1,791 matches
-
serios, spuse Alexandru. Sunt la facultate ! - Facultate ? spuse femeia râzând puternic, ironic. Acum toată lumea are facultate! Și eu, și colegul meu, controlorul, acarul și femeia de serviciu care spală toaleta vagonului. Nici nu mai cunosc pe cineva fără, completă rânjind muierea, acompaniată de râsetele bărbatului ce o însoțea. Chiar la mine în cătun, din fundul Moldovei, nu a scăpat nimeni fără licență! De la douăzeci la optzeci de ani, toți au făcut facultatea sau sunt acum studenți. Așa că a fi student în
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
ce-l privește pe tătâne-tu, ia hapurile și îngrijejte-l, că mai ai nevoie de el. Ușa scârțâi și în prag se opri un țăran cu o paporniță-n mână, își scutură picioarele, apoi intră în sală. -Hai fă-i muiere, nu mai sta afară, să închidem ușa, că se face frig. -Nu intru mă, că e fum de tutun și nu-mi face bine. Stau mai bine afară. -Apăi stai acolo, că doar nu or ieși acești gospodari afară, să
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
pune un lemn în sobă, să nu se potolească jarul, și stai jos, să bem niște mahorcă. -Nu ascultați în gura unei femei proaste, e grea în trei luni și nu suportă nimic. Sunt Nicolae Vicu din Adânca, merg cu muierea la târg să-i cumpăr o broboadă și un material de rochie, peste o lună are soră-sa nuntă și vrea să se-nnoiască. Cam așa se purtau discuțiile pe la sfârșitul anilor *50 începutul anilor *60, în haltele și stațiile
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
Te-așteptam fremătând pe miriști sau pe cale, Și-apucasem să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
i-am învățat cum se face treaba. Că ai dreptate, nu mai e ca înainte când le mardeam de nu se vedeau și ne durea-n șpiț că ne pârau la partid. Partidu’ avea atunci treabă, nu se ocupa de muieri! Îi fac un semn ospătarului să mai treacă două beri în contul meu, că bani, de unde, iar după ce nesimțitul îmi rupe nervii cu băutul calm al halbei, plescăit, râgâit și oftat, scoate din buzunar o cărțulie răpciugoasă. - Ia și citește
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
arborelui genealogic.A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara...De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e cuprins în ele dintotdeauna. Se uită ca bezmeticul în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care toată ziua visează să călărească o femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urâtă, doctore, fiindcă acolo găsesc femei. Femei slute, pe măsura locului, needucate, rele, dar femei, doctore; și ele și-i doresc, ai lor fiind, mai toți, pieriți într-un război, cei rămași sunt prea bătrâni. Cei veniți au nevoie de muieri, doar dacă ești labagiu, doctore, nu pricepi. Exiști datorită instinctului; în clipa în care ai fost ejaculat, doctore, tatăl dumitale nu s-a gândit la morală. La patrie, la Dumnezeu! Ești un criminal, doctore; ești în stare să distrugi centrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-ta, eu, odată, acu vreo zece primăveri, am căzut de pe cal. Fugăream un polak, când murgul mi s-a împiedecat și m-am dus drept în - să mă iertați - șale. De-atunci, cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la muieri cum mă uit și la dumneata: cu stimă. Roșeața din obraji nu-i a trupului, e-a așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai minte!” se minună în sinea lui Barzovie-Vodă. — îmi pare rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să am și mai mulți, dar m-am gândit că nu-i cinstit, când alții n-au nici unul. Honesta vita, beata vita est. — Ei, și? - îl îndemnă Metodiu. — Și-am vrut să-mi trezesc și fata, să m-ajute, că muiere nu mai am. Mă cobor în pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Zbignew, atât de multe că la un moment dat tânărul flăcău căuta din ochi o pană să-și noteze. Nu căta să le ții toate minte, feciorul meu - zise tare Metodiu, observând mișcarea - căci toate le vei învăța de la muierea ta mai abitir decât le înveți de la mine. Și-acum, copilă dragă, ascultă și tu povața unui moșneag care, chiar dacă n-a fost însurat și nu cunoaște femeia, cunoaște în schimb bine, ab origine, tutorele ei: pe harnicul Michiduță. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bijinski - țin să declar că nu voi precupeți nici un efort, oricât de mare ar fi el, ca bărbatul să-și reia locul ce i se cuvine în familie, în societate, în viața de zi cu zi. Auzind aceste, cele două muieri, doamna Potoțki și tânăra Malgorzata, plecară neliniștite privirile. Li se vestea un viitor sumbru, pe deplin meritat. — Multe ar mai fi spus - zise Metodiu - dar timpul înaintează și călătoria, această linie șerpuită între o stare de fapt și o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași somnoroși pe care bărbații îi luau și-i sărutau apăsat, de trei ori, pe obrăjori, ascunzându-și tulburarea, căci nu se cuvenea să te-arăți suflet de muiere în asemenea împrejurări, când poate că pleci pentru totdeauna. Din toate părțile se auzeau bocete, suspine, sfaturi: „Ai grijă, Egorușka maică, nu te băga tu în față după cum ți-e felul, că numai pe tine te am”; „să-mi aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lasă să se răcească și se Încearcă pe mînă. Se poate servi copilului. — Mă-nvață ei pă mine. Pai atîta lucru știa și maică-mea la țară, Dumnezeu s-o ierte. Că noi n-am crescut cu d-astea. Avea muierile niște țîțe ca vacile, sugea copiii pîn pă la patru ani. Ehe, alte vremuri. Acu numa ce le vezi, una două la doctor, cu injecțiile, cu vitaminile, cu pastilile de dormit. Un’ să pomenea la noi așa ceva. Rodea nepoată-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l ducă la canal, da s-a-nvîrtit el că nu-i prost. Să-l vezi ș-acu țapăn ca bradu cu patru dinți de aur În gură și mănîncă și bea cot la cot cu ăi tineri, Îi scapără ochii după muieri ș-al meu putrezește - acuș se face șapte ani de cînd s-a dus - a venit pentru niște acte că vrea să vînză un teren, cum să se descurce singur În balamucu ăsta! M-a rugat să merg cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți ca porcu și să umbli după muierea unuia care-l socoti preten. Eu nu mi-s cu carte, da zic că Albu ăsta nu are un loc unde să simtă că Îi nevoie de el, că fără el treaba nu merge. Bag sama că la servici mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pe toate - mi-a răspuns el. — Și v-au plăcut? — Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult. Sper ca unele să lipsească. Poate că tocmai alea. Știi, până și cărțile sfinte: eu vreau asta, eu vreau aia, ca o muiere isterică. Iar pomul de Crăciun avea o cameră separată, undeva, în inima vilei, fără ferestre, ca omul să nu se zgâiască în altă parte, ci să încerce să fie atent la ce trebuie în asemenea cazuri: dacă-și amintește, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era teamă să-i dea drumul. — Dă-te de pe mine. Termină dracului! Poți foarte ușor să faci rost de mâncare săptămâna asta. Du-te și vinde niște bijuterii de-ale lui Mae la barul din oraș. Tre’ să fie niște muieri p-acolo, pe la etaj, care gustă chestii din astea. Dă-mi drumul! — Frank, cretinule, cretin nenorocit. Ai un fiu de hrănit. Mie poți să-mi zici ce vrei, dă-i drumul și zi-mi. Fă-o pe Mae cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dacă se poartă rău cu tine, îți dau camera cea mare numai pentru tine. - Niciodată, i-am răspuns, chiar dacă ar fi de aur! N-am îmbrățișat-o. Mă privea consternată. Din adâncul gâtului mi-au ieșit atunci cuvinte necontrolate: - Adio, muierea dracului! Mama s-a făcut albă ca varul, hainele ei erau și mai negre. Mi-a dat două palme răsunătoare care s-au auzit în tot salonul. Am ieșit amândouă pe ușă, luând-o în două direcții diferite. Obrajii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai spus nimic și nici Beppo, care s-a așezat din nou pe sofaua albastră, gândindu-se la Gian Galezzo Visconti. El fusese îndeajuns de nebun ca să construiască domul din Milano. Fără îndoială, acel minunat bărbat avusese multe necazuri cu muierile, chiar mai multe decât avusese el cu Edith a lui de când se căsătoriseră în tinerețea lor. Dar Benedetto, cât l-a uimit când adusese cu suplețe vorba de Aldrovandi! Nu avea decât doisprezece ani când călătoriseră împreună la Bologna pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
curajos, și nerușinat. Dar, dacă în mine s-ar realiza contopirea perfectă dintre spirit și trup, atunci m-aș îndrăgosti nebunește de orice femeie care mi-ar stârni simțurile, și colegii mei ar râde de mine tot timpul, numindu-mă muiere, fetiță sau altcumva, exprimându-și în acest altcumva disprețul lor de băieți pentru că mă port ca o fată. Așadar, această despărțire între simțuri și spirit în ființa mea de bărbat era înțeleasă de cei din jur ca un semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]