338 matches
-
corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îmi veți spune cu ce vă pot servi... — Mai degrabă eu sînt cel care veneam să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu. — Pe nume... — Eu sau tata? Individul Îmi adresă un surîs mucalit. Un hlizit, mi-am zis În sinea mea. Atunci, voi porni de la ideea că afișul cu Sempere și fiul se referă la amîndoi. — SÎnteți foarte perspicace. Pot să vă Întreb care e motivul vizitei dumneavoastră, dacă nu vă interesează nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că nu se știe ce poate să facă... Odată ajunși acasă, a urmat același ritual ca de fiecare dată: izvorul din coasta chiliei, rugăciunea dinaintea mesei, ospătatul și...de această dată bătrânul s-a arătat în prag cu un zâmbet mucalit, purtând în mână o oală de lut potrivit de mare, pe care a așezat-o pe măsuță, căutând din priviri ceva în jur...Știam ce caută. Am întins mâna după cele două ulcele de lut cocoțate pe policioara din perete
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu necaz, cu glas ridicat, suficient de tare, ca să o audă și musafirii. Profesorul o ascultă cu gândurile aiurea și-i întâmpină muștruluiala cu un reproș mucalit, brodând pe înșiruirea personalizată a stricăciunilor provocate de el: Care va să zică: al meu, al meu, al meu, al meu! Numai și numai: al tău, al tău, al tău!? Dacă vrei să știi, s-a mai petrecut o pierdere importantă, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu ști bine dacă un lucru e sau nu serios, câți dintre noi îl suportă? Și e mult mai greu ca spaniolul mediu și suspicios să-și dea seama dacă ceva e rostit serios și totodată în glumă, adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care bufoneria sau grotescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poate exista, adaugă el, mentalitate mai simplistă și mai cornută decât cea a unui amator de coride. Și servește-i atunci paradoxuri mai mult ori mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-ți povestesc și-o să-ți povestesc, doamna Neli. Ziceai de Vichi, mare lucru, tâmpita aia de nevastă a lui, aisbergul ăla, a venit acasă seara, târziu, când să se culce, găsește buzduganul sub pernă, a ieșit un scandal monstru, el, mucalit tot timpul, aștepta să facă ea mutarea, păi, uite așa, cu Juan și chiloțeii mei, i-a plecat cea de-a doua nevastă. Divorțul s-a pronunțat rapid, m-a întrebat marele actor după ce a plecat Vichi (c-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai dat-o. Gîndesc c-o fi dosât-o pi-aici pi undeva. Cel de-al treilea, care țedea tăcut în picioare ațezând fânul în căruță și tăcuse pînă atunci, se oprește sprijinit în coada furcii și cu un ton de mucalit îi spune: - N-o mai căuta digeaba. Mi bini vezi c-o fi în tablou! Că dacă acolo-i fânul, poate-o fi șâ batca ta! CEASUL DEȘTEPTĂTOR Prin anii 70, când eram în primul an de studenție, ziarul „Magazin
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule? - a întrebat unul căruia abia i se vedeau ochii de sub marginea unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea biroul alături. O clipă am crezut că te-ai îmbolnăvit brusc și te-ai decis să te apuci de treabă! comentă el mucalit lăsându-se pe spate în scaun. Ce inspecție, măi ficior? întrebă Anton Mureșan, agentul șef mai în vârstă, așezat în fața celorlalți. Despre ce vorbești? Tocmai veni un ofițer în civil. răspunse repede Vasilică, trăgându-și mai aproape scaunul de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moșul la poalele pajiștii. V-am auzit vorbind, dar n-am priceput nimic din ce ziceați. Ne-ai auzit? se miră Ileana, privind cu înțeles la Moș Calistrat. No, cum să nu, doar am vorbit cu glas tare! ridică acesta mucalit din umeri. Ești imposibil, moșule! Îți arde de glume acum! Ne-a auzit înainte să stea sub Stânca Adevărului. Nu crezi că și ăsta e un semn? Semn sau nu, deocamdată vezi că nu te poți înțelege cu el! oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când, la Sinaia, s-a urcat un tinerel în același vagon. Stătea pe culoar la fereastră și fuma. O colegă mucalită ne-a propus să ne batem puțin joc de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite să viziteze țara. Puțin cam naiv el a crezut. Nu-ți spun ce conversație s-a încins în limba lui Moliere pe care o vorbea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
modelul” acesteia, pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nivel, chiar de către tovarășul Palmiro Togliatti personal!... În încăpere se coborî tăcerea și Nando Rossi își puse cu băgare de seamă prețiosul document de partid înapoi în mapă. În această liniște pioasă, glasul lui Ticu căpătă involuntar ceva din verva mucalită cu care actorul Tănase își rostea cupletele lui umoristice pe vremuri: Fii serios, dom'le!... Că n-o să apuci tu să le spui ăstora nici trei vorbe și-o să zbori pe scări în jos, de n-o să te vezi!... Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără nici o vină!... Să ne unim glasul și să cerem: libertate pentru Pătrășcanu!... Muncitorul cu figură isteață și servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
despre viața din stațiune, foarte precise și foarte detaliate, dar total neinteresante din punctul de vedere al lui Virgil. E-he, ia uitați-vă la șefu, ce mutră a făcut! Parcă i s-ar fi înecat corăbiile! exclamă vesel și mucalit, de la biroul de vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet? Iaca, tot om îs și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
catadicsi să spună, ridicând nonșalant din umeri și privindu-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
motivul arestării și despre șederea prin beciurile Securității, Jarpalea dădu scârbit din mână și ocoli un răspuns net și categoric, pretextând nu prea convingător că nu mai dorea să-și aducă aminte de cele întâmplate. Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dobrescu făcu o figură mirată. Cum, elefantul ăla scrie și poezii?! se băgă în discuție un alt coleg, scund și negricios la față ca un țigan. Paulică Dobrescu se plesni cu palma peste frunte în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
figuri grave și îl ascultau în tăcere pe câte un coleg de-al lor, care vorbea cu glas scăzut în mod conspirativ despre lucruri ciudate. În ușa sălilor de curs se iscau discuții animate, iar în alte locuri zeflemiștii și mucaliții de serviciu se străduiau zadarnic să-și vândă bancurile lor răsuflate, fiindcă nimeni nu mai avea chef să-i asculte. Ce e cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul Dobrescu. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă aflară de la alți colegi despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un unchi în armată și era bine informat, le aduse la cunoștință că în Ungaria "se petrece ceva". O mișcare populară sau poate chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa. — Da, spuse Gosse. Se gândise el Însuși ce bine era că James renunțase la planul inițial. Nu i-ar fi făcut nici o plăcere să se ducă la bar și să Îi relateze evoluția actului al doilea. Amintindu-și de mucalitul care strigase „De unde-ai pălăria?“, nu-și putu Înfrâna un zâmbet lipsit de loialitate. — Nu știam că ești În Londra, Norris, spuse el, Încheindu-se la prohab. — Am venit special. Apropo, cred că amândoi suntem invitați la prânz la James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]