1,225 matches
-
a toată Ungrovlahia". Iachint este mutat de la Vicina la Argeș, pentru a conduce "biserica a toată Țara Românească". Se adăuga la aceasta și "învoirea împărătească", noul stat Țara Românească intrând astfel în sistemul creștinătății răsăritene. Și în problema întemeierii mitropoliei muntene, Neagu Djuvara, în cartea deja menționată, are un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era de neconceput. Acest demers al voievodului Alexandru Basarab îl va duce nu numai la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar și la situația de a se supune ocrotirii "Marii Biserici" a răsăritului, abjurând catolicismul. Aceste acțiuni politice și bisericești ale domnului muntean au fost revelate de prof. Daniel Barbu, în două lucrări importante, Pictura murală din Țara Românească în secolul al XIV-lea (București, 1986) și în articolul Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre (în "Revue roumaine d' histoire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se bazează pe analiza frescei din pronaosul Bisericii domnești de la Curtea de Argeș, unde icoana "deisis" îl include, în mod neobișnuit, pe Sf. Nicolae, la picioarele căruia se află domnul muntean, numit acum, după convertire, Nicolae Alexandru. Prin acțiunea sa, Țara Românească intra pentru multe secole în orbita lumii bizantine.23 Întemeierea Moldovei"a doua libertate românească" La est de Carpați avea loc, în a doua jumătate a secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extern decisiv ce-a amplificat impulsul unificării formațiunilor politice românești de pe teritoriul est-carpatic a fost lupta angajată de acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei. Acțiunile militare ale domnului muntean împotriva tătarilor, ocuparea teritoriilor de la nord de gurile Dunării (Basarabia) au stimulat lupta de emancipare de sub stăpânirea mongolă în această regiune. În 1335, tătarii conduși de Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei-aici, ca și în Dobrogea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldaviae. Pentru forma lucrărilor în limba polonă (în proză și în versuri), C. e revendicat de istoriile literare și de enciclopedia polonă, iar pentru conținutul lor, aceste scrieri aparțin culturii române. Chronika ziem moldawskich y muntanskich [Cronica pământului moldav și muntean], numită, prescurtat, Cronica polonă, a fost dăruită în 1677 unui nobil polon (Marcu Matczynski), interesat, cum se deduce din prefața închinătoare, de originea romană a poporului și limbii române. Ascendența nobilă este, în concepția lui C., un scut salvator al
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
închinătoare, de originea romană a poporului și limbii române. Ascendența nobilă este, în concepția lui C., un scut salvator al personalității poporului nostru, încercat necontenit de vremuri „cumplite”. Dacia și cucerirea ei, descălecatul al doilea și denumirea „poporului moldovean și muntean” (îi adaugă pe macedoneni), limba, geografia și organizarea administrativă sunt problemele de fond. Se remarcă primul dicționar etimologic latin-român (aproape o sută de cuvinte din vocabularul de bază), secționat în substantive și verbe. Historya polskimi rytmami o Woloskiey Ziemi i
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
, Anton (15.VII.1878, Paris - 2.IX.1951, Londra), autor dramatic. Este nepot al domnitorului muntean Gheorghe Bibescu. A urmat literele și dreptul la Paris, intrând, pe la 1900, în diplomație. A fost secretar al Legației Române din capitala Franței, consilier de legație la Londra, ministru plenipotențiar al României la Washington și Madrid. Prin poziția sa socială
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
clerici și laici din cele trei state feudale românești, și extinse pe o durată de mai bine de un secol, pentru dezvoltarea limbii literare. Traducerea și tipărirea integrală a Bibliei în Țara Românească ar fi avut drept consecință afirmarea subdialectului muntean ca bază în evoluția ulterioară a limbii române literare. Cercetările mai noi, reactualizând un alt punct de vedere, dar aprofundând investigația și argumentarea, insistă asupra însemnătății traducerii lui N. Milescu, a ponderii acestui text în cuprinsul ediției de la 1688. A
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
versiunea latină oficială a Bibliei - Vulgata, iar o alta conținea o traducere mai nouă, independentă), precum și Biblia slavonă, tipărită în 1581, la Ostrog. Elaborată cu rigoare filologică, traducerea lui Nicolae Milescu ar fi fost revizuită de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit într-o formă nedefinitivată textul, astăzi pierdut, al spătarului moldovean, și care ar fi perfectat
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
steie în urma nimărui în luptă și respinseră sfatul cuminte al pățiților generali ungurești, cari dădeau cu socoteala ca trupelor sprintene a avangardelor turcești să li se opuie în luptă asemenea trupe sprintene dintr-ale lor și anume cele moldovenești și muntene, iar cu părțile de oștiri grele și bine armate să lovească fruntea și sâmburele oamenilor vrăjmașului, pe ieniceri și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate preciza cu siguranță [...]. Etimologie necunoscută” (21, p. 280). Trecând peste unele ipoteze etimologice considerate ulterior ca improbabile (laur, arbuz, alun), consemnez soluția dată de G. Dem. Teodorescu la sfârșitul seco lului al XIX-lea (18, p. 59). Folcloristul muntean susținea că este vorba de o varietate de arțar (stufos), „zis bulgărește” (și în alte limbi slave) iavor (= arțar) (110). În 1921, fără să cunoască (sau, cel puțin, fără să citeze) soluția etimologică dată de folclorist, filologul Vasile Bogrea a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la aceeași concluzie (arvun = paltin), considerând că forma românească s-a născut prin metateză (iavor → iavro → iarvo), coroborată cu un fenomen de etimologie populară (prin contaminare cu arvună) (22, pp. 436- 438). Câteva noi argumente confirmă ipoteza susținută de folcloristul muntean și de filologul clujean : multitudinea formelor corupte pe care le cunoaște termenul (indiciu că este vorba de preluarea unui cuvânt străin) ; zonele sudice, de regulă dunărene (Ialomița, Dâmbovița, Ilfov, Teleorman, Dobrogea), unde sunt atestate colin- dele și basmul în discuție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semnalate în aceste provincii decât în cazuri de excepție. În anul 1714, de exemplu, din ordinul domnitorului Ștefan Cantacuzino, a fost zidită de vie o „vrăjitoare” și spânzurate alte două, pe motiv că au făcut vrăji necurate asupra soției suveranului muntean (86, p. 164). Datorită dominației Bisericii Catolice și, mai ales, a pre- zenței iezuiților, cu totul alta a fost situația în Transilvania, unde în secolele XVI, XVII și XVIII sunt atestate (la Cluj, Brașov, Sibiu, Mediaș, Sebeș, Tg. Mureș ș.a.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
naționale. E aproape sigur că Domnii vechi, stăpînitori[i] Dunării și Mării Negre, cum erau Alexandru cel Bun și Mircea I, posedau în statele lor o navigațiune exercitată de genoveji și venețiani, care, fără a fi națională și în mâna poporului muntean al românilor, a înflorit pe țărmurii noștri până-n vremea lui Mohamet II. Dar fost-au aceasta o navigațiune proprie a noastră? Dezvoltat-au românul aptitudinile sale nautice, dacă le are? Daca poporul nostru ar fi contractat deprinderile navigațiunii din epoca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Redactorii s-au străduit să contribuie la realizarea unității culturale a românilor. În acest scop, activitatea Societății Academice Române și evenimentele vieții literare din Iași și București sunt urmărite atent. Se publicau informații diverse privitoare la cei mai cunoscuți scriitori munteni și moldoveni, precum și la ziarele și revistele mai răspândite. Preferințele se îndreptau către I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu și V. Alecsandri, ale căror versuri sunt des reproduse. În articolul O scrisoare critică, publicat de Eminescu în martie 1870, în care se
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
fiul Milevei (n. Stanilovici) și al lui Constantin Matală, comerciant. După ce a urmat Liceul „Traian” din orașul natal (1950-1954) și Facultatea de Filologie, secția literatură și critică literară, a Universității din București (1955-1960), este profesor la Școala Generală din comuna Munteni, raionul Tecuci (1960-1962), iar între 1962 și 1965 director al Bibliotecii Raionale din Tecuci. În 1965 este corespondent al „Scânteii tineretului”, între 1966 și 1976 șef de secție și redactor-șef adjunct la același ziar, iar între 1976 și 1989
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
pe Visa. O a doua grupa de lucrări își concentrează atenția asupra bătăliilor purtate de Mihai Viteazul pentru eliberarea de sub turci a creștinilor sud-dunăreni. Apare aici și legendarul Marcu Crăișoru care, trimis de turci pentru a-l suprima pe voievodul muntean, refuză să îndeplinească gestul ucigaș împotriva unui frate de credință, preferând să se lase el omorât de păgâni. În sfârșit, o a treia grupa de balade bulgărești închinate lui Mihai Viteazul înfățișează momentul uciderii acestuia. Notele care însoțesc studiul, numeroase
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
București, 1940; G.S. Rakovsky și literatura română, București, 1940; Începuturile teatrului bulgar în România, București, 1941; Înrâuriri românești în literatura și viața bulgarilor, București, 1941; Bibliografia scrierilor lui V.A. Urechia, pref. Aurelian Sacerdoțeanu, București, 1942; Contribuțiuni la istoricul tipografiilor muntene. Activitatea tipografiilor bulgărești, București, 1943; Ivan Vazov în România, București, 1943; Viață și opera lui Jonathan Swift, București, f.a. Ediții: V. Alecsandri, Teatru, pref. edit., București, f.a.; A.I. Odobescu, Câteva ore la Snagov, pref. edit., București, 1937, Opere alese, I-
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
stihurile lui Athanasios Christopoulos au însemnat pentru el cea dintâi întâlnire cu poezia, dar adevăratul debut se produce sub puternica influență a lui Lamartine. Primele poezii sunt elegii, sonete și ode care pornesc de la motive romantice comune și celorlalți poeți munteni: curgerea timpului, deșertăciunea vieții, ruinele ca simbol al trecutului, destinul poetului. Interesul acestor scrieri - versificații reușite ale unui bun meșteșugar, lipsite însă de vibrație lirică autentică - stă mai mult în câteva note inedite, care îl detașează de poezia epocii. În
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
neverosimilul. Savuroasă este și onomastica personajelor, care se cheamă Spirea Suflănlampă, Ioana Cotoibălan, Grigore Bibănac, Onică Dădălău, Umflănări, Toma Fâsnoc, Luță Ocățidă, Marin Zgâmboașă, Savu Găuriciu, Bică Bodârlău. Sunt nume pitorești, care amintesc de cele întâlnite în proza altor autori munteni sau olteni. În cadrele unui talent limitat, I. a adus o contribuție de neignorat la modernizarea prozei rurale. SCRIERI: Nuntă cu bucluc, pref. E. Lovinescu, București, [1936]; ed. pref. Marin Mincu, București, 1971; O daravelă de proces, București, 1941; Oameni
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
franceză, pune în ea atât de mult din realitățile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile”. Factorii „specific naționali” apar mai palid la unii scriitori munteni, ca urmare a influenței „excesive” exercitate de literaturile străine. Încă o dată, moldovenii sunt citați pozitiv: Ion Creangă și Mihail Sadoveanu reprezintă, în literatură, „maximum de românism”. În esență, „istoria politică și socială, istoria limbii și literaturii sunt cultivate mai mult
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
de la răsărit 13. Istoricii și lingviștii români care au acceptat și au susținut existența unor strânse legături dintre români și slavi încă din zorii evului mediu au putut invoca în sprijin și o anumită tradiție din mediul cărturarilor moldoveni sau munteni. Dimitrie Cantemir, de pildă, a stăruit în mod special asupra rolului pe care l-a avut Biserica ortodoxă în adoptarea scrierii slave 14, pentru ca Miron Costin să se refere expres la aducerea din Serbia a „literelor și limbii sârbești“15
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vârcolac, moroi, zmeu, vrajă, iad, rai, praznic, potop etc.19. La scurt timp după apariția pe harta politică a Europei, Țara Românească și Moldova vor ocupa locuri bine definite în civilizația bizantino-slavă. Chiar dacă din arsenalul politic al celor dintâi domni munteni și moldoveni nu au lipsit nici gesturi care, la un moment dat, păreau chiar a lăsa deschisă opțiunea între creștinătatea orientală și cea occidentală - să reamintim aici, pentru Țara Românească, convertirea la catolicism a principelui Nicolae Alexandru, iar pentru Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la sud, iar mai apoi și la est de Carpați, se poate vorbi despre afirmarea definitivă a „partidei panortodoxe“. Alături de realitățile confesionale interne, marcate mai ales de predominarea covârșitoare a creștinilor de rit oriental asupra catolicilor − realitate pe care domnii munteni și moldoveni nu o puteau ignora −, la consolidarea elementului ortodox, inclusiv a celui din anturajul familiilor domnitoare 20, a contribuit și așezarea în mănăstirile muntenești și moldovenești a unor călugări din Balcani. Chiar dacă o astfel de mișcare a fost, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
of the Christian and the Turk, New York, 1857, p. 66. voind parcă a sugera abilități lingvistice perfect compatibile spiritului său iscoditor. Continuându-și drumul spre Giurgiu, de pe puntea vasului el remarca întinderea domoală, mărginită undeva departe de Carpați, a câmpiei muntene ce-i readucea în memorie profeția împăratului Napoleon, făcută cu jumătate de secol mai devreme, că „pe aceste șesuri se va hotărî destinul Europei“13. Urmele trecutului, mai îndepărtat ori mai apropiat, prezent la tot pasul, îi întăresc lui Noyes
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]