474 matches
-
diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate cu aceasta din urmă: Am treierat și cu caii, ete aici chiar aveam aria (TDO: 335, pct. 975) Bre, tataie, iote-așa, iote-așa și noi avem un berbec! (TDM
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin)" (Zafiu 2005) 50 Ibidem. 51 În cazul talk-show-ului, de exemplu, specie mass-media care practică un discurs semiinstituțional (vezi Ilie 2001), utilizând adesea un limbaj familiar, bazat, în cazul românei, pe tipul muntenesc de comportament lingvistic, locul întrebării este luat cel mai adesea de forme declarative de mobilizare verbală. Implicarea locutorului atenuează, în parte, brutalitatea intervenției. T: Haideți, c-am început cu sfârșitul; deja discutăm despre ce ne-așteaptă... după război. Domnule Constantiniu
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
siguranță. Și continuau să se Îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o sută de leghe. — Am intrat Într-un sat. — Trebuie să fie Ogurusu. Mergeți În liniște. Ici și colo se vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau Înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu „sufletul mut” din volumul Cu stelele-n palmă (1997), versul vădind relații subtile cu folclorul muntenesc, pe care autoarea l-a cules și studiat, cum se întâmplă în teza sa de doctorat, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care reia, într-o formă mult amplificată, o lucrare din 1996. SCRIERI: Albastrele ninsori, Alexandria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
limbă literară care s-a impus trebuie menținută și cultivată ca limbă unitară, Provinciile pot da cel mult expresii discrete, poetice sau de îmbogățire, de expresivitate.” Critică pe Sadoveanu pentru abuzul de moldovenisme și pe Delavrancea pentru abuzul de provincialisme muntenești. Pe linia cercetării dacoromânei, Densusianu a ajuns la dialectul istroromân. Astfel „Istoria limbii române" va fi și o istorie a dialectelor din sud. În 1927 la stăruința lui se înființează la Facultatea de Litere din București catedra de Dialectologie și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
chibzuința lui, pentru caracterul său ales, N. se bucură de multă autoritate. În 1845 ajunge în Anglia. La Paris, în 1848, înmânează Guvernului Provizoriu tricolorul românesc, realizat - după unele mărturii - chiar de el, prin combinarea culorilor vechilor drapele moldovenesc și muntenesc. Fiind în străinătate, nu participă la mișcarea revoluționară din Moldova, dar va împărtăși cu alți căuzași soarta de exilat. E ales, la Cernăuți, președinte al comitetului revoluționar restrâns. În 1849 Nicolae Bălcescu îl propune drept șef al emigrației române în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
vezi (înregistrate în DLR) vădăoi, vădăvoi, văduar, vădular, văduvar, văduo „văduv”. Substantivul neutru văduvărit însemna (căci forma este învechită) „parte din averea bărbatului care, la moartea acestuia, revine soției”. Un titlu dintr-un cod de legi suna astfel: Pentru darul muntenesc, adică pentru contrazăstie, și pentru ipovolan (văduvăritul)”(DLR, XIII, p. 114). 74. DLR (XIII, p. 115, 116) decide că formele văduvioară și văduviță denumesc un „pește asemănător cu crapul, dar cu capul mai mic, botul prelung, cu corpul lung de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în scaun, trimițând la turc de cerea scaunul tătâne-său Mircii vodă [Ciobanul]”; „După ce s-au așezat Alixandru vodă [Lăpușneanu] al doilea rând de domnie în scaun, au trimis de și-au adus pe doamnă-sa și coconii din țara Muntenească, că acolo o așezase într-acele turburări de oaste”; „că le trimisese [oștile] la Făgăraș să scoată pe doamnă-sa [a lui Mihai Viteazul] și pe coconii, carii îi închisese Chiachi Iștfan...”; „Iar el [Radu Șerban], cu puțini ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
expediția în țara Românească, din care i s-a tras și sfârșitul vieții la Hotin, în anul „7035 [1527], Ghernarie 14”. De la Ureche, știrea otrăvirii a ajuns la cunoștința Anonimului Bălenilor. Acesta o înregistrează în cronica sa, adăugându-i cuvenita maliție muntenească: „Scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa (zeii, de treabă, jupâneasă moldoveancă, să-și omoare bărbatul!)”. Numai că „jupâneasa moldoveancă” era Stana, fiica cea mare a lui Neagoe Basarab, cu care Ștefăniță se căsătorise în iunie 1526, deci doar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în războiul de la Valea Albă din 1476; ai lui Luca pârcălab pierit și el în aceeași bătălie; ai pârcălabului Buhtea, care și-a găsit sfârșitul - ca și paharnicul Costea Andronic - în aceeași luptă cu turcii. Nu sunt puține nici cazurile „muntenești” vide sub raportul știrilor matrimoniale: nu știm cu cine a fost însurat marele stolnic Dragu din Orboești, cel tăiat de Voievodul Mircea Ciobanul în 1545251; la fel în ceea ce-l privește pe marele vistier Staico al lui Pârvan, ucis - în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
șapte rânduri de găitane cu nasturi mici, rochie de culoare albastru-gri cu flori, având în partea e jos benzi drepte și în zigzag și cămașă de pânză albă cu mânecile răsucite pe mâini - se adună în înfățișarea costumului de curte muntenesc din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea. Probabil, însă, că în garderoba acestei Doamne, care scria latinește, se aflau și alte piese ori accesorii venite din Apus pe calea Ardealului. Căci Elina (care va muri înaintea vârstnicului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mediu, p. 24. 284. Vasile Drăguț, op. cit., vol. I, p. 290. 285. Vezi Gheorghe Buluță - Sultana Craia, Manuscrise miniate și ornate din epoca lui Matei Basarab, București, Editura Meridiane, 1984, ilustrațiile. 286. La Arhivele Statului București, în diversele fonduri (Documente muntenești, fond Mănăstirea Dealu). 287. Vezi Antim Ivireanul, Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, București, Editura Minerva, 1972, p. 393. Mitropolitul le furnizează și formularea inițială: „Izvodul foiței zestrelor. Fie, Doamné, mila ta, spre noi după cum nădăjduim spre tine. Făcutu-se-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pretenții pe potrivă, ca și ale celui la care slujise: „Că el să ținè și vorovè în casa lui, de să ispitè să fie craiu în țara Ungurească, și un ficior al lui în țara Moldovei, și altul în țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ținè lucrul prè sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ținè...”406) - care „și-au lărgit mâinile spre lăcomie”, „că i se desfrânase și i se lărgise mațele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
umblat grăind pre dracul, păn l-a și aflat, cu spânzurare, cu înțepare, cu tot feliul de morți” (Letopisețul Cantacuzinesc). Ucisă de tâlhari? Ajungând Domn („Și așea, fără zăbavă, au ieșitǔ la domnie Ștefăniță-vodă, mutând veziriul pre Ghica-vodă în țara Muntenească, ca pre un om bătrân, pentru aședzarea aceii țări, după mare răscoale ce făcuse Mihnea-vodă în țara Muntenească”), Ștefăniță Lupu a vrut s-o aducă acasă pe sora sa vitregă, Ruxandra. Rămasă văduvă la un an după nuntă, în urma morții
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Letopisețul Cantacuzinesc). Ucisă de tâlhari? Ajungând Domn („Și așea, fără zăbavă, au ieșitǔ la domnie Ștefăniță-vodă, mutând veziriul pre Ghica-vodă în țara Muntenească, ca pre un om bătrân, pentru aședzarea aceii țări, după mare răscoale ce făcuse Mihnea-vodă în țara Muntenească”), Ștefăniță Lupu a vrut s-o aducă acasă pe sora sa vitregă, Ruxandra. Rămasă văduvă la un an după nuntă, în urma morții acelui Timuș excesiv, impulsiv, arbitrar și sangvinar în dezechilibrele sale, care îl iritase nespus la căsătorie (după ce o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iordache Ruset, și el grec, amestecat în tot felul de aventuri politice, căci îi conducea pe Rusetești, își dicta testamentul prin luna noiembrie a anului 1720 (vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 349, 399, 410, 437). 3. Violeta Barbu, „Câteva diate muntenești din a doua jumătate a secolului al XVII-lea” în Revista de istorie socială, I, Iași, 1996, pp. 501, 502, 500. 4. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 149. Autoarea se referă la situația din secolul al XVIII-lea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
B. A. R.). Diata fostului Voievod - spune Violeta Barbu (De bono coniugali, p. 147) - seamănă cu o „vorbire de dincolo de mormânt”: „Deci tâmplându-mi-se mie a întrarea pe calea a toată lumea și a trecerea dentr-această viață...”. 11. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 502 (după copia în românește aflată la Arhivele Statului București, fond. Doc. ist. CCI / 25). 12. Violeta Barbu, op. cit., p. 502. 13. Pierre Chaunu, La mort à Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e, siècles, Fayard, Paris, 1978, p. 233. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
13. Pierre Chaunu, La mort à Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e, siècles, Fayard, Paris, 1978, p. 233. 14. Pierre Chaunu, Histoire, science sociale, Sedes, Paris, 1974, pp. 260-272; Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 150. 15. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești ..., pp. 501-502. 16. Vezi Șarolta Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania și țara Românească în Evul Mediu, Editura Universității din București, București, 2005, p. 73. 17. Nicolae Stoicescu, Dicționarul ..., p. 62. 18. DIR. B. țara Românească, veacul XVI, vol., IV, p. 477; Șarolta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
30-31; Șarolta Solcan, op. cit., p. 228). înțeleaptă prevedere, căci Neacșa va ajunge nevasta logofătului Radu Mihăescu (Nicolae Stoicescu, Dicționarul ..., p. 91. 28. D.R.H. B. țara Românească, vol., VII, pp. 239-241; Șarolta Solcan, op. cit., p. 228. 29. După Violeta Barbu, Câteva diate muntenești ..., pp. 501, 502. 30. Vezi Șarolta Solcan, Văduvele ..., p. 229. 31. Șarolta Solcan, op. cit., p. 228. 32. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 437. 33. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 399. 34. Ibidem, pp. 407-408. 35. Ibidem, p. 381. 36. Ibidem, p. 349
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vezi și A mulher na sociedada portuguesa..., pp. 67 și urm. 55.Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 94-95; Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu Șerban”, în Studii, XXIII, 1970, nr. 3, pp. 469-491. 56. După Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 500. 57. După Violeta Barbu, op. cit., pp. 502-503. 58. în Călători străini..., vol. I, p. 419. Vezi și opinia asemănătoare a lui Anton Verancsics (Verantio): „La domnie urmează copiii legitimi precum și cei nelegitimi; aceasta din cauză că ei pot încheia nepedepsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cea cu Maria, fiica marelui clucer Radu Buzescu (ibidem, p. 147). 307. Ibidem, p. 247. 308. Ibidem. 309. Ibidem, p. 178. 310. Ibidem, p. 165. 311. Ibidem, p. 125. 312. Violeta Barbu, op. cit., p. 83. 313. Violeta Barbu, „Câteva diate muntenești din veacul al XVII-lea”, în Revista de istorie socială, I, 1996, p. 502; Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 314. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 503; Violeta Barbu, De bono coniugali, pp. 83, 162. 315. Nicolae Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
p. 125. 312. Violeta Barbu, op. cit., p. 83. 313. Violeta Barbu, „Câteva diate muntenești din veacul al XVII-lea”, în Revista de istorie socială, I, 1996, p. 502; Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 314. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 503; Violeta Barbu, De bono coniugali, pp. 83, 162. 315. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 84. 316. Nicolae Iorga, op. cit., pp. 84-85. 317. Ibidem, p. 85. 318. Ibidem, p. 110. 319. Ibidem, pp. 104-105. 320. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ibidem, pp. 104-105. 320. Ibidem, p. 105. 321. Ibidem, pp. 106-107. 322. Ibidem, p. 43; Violeta Barbu, De bono coniugali, pp. 95-96. 323. Nicolae Iorga, Documente privind familia Cantacuzino, p. 107-108. 324. Ibidem, p. 110. 325. Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 503. 326. Nicolae Iorga, Documente privind familia Cantacuzino, p. 109 327. Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, București, 1902, p. CXXXV. 328. Nicolae Iorga, loc. cit. 329. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 330. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pitorești. Cu mari digresiuni sunt narate luptele dintre turci și ruși din perioada 1806-1812. D.E. intercalează în cronica sa, după surse precare, istoria lungă și fantezistă a lui Napoleon Bonaparte. Despre revoluția franceză, cronicarul dă explicații naive, în spirit neaoș muntenesc. Cronica se încheie cu rezumatul campaniei lui Napoleon în Rusia. În plină epocă fanariotă, scrierea anunță balcanismul literar, oferind pagini de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri macabre. Expresivitatea involuntară ține de familiaritatea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
cazurile de mai sus21 (v. discuția la Ledgeway 2012: 281-2, 2015b, 2015d), există indicații în favoarea existenței reziduale a structurilor cu centru final in gramatica românei vechi: (i) grupuri adjectivale complexe în poziție prenominală (v. și Todi 2001: 81 pentru cronicile muntenești) (34), (ii) structuri discontinue (v. §1.3 infra). Structurile de acest tip ((i) și (ii)) sunt permise doar în gramatici în care există și opțiunea centru final (Ledgeway 2015b, 2015d). (34) a. cătră [DP [AP făcătoriulu de viață] Domnu] (CC2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]