469 matches
-
dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În tăcere pe vagabondul cel scund. — Ia ascultă, Mug! spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în aerul cenușiu de sus. Cîntul se opri și cadavrul păsării se prăbuși în iarba de la picioarele lui. Coborî dealul printre leșuri de ciori și mierle, îndreptîndu-se spre poartă. în Alexandra Parade, un tramvai pentru muncitori, gol, după toate aparențele, mugi trecînd de semafor. Urmări schimbarea luminilor semaforului din roșu în chihlimbar și apoi în verde, în verde și-n chihlimbar, apoi stingîndu-se. Tramvaiul se opri. Nu muriră toate dintr-odată, căci plantele mai rudimentare dădură muguri, semne ale unei creșteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou, uneori mai puternic, uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă spre parapetul dinspre necropolă, pentru că zarva părea că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, 165Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân nădușit plesni acel centaur. Trecu - nainte - două lancii scurte - Pân- ce dădu de strălucita curte. Un an de când copila petrecuse 170Urzind gîndirea-i și visând ursitul, Un an întreg prea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și copile multe ese Cu-a lor mânece sumese, Și pe umerele goale l0l {EminescuOpVI 102} Poartă donițe și oale. " Și pornește - atunci un sbucium, " Sun - un dulce glas de bucium, " Pe cărări fără de urme "Vin cerboaicele în turme Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spuse condescendent Ignatius. Totuși nu aș putea lucra aici. Garajul acesta este foarte umed și eu sunt predispus, printre multe altele, și la maladii respiratorii. — N-ai lucra aici, băiete. M-am gândit c-ai putea să fii vânzător. — Cum? mugi Ignatius. Afară, în ploaie și zăpadă, cât e ziua de lungă? — Pe aici nu ninge. — Se mai întâmplă uneori. Și de îndată ce-aș începe să târăsc după mine unul dintre cărucioarele astea, s-ar și pune pe nins. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de unul singur, deoarece doamnele se îndepărtaseră de gard, formând ceva ce părea să semene cu un pichete de apărare. Căruciorul stătea de asemenea părăsit pe pavajul de piatră, la câțiva pași de noul membru al asociației artistice. — Mamă Doamne! mugi Ignatius după ce se plimbase în sus și în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați asemenea orori publicului? — Vă rog avansați, domnule, spuse o femeie mai curajoasă. — Magnoliile nu arată așa, spuse Ignatius, îndreptându-și brusc sabia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru asta, Eleanor Roosevelt? — Trebuie să formați un partid politic. Trebuie făcut un program! — O, nu! se apără suspinând tânărul. Toată discuția asta de bărbați face să-mi vâjâie capul. — S-ar putea să fim în stare să salvăm lumea, mugi Ignatius cu voce de orator. Pe cinstea mea, cum de nu m-am gândit la asta până acum? — Genul acesta de conversație mă deprimă mai mult decât îți poți imagina, îi spuse tânărul. Ai început să-mi aduci aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și aduce pace. „E nebun de-a binelea.“ „Dorian, ce glumă proastă mai e și asta?“ „De unde naiba a apărut?“ „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de bune. Multe mulțumiri lui Marly Rusoff și Michael Radulescu, agenții mei literari și prietenii mei dragi, pentru sprijinul lor neegalat, efortul și amiciția lor. Îi mulțumesc lui Paul Slovak pentru Îndrumările editoriale, Încrederea și Încurajările sale. Le mulțumesc lui Muge Gocek, Anne Betteridge, Andrew Wedel și Diane Higgins pentru contribuția lor generoasă. Între apariția ediției turcești și cea a ediției În limba engleză a acestui roman, În 2006, am fost acuzată de „denigrarea identității turce“, conform Articolului 301 al Codului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercând parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. „Cerbii?” am întrebat. „Da, cerbii”. Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te rog pe loc să stai, Să asculți și-apoi să-mi spui: Nu se vede, dar se-aude Cum îți cântă la ureche Și pe vale și pe grui Melodia lui cea veche, Parcă ar cânta la nai. Nu muge, nu schiaună, Când i-i foame, miaună. La un capăt e-ascuțit, Celălalt are tichie Și la multe-i folosit, Mai ales în tâmplărie. Are coarne și-are coadă, Harnică-i ca și stăpânul; Cine vrea, poate s-o vadă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor care alergau, mugind, behăind, urlând și chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele lor scurte, gata de luptă. - Stați liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar pus la punct, și cu lumină electrică. Placa din spate a camionului a fost ridicată și Închisă; părțile laterale erau deschise, camionul a mugit și s‑a repezit direct În subteran, Într‑un tunel. Un timp a rulat cu viteză maximă. Pe urmă s‑a oprit, motorul uriaș continuând să sforăie lenevos. Și tot așa Înainte, lenevos. O singură soră era de gardă. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să-ți dau? (Intră în panică, se răsucește prin încăpere, se lasă în genunchi, se așează cu capul la picioarele lui MACABEUS, se trântește cu capul de pământ, mugește, plânge, icnește, se oprește, caută printre lucrurile răvășite și vine cu un bidon de tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS și-l silește să bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ai obosit? Scoală! (MACABEUS face un salt încercând să-i prindă piciorul cu mâinile bandajate.) Așa! (Râs subțire, cinic.) Încă o dată (MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează în față un scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, rostogolire cu tot cu scaun.) Așa, așa! MACABEUS (Prinzând scaunul cu resturile sale de mâini și rotindu-l prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în căutarea lor. Mersul se acompaniază cu loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară pași mari grăbiți, auzindu-se în toată casa. O clipă, tăcere... Pe urmă două îm pușcături... Instrumentele o iau razna: violoncelele strigă, vioarele și harpa plâng, tobele mugesc, clarinetele delirează... Ropotele de aplauze ne smulg din această realitate. Pentru o ultimă dată mai putem privi către Dealul Florilor și către conacul dintre ploi. Cortina se trage încet, lăsând parcă ceva neterminat, neclarificat. Uneori vrem, dar nu putem ști
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
nască, s-a văitat Hugo. Atunci, de la celălalt capăt al firului, s-a auzit ceva care semăna cu un chicotit răutăcios. — Copiii nu fac întotdeauna ceea ce trebuie, a spus moașa. Așa cum probabil că sunteți pe punctul să aflați. —Au, a mugit Amanda. Au. Au. AU! Durerea pe care o simțea era incredibilă. Nimeni n-o avertizase că avea să fie așa de rău. Trebuise să renunțe să mai ia notițe, la persoana întâi, pentru un articol de tipul „așa e“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a spus moașa al cărei nume, conform ecusonului, era Una. —Ei, se poate ca acum să am patru, a mugit Amanda cuprinsă de un nou spasm. Dac-ai vrea să te deranjezi să te uiți. Una s-a uitat la ceas. — Eu uitat acum treizeci de secunde. Apoi s-a îndreptat către ușă. — Unde te duci? a urlat Amanda întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]