583 matches
-
cu 12 ore înainte de seismul din 4 martie 1977, au ieșit din pământ, deși pe sol era încă zăpadă. Fragile și moi, râmele simt imediat deplasările și mișcările din sol. Furnicile. Din timpuri străvechi, s-a observant că furnicile părăsesc mușuroaiele înainte de cutremur, iar cele cu aripi se ridică în aer, chiar dacă pământul este înghețat, iar temperatura aerului este scăzută. Peștii. Cu puțin timp înainte de cutremur, peștii de mare adâncime ies la suprafața apei, uneori chiar cu o lună înainte de catastrofă
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi de furnici. Cu toate astea, punctele importante de reper erau acolo: păduricea de stejari care cobora până într-o viroagă, o movilă largă, calcaroasă, înconjurată de brazi... Pavel se aplecă, atinse stratul de nisip și de ace de pin. Acesta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pluteau zboruri planate de porumbei. Când primăvara s-a sfârșit, în buza râpii, roșii, s-au ivit niște ziduri de cărămidă. De atunci, de la fereastra casei cu grădina mărginită de salcâmi, se putea privi minunea subtilă a muncii. întocmai unui mușuroi de cârtiță, clădirea pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de luptă și se descurcau cu orice armă excepțional de bine, dar, din cauză că au calmat spiritele în Uniune atât de bine, unii dintre ei au început să-și iasă din formă, neavând cu cine se lua. În jurul liceului era un mușuroi de oameni. Majoritatea erau gură-cască, căci Gardienii Guvernului nu fuseseră văzuți niciodată în Ieșiron. Nu a fost nevoie de ei până acum și nu au avut nici de ce veni. Strecurându-mă cu greu prin toată acea mulțime, am văzut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea. Bătrânul era în mijlocul unei întrevederi cu seniorul cel mai puternic din Japonia, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni Încet, ocolind gropile făcute de porcii sălbatici și mușuroaiele ridicate de termite. Uitându-se Înspre marginea luminișului, Wilson exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
într-un du-te vino între vas și țărm. Părea un șir de furnici care descoperiseră bucuroase cadavrul unui animal uriaș și acum smulgeau fiecare câte o bucățică mică pe care o duceau să o depoziteze în galeriile subterane ale mușuroiului. Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip. Iau tot, absolut tot, fără să aleagă: lăzi cu băutură, provizii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier din cabine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-un du-te vino între vas și țărm. Părea un șir de furnici care descoperiseră bucuroase cadavrul unui animal uriaș și acum smulgeau fiecare câte o bucățică mică pe care o duceau să o depoziteze în galeriile subterane ale mușuroiului. Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip. Iau tot, absolut tot, fără să aleagă: lăzi cu băutură, provizii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier din cabine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare de minuni, ferecate În argint suflat cu aur, zadarnic coborâseră crucea de lemn, agățată deasupra iconostasului, pe care o desprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mii. Venind aici, ce-i drept, mi-a trecut prin minte să-i extermin. Dar apoi m-am răzgândit. Câteodată e bine să lași lucrurile să evolueze În albia lor firească. Ce rost are, de pildă, continuă el, să strici mușuroiul, dacă el va fi clădit la loc a doua zi? Să zicem că i-aș extermina. Legea echilibrului ce funcționează În Întregul univers va face În așa fel ca peste o generație sau două bărbații să se regenereze Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi un soi de hartă umană în relief - un destin aproape împlinit - pentru ca, în cele din urmă, destinul să devină palpabilitate în toată puterea cuvântului, cu un întreg
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Veșnice de unde au plecat. Auzi glasul unui copil pământean: - Doamne, apără, te rog, Pe Grivei poznașul; Fă pe tata să nu-mi taie Iepurașul! Iartă-l, Doamne, a murit Peste zi rățoiul, Fă să nu-mi calce vre-o roată Mușuroiul! Ei, și ce, dacă găina Vrea să stea pe scară, Fă pe mama să nu-l dea Pe motan afară! Mai greșesc, așa se-nvață! Știi că nu sunt răi! Sunt și ei, ca mine, ființe, Toți copii ai Tăi
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă sinucideți”, Îl Încercă Noimann, „odată ce viața nu vă oferă nici un fel de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari, dar pentru cât timp? Știți, e ca și cum ai Încerca să bați niște țăruși În mușuroaiele de cârtițe ce apar pe câmp. Ai bătut aici și ai astupat galeria, dar vezi că după un timp, ceva mai Încolo, apar alte ridicături. Așa și sufletele astea care pier: Își caută, după un timp, o altă țărână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Timpul anihilase distanța dintre un eu și celălalt eu. Fusese el și ea. Noimann și Mathilda, fără a fi nici Noimann, nici Mathilda, ci altcineva, sosit dintr-o zodie necunoscută. La ce bună ieșirea În lumină dacă la capătul extazului mușuroiul clădit din sentimente și senzații se surpă sub pământ? Nisipul se scurgea din clepsidră, bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Noimann se ridica deasupra celuilalt Noimann. Cinicul și penitentul se târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vișine, piersici și caise.” Vacanța-i fir dintr-o poveste cu soare agățat în mar Când pe amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează frunzele departe culoarea serii arămie. Furnicile mărunte cară căldura-n mușuroi la ele Iar, de pe-o creangă, păsărele, spun gâze1or că este vară. În cuib cresc puii rândunicii, e bine și-mpăcare este, VACANȚĂ-fir dintr-o poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu-i mai venea să plece. Se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns: ― Pregătiți tunul pentru marș. Trebuie să plecăm îndată, pentru a ajunge la timp sub cota 408!... Toți au început să se miște pe lângă tun ca furnicile în mușuroi. Cel mai greu le-a fost să-l scoată din locașul de tragere. După o vreme, s-a auzit glasul lui Todiriță: ― Suntem gata de drum... Calea până la locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fagure de miere, o gaură din care se târăsc schelete mici și fragile, o grămadă de genunchere și bâte de crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]