484 matches
-
prînz. Cuvintele fură aproape înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile, și șopti: Moartea nu-i un privilegiu. — Privilegiul e de-a ști cînd. — Dar eu... mie mi se pare că-mi amintesc că am trecut prin mai multe morți. — Acelea erau repetiții. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cu mare greutate, căci era cât el de mare, trase mânerul în jos și deodată izbucni un urlet unanim, înfundat, asemenea celor care veneau duminicile de pe stadion. Ieși-n ochiul rotund de fereastră și-și dădu atunci seama că acel muget neîntrerupt și amenințător venea de la sutele de locatari care ieșiseră pe la geamuri și pe balcoane, între care și părinții lui, și care și-l arătau cu degetul, uite-l! uite-l acolo! Când se ridică din nou foarte sus deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
masă uriașă de bărbați, tăcuți, cu fețe-ncruntate. Înaintau în liniște. Până și cei din tribune, generali, civili, conducătorii țării, păreau intimidați. Se foiau, își spuneau ceva la ureche, neștiind parcă ce să facă. Și deodată, în dreptul tribunei, izbucniră-ntr-un muget bărbătesc, adânc, ca pe stadioane: "Sculați, voi, oropsiți ai vieții,/ Voi, osândiți la foame, sus!" Erau oamenii de ordine, îi explicase tatăl, care cântau "Internaționala", imnul oamenilor muncii de pretutindeni. Dar abia dacă se-nțelegeau cuvintele, ți se făcea doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochilor tânărului. Fața lui tumefiată era aproape de nerecunoscut, dar ochii, ochii păreau două vietăți de sine stătătoare gata să muște pe oricine ar fi avut nesăbuința să se apropie. Abatele tresări când Aloim scoase primul sunet. Era mai mult un muget, un tremur lăuntric care izbucnise prin laringe făcând aerul să vibreze. Rim își duse mâna instinctiv spre lama de accun. Gestul ăsta aproape că-l făcu să fie bucuros. Era încă quint imperial. Atunci când Maria nu se afla lângă el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și tot de atâtea ori îl afundă la loc, găsind astfel, încet-încet, puțină alinare. Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a hainelor zdrențuite. Pentru câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare, tânărul războinic se desprinse de copilă, se iți pe jumătate de după o grămadă de piei și perne mai mari și mai mici și își îndreptă toată atenția asupra lui. Pe când intra, Sebastianus căutase de îndată printre cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tuturor clădirilor din jur, iar acum se străduiau se scoată animalele din rugul staulelor și se agitau fără vreun folos în jurul grânarului în flăcări. Strigătele lor incitate și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se eschivă cu promptitudine, aplecându-se la stânga și, găsindu-l descoperit în partea aceea, îl lovi din lateral cu toată puterea. Bagaudul gemu și se strânse și imediat fu atins la maxilar de dreapta lui Metronius. Cu un soi de muget, se răsuci pe loc, pentru a primi imediat o directă în plină figură; atunci se dădu înapoi, pierzându-și direcția, până ce se izbi de bariera formată de tovarășii săi; aceștia îi făcură mai întâi loc, dar apoi, sperând că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-un cuvânt, respirația imensei armate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum făcea întotdeauna în luptă, în vreme ce Mandzuk, la o oarecare distanță, ținea stindardul verde, glorios, al lui Uldin, oferind oamenilor ce veneau din urmă un reper în mijlocul haosului acelei lupte sângeroase. Chinuiți de căldură și de oboseală, aproape toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se mai vedea câte un om, câte o femeie trecând strada de la o poartă la alta. Se așternuse peste toate ca o tăcere de țintirim, noaptea când și când se mai auzea câte un urlet stins de câine flămând sau muget de animal murind. Câte zile voi fi stat în casă nu știu. Însă toate au fost ca un coșmar. În aer, pe lucruri și pe oameni plutea tristețea zădărniciei. Veneau la noi oameni cunoscuți lăsând vești de spaimă. Spre vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în zbuciumul lor, pare că toate aveau glasuri, în spaimă trecură aproape de pământ păsări. Se făcuse negru de nu vedeai mâna lângă ochi. Pe o aripă de vânt, veni o scuturătură de ploaie. Lumina și trăsnetele se întețeau cu un muget ce cuprinsese întreaga lume, pare că totul luase foc, în înălțimi și pe pământ era iad, când și când câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca de jos. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
felul de animale și păsări, începând cu un număr excesiv de câini din rasele cele mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către vecinii din imediata apropriere sau din cartier. Deși par hilare, au existat cazuri când vecinii s-au dat în judecată din cauza gălăgiei și mirosurilor de la
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
umblat cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni. 7. A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor. 9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
dedulcit la șăzut și la vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele și clienții grăbindu-se spre ieșire cu priviri speriate. Afară, gălăgia crește. Se disting strigăte și fluierăturile ascuțite ale unor țignale. Odată ajuns pe trotuar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius, repezindu-se către ambrazura fortificației acoperită cu saci. Ferește-te! L-am auzit cum spunea că vrea să te omoare...și se va ține de cuvânt!.... Cine? Cine vrea să mă omoare? Dar de afară nu-i răspunde decât mugetul vântului. VII Întins pe zăpada imaculată și rece, von Streinitz trece binoclul însoțitorului său, Sturmbannführer Schultz. Fără nici un cuvânt, acesta privește concentrat către tabăra partizanilor. Bordeiele joase, acoperite cu crengi, sunt construite într-o mică depresiune, perfect camuflate în peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ne transformăm fratele într-o marfă pentru studiourile din Hong Kong, așa că am refuzat oferta. Cu toate că pagoda ar avea nevoie de un acoperiș nou. Martie a fost o lună caldă. Noaptea ne trezeam înspăimântați de căderea țurțurilor de pe pagodă și de mugetul avalanșelor îndepărtate. Puteam merge desculți și nu mai trebuia să încălzim apa de spălat. Se treziseră la viață gândacii, muștele și marii țânțari yuzo. Întoarcerea maestrului devenea mai necesară ca oricând, fiindcă Gongku nu mai avea cu ce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar învăța să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la urmă ar scoate din acest morman de fișe un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți, au luat-o grăbiți în ambele direcții ale gării. Se auzeau din ce în ce mai încet scrâșnetele cizmelor lor de cauciuc pe prundiș, odată cu luminițele lanternelor ce se pierdeau în noapte. Și se făcu liniște, o liniște străpunsă doar de câte un muget de vânt și de clipocitul valurilor de dincolo de dig. Era cald în sala de așteptare. Am tras un gât de cafea, le-am dat și lor și m-am pus pe așteptat. Altceva mai bun de făcut n-aveam. Pe la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
smuls din strânsoarea nebunei cu toate puterile și am reușit să mă urc în autobuz din mers. Am zărit-o preț de o clipă alergând în spatele roților, încercând cu disperare să urce. I-am auzit strigătele sau mai bine zis mugetele în urmă. La câteva săptămâni după aceea am aflat din ziare că s-a spânzurat. Și apoi a venit chestia cu Ducu. Atitudinea pe care o manifestam față de școală în vremea facultății a fost cea a unui turist aflat în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o clădire, muncitorii ovaționau, după care Încărcau bucățile de moloz În camioane gigantice, cu care le duceau la groapa de gunoi. Acest lucru s-a Întîmplat cîteva săptămîni la rînd. Străzile erau pline de fum și de praf și de mugetul mașinilor, și din cînd În cînd, cînd un vîrrr zdrang făcea să zdrăngănească ferestrele magazinelor, și asta era dinamita. Pentru șobolani, pacea e foarte asemănătoare cu războiul, așa că majoritatea lor și-au văzut de viață, cum au putut mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]