377 matches
-
să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude, îi șoptea Prințesa. — Și ce dacă? Mi-a dat ceva ca să-i mulțămesc? Întâlnindu-se cu un domn pe stardă, Izaura îndrăznește: — Boiarule, fie-ți milă,dă-mi și mie cât te lasă inima, să-mi cumpăr o pâne că mi-e foame. Ajutăți Maica Domnului! Fie-ți milă! Domnul se scotocea prin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în stare să ne facem rost de-o casă. — Acum dacă o dați, Dumnezău iar vede și vă va da năcazuri. — Noi n-o alungăm, Doamne păză-ne! O dăm la mai bine. S-ajungă și ea ceva și-o să ne mulțămească atunci. — Ție nu-ți pare rău, Prințăso, că ne părăsești? s-au adunat copiii în jurul Prințesei care era buimăcită de această nouă schimbare. Prea o luaseră valurile vieții și-o izbiseră când de un mal când de altul. Prea fragedă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
buni” le-a picat la inimă țiganilor și și-au dat seama că Prințesa a ajuns la niște boieri cu suflet, ceea ce i-a bucurat foarte mult. — Cu greutățile sântem învățaț, boierule, Prințăsăi să-i meargă bine și vom fi mulțămiți. Păstrați-vă salba, oameni buni! Astă salbă este norocul Prințăsii, intervine Ismail. — Cum norocul Prințesei? — Când i s-a dăruit, așa a fost menită, să-i poarte noroc cât va trăi ca și copiilor, copiilor ei. Țâganii dacă menesc ceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a agonisit mai de curând împreună cu mama pentru că grosul s-a dus pe copcă, la Zazuleac... Iar eu am preluat pricina tatălui meu și m-am luat la trântă cu cineva nevăzut, neștiut și necunoscut, fără să întrezăresc vreun capăt. Mulțămesc și nu bănuiți, dar mi-a venit rândul să torn în coș. Bădie Sevaciuc, mai cântă-ne, omule, câte ceva de inimă albastră, că le zici frumos, ca toți rusnecii dumitale de la Lascăuți, ca să ne treacă timpul mai ușor. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
este să nu care cumva să le dai adevăratul meu nume, ci să le spui curat că am trecut în eternitate în deplină liniște și împăcat cu mine însumi și cu toată lumea. Rămâne ca dumneata să continui goana după adevăr! Mulțămesc! Vasilica Desigur că dumneata, stimate cititorule, nu ai cunos cut-o pe Vasilica pentru simplul motiv că ea nu a ieșit încă la vedere în lume, nici la muncă și nici la joc în zi de sărbătoare. Ea deocamdată-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am vindecat... i-a răspuns acesta; drept dovadă că fii-su nu l-a instruit corespunzător. Toată viața, bădie! Toată viața! Înțelegi dumneata? După fiecare scaun! Învață-i și pe ceilalți din familie să facă la fel! Amu am înțeles! Mulțămesc! Cât face sănătatea asta în bani românești, doamna doctor? Că nu credeam să mai fiu vreodată om... Mulțămesc și iar mulțămesc! Ceea ce i-a întărit convingerea că feciorul-doctor, desigur, nici măcar nu i-a spus în ce a constat suferința acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bădie! Toată viața! Înțelegi dumneata? După fiecare scaun! Învață-i și pe ceilalți din familie să facă la fel! Amu am înțeles! Mulțămesc! Cât face sănătatea asta în bani românești, doamna doctor? Că nu credeam să mai fiu vreodată om... Mulțămesc și iar mulțămesc! Ceea ce i-a întărit convingerea că feciorul-doctor, desigur, nici măcar nu i-a spus în ce a constat suferința acestuia. Și nici despre pericolul care-l păștea... Deocamdată, te-ai vindecat numai la trup, bădie! Dar dumneata trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Înțelegi dumneata? După fiecare scaun! Învață-i și pe ceilalți din familie să facă la fel! Amu am înțeles! Mulțămesc! Cât face sănătatea asta în bani românești, doamna doctor? Că nu credeam să mai fiu vreodată om... Mulțămesc și iar mulțămesc! Ceea ce i-a întărit convingerea că feciorul-doctor, desigur, nici măcar nu i-a spus în ce a constat suferința acestuia. Și nici despre pericolul care-l păștea... Deocamdată, te-ai vindecat numai la trup, bădie! Dar dumneata trebuie să-ți tratezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Burdujeni. Iar apoi, lunar, să-i ajuți cu câte una mie lei, tot pe bază de chitanță, dar pe numele dumitale, timp de douăsprezece luni, după care vii la mine pentru un ultim control. Să fie într-un ceas bun! Mulțămesc, doamna doctor! Așa voi face! Mulțămesc! Când vor înflori cireșii Dealurile împădurite ce însoțesc șoseaua străveche Hatna Sirete n-au asemănare în tot ținutul Sucevei. Că masivul păduros, lung de douăzeci de verste și lat de zece, parcă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuți cu câte una mie lei, tot pe bază de chitanță, dar pe numele dumitale, timp de douăsprezece luni, după care vii la mine pentru un ultim control. Să fie într-un ceas bun! Mulțămesc, doamna doctor! Așa voi face! Mulțămesc! Când vor înflori cireșii Dealurile împădurite ce însoțesc șoseaua străveche Hatna Sirete n-au asemănare în tot ținutul Sucevei. Că masivul păduros, lung de douăzeci de verste și lat de zece, parcă s-a înfrățit cu oamenii locului și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la mine? De unde până unde are ea să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu că m-o ajutat și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în apele mele, apoi, aplecându se spre mine, îmi spune aproape șoptit: Eu aș zice să vii în chilia mea, pentru a te hodini, că îi fi ostenit de drum, dar și de zbuciumul la care am fost martor. Îți mulțămesc pentru grijă, părinte. Până să-mi termin eu vorba, călugărul a și pornit-o, cu pas mărunt, privind din când în când înapoi, să vadă dacă-l urmez. Ajunși la chilie, bătrânul s-a întors spre mine și a spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pașii târșiți ai protectorului meu, pe potecuța dintre cele două chilii. În seara asta trebuie să te culci mai devreme, poate îi putea să te hodinești mai acătării, nu ca în celelalte nopți când numai hodină nu s-o chemat... Mulțămesc, părinte, și sărut dreapta pentru grijă și pentru toate - i-am răspuns plin de recunoștință. Călugărul a dat doar din cap, fără să spună nimic altceva. Călcând moale, s-a depărtat ca o umbră. Când un colț roșiatic de lună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
i s au luat niște sate de către domnie, pe motiv de <hainie>...” „Se vede treaba că ai bună ținere de minte, fiule.” M-a miluit Cel de Sus cu oleacă de minte. Nu prea multă, dar pentru câtă este îi mulțămim lui Dumnezeu. După această cislă, dacă se poate spune așa, bătrânul mi-a pus sub ochi un hrisov din 12 decembrie 1717 (7226): „Ia vezi ce spune în el Mihai Racoviță voievod?” Fără prea multă codeală, m-am apucat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
închin dumitale și rogu pe Dumnezău milostivul ca să dăruiască dumitale toate cele de fericire după pofta dumitale. Iubita frățască scrisoare dumitale ce me-i trimes am luatu și ce întâiu înțelegându de bună sănătate dumitale foarte m-am bucuratu și am mulțămit lui Dumnezău milostivul dentru a cărueși milă vrând. Și pentru mine a ști mă aflu cu sănătate, pentru Gheorghie, ce scrii dumneata să ți-o trimatu cu cinste, vei ști că am cercat și l-am găsit aice la Eși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura un pârâiaș, iar bătrânul tocmai făcea cale apei către tufele de pătlăgele. Doamne-ajută! am strigat eu îndată ce am pus piciorul în acel colț de Rai. Mulțămesc, fiule, și bine ai venit! a răspuns călugărul, cu ochii luminați a zâmbet. Nu mă pricepeam la grădinărit, dar aș fi vrut să-l ajut pe bătrân. De aceea l-am întrebat: Cu ce te pot ajuta, părinte? Apoi treabă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut atât de mult. Și tot de aici am să-ți fac și o baie, așa cum ți-am făgăduit... Mulțămesc de pe acum, sfințite părinte. Stai, că n-am terminat. Uite aici îi cuptorul în care ți-am făcut plăcinte poale-n brâu. Îi dau foc tot pe afară...Ei, și acum, dacă ți-am arătat toate mărunțișurile mele, fă bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. {EminescuOpI 84} - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulțămim, voinic străin! " - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu - Călin; Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa inima
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
valea Ta: Codrul cu poenele Ochii cu sprâncenele; Că și eu trimite-voiu Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să tot aveți cam vreo zece zile de mers! Dar de ce nu luați trenul, că vine peste vreo două ore? - Două oreeee?! Mamăăă, da'noi ne grăbim, navem timp să așteptăm atâta până vine trenu'! O luăm pe jos! No, mulțămim frumos de informație! S-auzim de bine! Și o luarăm din loc, prefăcându-ne că privim cerul și discutând despre vreme, pe când trăgeam discret cu ochiul, ciulind urechile la ce se întâmpla în urma noastră. Cei doi continuau să se uite
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în timp ce își potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înclinările bune ale omului pentru a lăsa să-și secătuiască colțul, fac pe ateist religios, îl fac să se simtă nemărginit de mic față cu infinitul timpului și al lanțului cauzal. Este însă tot astfel cu filozofia? Ea nu se mulțămește cu opera artistului sau cu înclinarea* pozitivă - ei îi trebuiește ratio sufficiens pentru aceasta. {EminescuOpXV 22} FILOZOFIA LUI TOTUL - UNA 2285 Că împrejurările ar putea să creeze noi ordini mondiale n-ar trebui să mire, căci ambele sunt de natură
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]