632 matches
-
a lungul istoriei culturii, mai multe tipuri de răspunsuri. În genere, încercarea de "împăcare" a contradictoriilor s-a făcut prin opțiunea pentru unul sau altul din cei doi termeni (de pildă, prin înclinare balanței explicative fie în favoarea Unității, fie în favoarea multiplicității, fie printr-o împăcare artificială dintre acestea). Perspectiva transdisciplinară consideră că cei doi termeni trebuie considerați și gândiți în același timp, căci "pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete ale uneia și aceleiași Realități" (B.N.,1999, p. 65). Există
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
metafore ale sufletului, (din speța unui film de Wim Wenders, ceva apropiat ca nostalgie a contemplației acțiunii din filmele lui Ozu). (Elena Saulea) Între coconul estetic și cruzimea etică a realității: Luna verde Alexa Visarion aduce în cultura română o multiplicitate tonifiantă și încurajatoare a preocupărilor intelectuale (regizor de teatru și film, scenarist, teoretician al artei, pedagog, manager cultural), dar și o căutare constantă a unității gestului artistic și a coerenței universului imaginar construit cu laborioasă migală. Atașamentul profund față de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Hegel admitea astfel "o dezvoltare unitară, continuă, liniară a Gândirii, care integra pe fiecare treaptă nouă fazele premergătoare, ca <<momente depășite>>, până la ancorarea în sistemul integral". Dincolo de diversitatea formelor ei de manifestare, filozofia apare ca un tot unitar "constituit din multiplicitatea momentelor contradictorii", pe care le depășește negându-le.206 Această dinamică diacronică a Ideii supraindividuale demonstrează fără doar și poate existența unei evoluții, a unui progres în filozofie. ) Problema valabilității sistemelor În aceste condiții, se pune, desigur, problema valabilității sistemelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
totodată o nuvelă fantastică și filosofică, în care sunt prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În fond ce dovedește altceva sărmanul Dionis decât soarta tragică a omului de geniu, într-o societate filistină?" (Eugen Simion) În nuvelă este inclusă poezia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Salomeei dansând cu capul Sfântului Ioan pe tavă: "Sunt bolnav. Mă doare o rană/ pe care mi-o port pe tavă/ ca pe sfârșitul Sfântului Ioan/ într-un dans de aprigă slavă". În finalul elegiei, poetul are sentimentul frustrării de multiplicitate și suferă din cauza unicității: "de numărul unu sunt bolnav/ că nu se mai poate împarte/ la două țâțe, la două sprâncene,/ la două urechi, la două călcâie/ la două picioare în alergare/ neputând să rămâie/ Că nu se mai poate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unic". Epitetul "unic" nu este înțeles într-o măsură suficient de mare, dacă nu vedem în el decît un mijloc destinat exprimării opoziției față de divinitățile multiple. Sintagma "unic" are două semnificații. Una dintre ele este "Unul", din care derivă orice multiplicitate aparentă, iar cealaltă " Unul", care depășește orice comparație reală cu apariția și multiplicitatea sa: Incomparabilul, Cel Fără Nume, Cel care nu poate fi Definit, despre care nu se poate vorbi decît prin intermediul comparației simbolice. Înțeles astfel, "unic" este o expresie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu vedem în el decît un mijloc destinat exprimării opoziției față de divinitățile multiple. Sintagma "unic" are două semnificații. Una dintre ele este "Unul", din care derivă orice multiplicitate aparentă, iar cealaltă " Unul", care depășește orice comparație reală cu apariția și multiplicitatea sa: Incomparabilul, Cel Fără Nume, Cel care nu poate fi Definit, despre care nu se poate vorbi decît prin intermediul comparației simbolice. Înțeles astfel, "unic" este o expresie simbolică care ne permite să vorbim despre esența misterioasă, despre misterul vieții. Totuși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inutile și iraționale care au dus la speculații metafizice. Nu se poate explica și există totuși dorința de înțelegere a modului în care acest "Unul" nelimitat și indistinct poate include multiplicilatea distinctă reprezentată de apariție și a modului în care multiplicitatea aceasta a putut ieși, deriva din acest "Unul" etc. Misterul își pierde evidența clară și devine obiect de discuții pseudoprofunde, semn al declinului credinței vii. Greșit înțeleasă în acest mod, imaginea "Dumnezeului unic" nu mai constituie o concepție mitică și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dat fiind acest fapt, esențialul este restabilirea în viața temporală a uniunii dintre cele doua apariții complmentare. Unirea sub formă temporală este armonia. Cerința de armonizare se referă la multiformitatea modalităților existente și a modificărilor lor, armonia fiind unitate în multiplicitate. Dar multi-formitatea fenomenelor aparente inlusiv a fenomenelor psihice este originar fondată pe o dualitate inițială: spirit-materie, dualitate care devine la nivelul vieții intenție-extensie, psihic-lume. Sensul imanent vieții este transformarea evolutivă a dezacordului inițial (spirit-materie) în acord armonios. Legătura dintre psihic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pot sustrage acestui destin. "La acest sfîrșit de mileniu, lumea suferă de boli pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansionistă"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
crescătoare etc. "La acest sfîrșit de mileniu, lumea suferă de boli pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, cea mai eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise și nu numai, dominatoare și expansionistă, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate"16. În termeni globali, știința economică contemporană este caracterizată de o dublă dinamică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
observa că nimic nu îl împiedică pe realistul aflat în căutare de noi adevăruri să se folosească de noile instrumente ale științei. Mulți filosofi văd într-o explicație anume asupra unui eveniment cauze mai profunde și regularități mai cuprinzătoare. Dincolo de multiplicitate, ei văd unitatea unei regularități subiacente și lărgesc astfel frontierele științei. Într-adevăr, o teorie sau o explicație e de multe ori doar un aspect al unei legi de ordin mai general. Așa gîndeau grecii antici, chiar dacă de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit elitism spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re)dobîndească identitatea fundamentală. E foarte greu, desigur, de definit gnosticismul, dar am ales pentru încheiere o mărturisire a lui I. P. Culianu dintr-o publicație germană editată de Jacob Taubes, Gnosis und politik, care poate ține
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de scăpărătoare dicțiune poematică, în fond o rescriere a dialogurilor platonice în lecțiunea Marsilio Ficino. A căror rezonanță în actualitatea noastră creștină este indeniabilă. Căci noi n-am fi decât efectul emanării de sine a Zeului, a îmbolnăvirii sale de multiplicitate reziduală malignă. Frumoasa ypatie, în canonul ei de asceză și extaz întru realipire la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
două auguste prototipuri se găsesc, fără excepție, În toate tradițiile, provenind probabil din Tradiția Primordială. Făt-Frumos e deseori Fiul Văduvei. CÎnd orfanul prototipic, Golanul Primordial, binevoiește să se fixeze În lume, de cele mai multe ori cu o anumită misiune, ascunzîndu-și În multiplicitate Unitatea, e vorba de o Învăluire cu scopul precis de a veni măcar cu periferia lui aparentă În contact cu ambianța. În cazul pajului, al iatromantului-șaman se verifică și de data aceasta similitudinile imagistice dacă nu și tehnica, ustensilul, cuvînt
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
din 1894 despre principiile mecanicii, caracterizează construcțiile acestei științe teoretice drept imagini sau modele ale sistemelor fizice.15 Ecuațiile diferențiale ale mecanicii descriu posibilități care sunt sau nu realizate în sistemele fizice reale. Ca imagini sau modele, ele posedă aceeași multiplicitate ca și sistemele pe care le descriu. Consecințele derivate din modele vor putea fi comparate cu caracteristici ale sistemelor fizice reale, prin experiment. Pentru Wittgenstein, starea de lucruri pe care o descrie propoziția, în calitatea ei de imagine, nu trebuie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe/ burtă ne scoatem unul altuia din cap/ gărgăunii./ Apoi fiecare îl numără pe celălalt/ și mereu ies mai mulți" Scenă). Această propoziție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin, îl dojenesc ce-l dojenesc,/ Apoi se îndreaptă grăbiți către slujbe./ Nimeni însă (dumnezeu știe de ce)/ Nu admite că seara, târziu,/ După ora stingerii/ El se strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și a măștilor poetice împrumută sonuri dintre cele mai solemne, într-un ceremonial tripartit, de un tragism neanulat de unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare/ Crud mă spulberi doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
temelie a ideii este cuvântul Aceste idei sunt foarte adesea legate de cuvânt (ce este, în mintea omenească, inseparabil de obiect, este imaginea, trupul acestuia) sunt legate mai strâns de cuvânt decât de obiect, acesta din urmă trebuie să indice multiplicitate, varietate, mărime, lungime, lățime, vastitate.264 Printre termenii poetici menționați de Leopardi în Zibaldone se regăsesc: irrevocabile-irevocabil, irremediabile-iremediabil, deoarece trimite la idei nelimitate (Zibaldone, 1534); adjectivele lontano și antico-depărtat și antic pentru că dau naștere unor idei vaste, nedefinite și confuze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la distanță relații pe care el numai le indică (Zibaldone, 2055). Același unghi de vedere deschide calea și către noi observații cu privire la arta versului quasimodian, adăugându-i componentă de vag: precizia, soliditatea termenilor se vede, în fapt, dublată de mobilitatea, multiplicitatea, ecoul, ambiguitatea generate de artă de a transfera trăsături ale unor cuvinte asupra altora (Umberto Eco este de părere că așa-numitul feature transfer este condiția fundamentală a acestui metalogism) și de a alătura în mod surprinzător doi termeni, ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în întregime sensul și perspectivele vieții umane, o viziune la care omul poate accede printr-o profundă căutare interioară a sursei unice de conștiință-materie-energie, trecînd printr-o completă metamorfoză a științei. O paradigmă care să insiste asupra unității cunoașterii, dincolo de multiplicitatea aparentă, asupra succesiunii infinite a universurilor, într-un proces de evoluție progresivă a conștiinței, o înțelegere capabilă vindece rupturile istoriei și să trezească în oameni conștiența sensului aventurii lor planetare, într-o perioadă ce amenință să devină dramatică. Cerurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și-a creat prea multe specializări, a devenit extrem de fragmentară, de analitică, de fracturată, pierzînd din vedere întregul, ansamblul. Astfel, ea a intrat în criză. Dar iată că reapare nostalgia unității, recunoașterea faptului că suntem construiți după același ADN, dincolo de multiplicitatea manifestărilor, că aparținem aceleiași Ființe și preocuparea de a descoperi ceea ce este general valabil și general aplicabil. Se vorbește despre teoria sistemică, despre filosofia sistemică și despre metodologia sistemelor. Ontologic, lumea e privită ca un întreg, ca un ansamblu. Epistemologic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
auctorial (Barthes) și încearcă să și-l depășească, printr-un discurs critic mai puțin riguros. Cu timpul, în istoria legăturii hipotextului cu hipertextul, s-a produs o parțială suprapunere conceptuală intertextualitate-intertext: Laurent Jenny desemnează prin intertext "textul care absoarbe o multiplicitate de texte, toate rămânând centrate pe un sens" (Poétique: 1976, 277), dar Michel Arrivé lărgește sfera: "ansamblul textelor în raport intertextual". Michael Riffaterre acceptă ca intertext doar textul la care se face trimitere, în timp ce Pierre Malandain critică această dimensiune "obiectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la (fiecare) lector. Timpul primordial nu va fi același pentru cei doi. Totuși, mecanismul prin care este instaurat sacrul nu se anulează. Receptarea operei literare presupune competență în descifrarea limbajului literar, susține și Laurent Jenny, abilitate dobândită în practica unei multiplicități de texte. Ca decodor, lectorul nu va fi niciodată inocent (Poétique: 1976, 257). Christophe Cusset este de părere că viziunea lui Gérard Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. Autorul face muncă de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]