476 matches
-
Nimeni nu mergea contra vîntului. Cu un efort, Lanark veni lîngă Munro și îl întrebă despre asta, dar deși strigă cît putea de tare, vocea lui îi ajunse la urechi ca un chițăit, iar răspunsul era de neauzit; totuși, printre mugete și gonguri auzea fragmente de conversații pe care nimeni din apropiere nu le purta: — ... e plăcinta care se coace și se mănîncă singură... — .......e aceea care nu are dimensiuni ...... — ...este studiul celui mai bun...... — ...... un joc captivant și care cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lua ca pe o jignire. Ridică mîna s-o lovească, dar era însărcinată; atunci, se întoarse să plece, dar ea avea nevoie de el. Se prăbuși în mîini și genunchi și scoase un urlet batjocoritor, care se transformă într-un muget. Apoi o auzi spunînd cu glas mic și rece: — Să știi că nu mă sperii. Urlă din nou și auzi o voce la depărtare: — Vin! Vin! Se ridică în picioare, trăgîndu-și cu greu sufletul și simțindu-și genunchii și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu străzi ca niște puncte luminoase. Mici bucăți din acea hartă ardeau. O floare mare de flăcări îl atrase spre ea. Văzu un turn de sticlă în flăcări, o piață cu statui, motoare și capete fremătînd în toate direcțiile; auzi mugete și sirene, încercă să-și păstreze poziția, dar se prăbuși într-o parte pe aripile zdrobite, prin scîntei, căldură și fum înecăcios, acolo unde o coloană imensă și întunecată încercă să-l lovească, îl rată, se balansă ca o ghioagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prînz. Cuvintele fură aproape înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile, și șopti: Moartea nu-i un privilegiu. — Privilegiul e de-a ști cînd. — Dar eu... mie mi se pare că-mi amintesc că am trecut prin mai multe morți. — Acelea erau repetiții. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să merg mai departe! Trebuie să merg!..." "Gosseyn, intră în firidă și anulează vibratorul". Deja se afla lângă ușă când îi parveni acest ordin mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea de a treia celulă. - Te-ai prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să merg mai departe! Trebuie să merg!..." "Gosseyn, intră în firidă și anulează vibratorul". Deja se afla lângă ușă când îi parveni acest ordin mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unghiuri și de culori metalice, ce evocă himerele din Metropolis. Nimic nu poate fi mai ciudat decât acest contrast între luxurianța pădurii din care au ieșit și auste ritatea rectangulară a centralei electrice. Din miezul ei răzbate până la ei un muget înfundat, semănând cu ciocnirea unor uriașe ciocane de ciclop. Borduria își întinde umbra ei tehnologică. Tintin, Milou, Haddock și Tournesol nu-și pot reprima un tremur contemplând clădirea ce domină împrejurimile punctate de micile case și de barăci metalice. Viitorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. "Dar nu-l iubeam", se apăra ea zadarnic. Nu reușea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cert cu ea. Nu i-am reproșat nici când, lungindu-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
câteva clipe acesteia i se alătură altă moschee, apoi alta și alta. Chipul Zelihăi se schimonosi de neplăcere. Nu-i plăcea faptul că o rugăciune ce fusese la origini destinată tonalităților pure ale vocii omenești era dezumanizată, preschimbată Într-un muget electronic ce se ridica deasupra orașului, răbufnind din microfoane și boxe. Curând larma deveni atât de asurzitoare, Încât ea Își Închipui că era ceva În neregulă ce sistemul de difuzoare al moscheilor din apropiere. Ori asta, ori urechile ei deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. „Dar nu-l iubeam”, se apăra ea zadarnic. Nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cert cu ea. Nu i-am reproșat nici când, lungindu-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercând parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. „Cerbii?” am întrebat. „Da, cerbii”. Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Își mișca doar furculița, mecanic, în sus și-n jos. Gaston, lipsit de maniere ca de obicei, își îndesa mâncarea în gura lui de hipopotam. — Ascultă, Gaston... — Da. Gura îi era plină de macaroane, așa că da-ul lui răsună ca mugetul unei vaci. — Vroiam să te întreb de mult... De ce-ai venit în Japonia? Continua să mănânce, așa că răspunsul lui monosilabic a fost indescifrabil. — Știu că nu-i politicos să te întreb. — Nu, nu e. — Atunci, nu-mi spui? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt că mă ia cu leșin de foame. N-am mai mâncat ca lumea de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători. - Își Împart cu noi bucatele, așadar... Păi, tu, Minos, și voi toți, ce credeți că s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare, slobozite de un fel de bivoli fără de coarne și cu guri uriașe - pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la numai câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
împotriva călăului, împotriva securii. Cereți o secure nouă! De zece ani e vorba ca municipalitatea să cumpere o secure nouă și nu s-a făcut nimic, nimic... ARTUR: Poate că n-au bani, poate că-s încurcați și ei... GARDIANUL (Muget.): Nuuu! Nu-i adevărat! Domnule... nu ne lăsați tocmai acum... Uitați-vă, preotul, da, preotul, e la pescuit... Plângeți-vă împotriva lui... Generalul trebuia să fie aici, tandru și atent, lângă ultima dumneavoastră dorință. Vă conjur! Plângeți-vă împotriva generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]