1,516 matches
-
lui în lume ar fi atunci nu Calul ci însăși așteptarea pân' la sfârșit de veci și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51] Și dacă din adâncuri de patimi și de vremuri Calul Troian e visul înalt din viitor Steaua ce duce lumea
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
bun din comună. El, în fiecare an, înaintea culesului strugurilor, în primul rând, curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
bun din comună. El, în fiecare an, înaintea culesului strugurilor, în primul rând, curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Focul îmi ascunde-n taină, într-o mână de cenușă, umbrele trezite-n casă, care-n șoapte mă apasă. Vântul mă cuprinde rece, scârțâind o ușă veche, gândul rătăcit de spaimă, se ascunde pe perete. Mucegai și șoapte blânde, împânzesc aerul rece, degete lungi, alunecânde, cuprind clipa care trece. Tablouri vechi, cuvinte surde, glasuri noi îngână versuri, priviri reci și picioare nude, colindă prin neînțelesuri. Focul scaldă chipuri sumbre, lemnele trosnesc de spaimă, flăcările dezmiardă umbre
ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUŞĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367734_a_369063]
-
defect din construcția sa, noua scriere nu mai sugerează, ci interpretează greșit, punându-și amprenta pe tot umanul inconștient și surescitat. Spuneam mai sus că degradările de limbă, pe care îmbălsămătorul de urât al Florilor răului sau meșteșugitorul Florilor de mucegai le-au exersat în limba literară, dându-le freamăt unduitor în exprimarea elevată, au dezaxat în secolul XXI forma de conținut, creând dilema, fantasma lumii noi, dezrădăcinate. Puterea cu care în ziua de azi, cuvinte considerate desuete sunt folosite atât
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
ele în jurul lămpii de pe masa mea - și să aprindă perdelele... aș vrea ca lucrurile din jurul meu să nu pălească - atunci când le privesc - de parcă și-ar lua un sfios - dar definitiv - adio ...cine sunt eu să îndrăznesc a vrea ceva? - sunt mucegaiul negru - care deja sufocă - umed iarna stufoasă-a ferestrelor... afară e viscol - dar nu de petale: sunt cuvintele pe care le-am dat afară din cărțile pe care - da refuz să le scriu - cuvintele care bat - miloage-n ferești - dar
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
ar fi fost fericiți!” - cf. Ura, p. 34. Avem de-a face cu o carte a deplinei maturități, o carte a bilanțurilor pline de curaj, deși semănată, foarte des, și cu obsesii senecte și chiar funeste („îmbrățișat trupul meu /de mucegai”- cf. delicatele introspecții ale strugurelui nohan, p. 24; sau: „sufletu-mi prea mult durut/(...)stă și-așteaptă amărâtul/(...) îngerii să-i dea sfârșitul” - cf. Elegie la Luncani, p. 10; sau: „an de an tot mai sus urcă pământul/în oasele
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
Să nu te pună dracu’ să te gândești la vreo prostie, că de mâna mea mori, târfulițo! Nu a mai fost abuzată până dimineața, dar nici nu a putut dormi. Lacrimile-i curgeau în neștire pe perna ce mirosea a mucegai și cu greu se abținea să nu țipe, să nu urle, să nu lovească. Teama de acest bărbat și de pornirile lui sadice o paralizau... * Silvia spăla îngândurată vasele la bucătărie. Știind că Iuliana sosește acasă între șapte și opt
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Înving cei care știu să se schimbe, spune profesorul, el își este părinte, el își este-nceputul, ca și sfârșitul propriilor îndoieli, stingeți chibritul, se roagă hârca din fundul peșterii, în urma noastră vin meșterii, aranjează, decopertează, poleiesc tot ce e mucegai, scris diavolesc, sunt într-o stare minunată, strigă profesorul sub bolta renocată, durerea s-a ascuns, aproape că nu mai este, o adevărată beție a puterii celeste, astfel vorbim, încheiem procese verbale sub fiecare din cele patru portale, profesorul căzuse
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
Si poezii care, cumva, nu mai vibrează: * Unde ești, miorița dragă, laie, Ce mă-nvățai cuvântul „bucălaie”, Unde-ați fugit, luceferi din trecut, Lăsând graiul din cărți aproape mut? Unde e floare-albastră a iubirii, Si odele lui Voiculescu, mântuirii, Si mucegaiul lui Arghezi din Baudelaire... Ah, binele și răul lui Voltaire! Dacă se mai vedea lumină în Stănescu Și deseori în cel ce-a fost Marin Sorescu, Tot ce-am numit vreodată nălțare și lirism, S-a stins contemporan, în cel
SUNTEM IAR EPIGONI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350013_a_351342]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȘI IAR VIN TOAMNE DESFRUNZITE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Și iar vin toamne desfrunzite cu iz de ploi și mucegai cum trece noaptea un buhai cu întunericul prin site cu seri uimite ce se duc la fel ca umbra după soare spre primăvara viitoare surprinsă de câte-un izbuc cu fragede-ntrebări la vad în câmpia de prigorii ce se
ŞI IAR VIN TOAMNE DESFRUNZITE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361808_a_363137]
-
bun din comună. El, în fiecare an, înaintea culesului strugurilor, în primul rând, curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Acasa > Strofe > Timp > HAN PUSTIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu Cu pete mari de mucegai Când vin căruțele cu cai Și căruțași după rachiu Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362101_a_363430]
-
mii, Și lacrimi gri, Atâta dăruiești... Tu nu poți, Amor să porți, Inima ți-e seacă. Dar socoți, Din piept să scoți, Inima-mi săracă. Tu nu dai, Dar vrei să ai, Mereu o "jucărie", Și te ții scai, Tu "mucegai", S-o lași fără mândrie. Referință Bibliografică: Ești călău, călăul femeii. / Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Andreea Văduva : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
EŞTI CĂLĂU, CĂLĂUL FEMEII. de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365416_a_366745]
-
vedea orașul de la înălțime am pornit cu liftul spre restaurantul de la ultimul etaj al hotelului Unirea. Mare mi-a fost uimirea, la fel și dezamăgirea, atunci când ușa liftului s-a deschis... Un miros greoi de fum de țigară și de mucegai m-a întâmpinat făcând să-mi grăbesc pașii spre terasă... In zadar am căutat-o... nu am găsit-o! Ceea ce am găsit acolo sus în renumitul hotel Unirea, a fost, un restaurant rece, neprimitor cu un mobilier învechit și cu
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai sunt de făcut în casa asta!“A intrat, pe bâjbâite, în bucătărie și a găsit câteva lumânări și un chibrit rămase de la înmormântarea bătrânei mame.” Când au trecut șase ani de
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
comunistă, acum naționalist-patriotică. Cred că cu timpul mulți impostori, oameni fără caracter și mai ales lipsiți de talent, dar ridicați în slăvi de o noua nomenclatură coruptă și incompetentă, vor fi înlocuiți de adevăratele talente care așteaptă să dispară odată mucegaiul ăla care acoperă și înăbușă adevărata cultură românească. În proza și versul lui Alui Gheorghe văd talent, văd decență umană, văd o perspectivă de viitor. Undeva suntem frați de cruce în gândire și expunere și asta mă bucură și îmi
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
Testamentul” lui. Cu ” Florile de mucigai” Arghezi coboară în infern. Poeziile din acest ciclu dezvăluie o existență de coșmar, trădând înăbușirea libertății sub toate aspectele. Aici „bestializarea omului și mucenicia prin suferință”( Pompiliu Constantinescu) ne relevă scene dantești. „Florile de mucegai” s-au născut din „podoaba zidurilor întunecate și umede ale zidurilor” (O.Crohmălniceanu). Poezia ce poartă și titlul ciclului „Flori de mucigai” este un fel de prolog ce stabilește legătura dintre poet și mesaj, el o consideră „fără an,/stihuri
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
în beciul pușcăriei „Ion Ion”. Cina amară a deținuților din „Cina”, înregistrarea la morgă a decedaților din „Dimineața”, chinul recluziunii din „Streche”, judecățile asupra condiției umane din „Serenadă”, „Morții”, Generații”, „Ceasul de apoi”, acesta este universul tragic al „Florilor de mucegai”. Convoiul hoților din „Cina”, predestinați morții, ne oferă o imagine terifiantă: În frig și noroi Trec hoții-n convoi câte doi Cu lanțuri târâș la picioare, Muncindu-se parcă-n mocirlă de sudoare. „ O șchiopătare de vulturi căzuți din stele
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > UN MUCEGAI DE SUFLET ! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o prăpastie-adâncă și-n durere E-un suflet părăsit ce-așteaptă mângâiere. Acolo, atârnat de-un fir de speranță, Zace-ngenuncheat, plin de
UN MUCEGAI DE SUFLET ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366155_a_367484]
-
sus ridicând din gene, Văzu firul rupt, mușcat de hiene!... Rămas fără sprijin zbieră în tăcere Adunând ecouri din patru unghere! De-atunci singur zace sângerând mereu, Sângerează-n mine că-i sufletul meu! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: UN MUCEGAI DE SUFLET ! / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN MUCEGAI DE SUFLET ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366155_a_367484]
-
ta Când începe să te doară, Aerul din a putea ------------------------------ Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și se-nchid cetățile bolnave Ca un flux de sânge dinspre cord Și orice boală naște altă boală Și nici una nu ne e străină Că învățăm întruna ca la școală Drumul cel mai scurt înspre
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
prea mari probleme. Își amintea acea zi în care merse împreună cu Mihai în acea cameră de hotel, mică și întunecată, cu un singur pat și o noptieră ambele de pe vremea bunicii; își amintea chiar și mirosul închis, de vechi și mucegai ce o lovi în față încă de la intrare, dar atunci un-i păsă. Era îndrăgostită și dragostea mirosea a trandafiri proaspăt culeși. Nu-i păsa de nimic. Se dorea iubită, atinsă, mângâiată.Trupul lui gol i se păru atunci irezistibil
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
nu era a mea, doar a altor copii. și nu furia neputinței îmi devora copilăria, ci indiferența ta, tată, tăcerea ta. ca să nu mor, îmi închipuiam că sunt amare și stricate, aveau viermi și putreziciune și puțeau... în loc de glazură, înverzea mucegaiul. nici o lacrimă nu ajungea acasă; spăla obraji și trotuare și-mi golea izvoarele de ploaie și sânge de pe muntele de sare crescut din fiecare suspin la rugăciunea de seară. De ce ai plecat fără să-mi răspunzi? Cădeau poveri pe umerii
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
altfel anunț Miliția! A rămas încremenită de rușine și teamă. Cu lacrimile șiroind pe obrajii obosiți, cu greu s-a recules și a adunat puținele lucruri ce le avea. A mers în camera aceea strâmtă și murdară, cu miros de mucegai, precum un osândit la ștreang. Bărbatul i-a făcut un mic "instructaj", a pupat-o de câteva ori "așa, pentru încurajare" și a plecat să-i caute ceva de mâncare. A ieșit și ea, tiptil, la câteva minute după el
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]