnic, un neica nimeni, o furnică oarecare a mușuroiului de oameni ai muncii. A doua zi, pus la patru ace, eram prezent la înfățișare cu jumătate de oră înainte de termenul fixat. Fiind o fire optimistă, speram c-o să rămân în final cu capul "nescurtat" și zâmbeam aducându-mi aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că mi-a fost foarte drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drag. Apoi mama a născut o copilă Frăsina, care a trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri și foarte frumoși și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
unde banii americani abundă dar, pentru moment, nu poate încă rivaliza cu Veneția, Palmira sau Baalbek, și nu se întrevede nici o epocă roz la orizont. Degeaba încercați să descoperiți aici vreun locșor feeric, pierzându-vă în vreo fundătură. În acest mușuroi uriaș, nu veți găsi niciunul din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea bună. Odeoane, lacuri acoperite cu nuferi, peristiluri, statui ecvestre, obeliscuri, colonade, amfiteatre, palate, forumuri luați-vă gândul de la astfel de titluri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
descria cu atîta simplitate. Versurile lui Verlaine, citite cu voce tare de Claudel, căpătau un accent de neuitat, făcîndu-te să-ți ții cu greu emoția. Ca prin farmec, discursul său greoi ce evoca plugul trăgînd brazdă prin pămîntul plin de mușuroaie devenea ușor și supranatural. Ambasada britanică îl avea în fruntea ei pe sir Georges Clark care, numit la Paris, lăsa locul lui Ovay. Președintele Roosevelt, proaspăt ales pentru prima dată, trimisese în Belgia pe unul dintre prietenii și susținătorii candidaturii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Dacă rândunelele zboară pe jos, razant cu pământul, va ploua. Explicația: insectele care constituie hrana acestora au aripile grele de umezeală și sunt nevoite să zboare jos. - Dacă porcul umblă cu paiul în gură, vremea se răcește. - Dacă furnicile fac mușuroaie în iarbă, deasupra pământului sau pe cioate de lemn, vin ploi de durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă vremea, e semn de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vremea se răcește. - Dacă furnicile fac mușuroaie în iarbă, deasupra pământului sau pe cioate de lemn, vin ploi de durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă vremea, e semn de ploaie. - Dacă râul vâjâie la deal e semn de veac bun, dacă vâjâie la vale, vine ploaia. - Dacă ceața de pe Olt se duce spre munte, e semn de veac cumsecade, după cum dacă ceața de la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aduce ploaie. - Dacă luna e cu coarnele-n sus, va fi secetă. - Dacă luna e încercănată, e semn că timpul se strică. - Pânze de păianjen întinse pe iarbă, în câmp, e semn de veac bun. - Dacă ies multe furnici din mușuroi și sunt agitate, e semn că vine ploie în curând. - Producție bună de nuci și de alune, anunță iarnă grea. -Tunete și trăznete în ziua de Sfântul Ilie înseamnă că alunele vor fi viermănoase. - Lună plină în noaptea de 26
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
capul lor sec. Mi-a trebuit mai puțin timp să analizez afișul cu tutunul decât pe cel cu orașul Frankfurt. M-am întors și am privit mărfurile din magazin. În față stăteau aliniate fructe conservate. Cutiile arătau ca un imens mușuroi de furnici. Piersici, grepfrut, portocale. Trei șiruri de munți. Înaintea lor, o măsuță pentru mostre. Pentru că nu începuseră să vină clienții, pe măsuță nu era nimic. Nu vine nimeni să deguste compoturi la cinci și patruzeci și cinci dimineața. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]