470 matches
-
părți de pământu”. Miron Costin este primul care cercetează originile întregului neam: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată descălecați sântu, de unde sântu veniți strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul lor și de cându s-au
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la Miron Costin în De neamul moldovenilor: „Iar acest împărat Traian pe aici au venit și au înconjuratu această parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod este în Ardeal cu acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de sine cu reame, cu vacuri, cu primeneale au și dobândescu și alte nume, iată acela carile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
adaog ori vremile îndelungate, ori streinii adaogă și alte numere, iar acela din rădăcină nu să mută”. Nicolae Costin: „Așea toate neamurile sunt cu multe numere, după vreme toate suntu... Așea și neamul acesta, ce scriem țărilor acestora (Moldova, Țara Muntenească și Ardeal) nume dreptu și mai vechiu este român, adică râmlean de la Roma... Măcar că și la istoricii și la graiul streinilor, și între sine, cu vreme, cu vacuri, cu primenele, iau și dobândesc și alte numere, iar acela ce este
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
oglindă curată chipul și statul, bătrânețele și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc”. Între hotarele Daciei este cuprins întreg spațiul locuit de români: „pentru că numele și neamul dumneavoastră până acum necurmat locuiește în Dachia (adică în Moldova, în Țara Muntenească și în Ardeal)”. Relevant pentru convingerile lui Dimitrie Cantemir este și un fragment mai amplu, scris inițial pentru Descrierea Moldovei, dar rămas în manuscris și publicat mult mai târziu: „Înainte de toate, chiar dacă acest neam a fost împărțit în trei ținuturi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și valah însemnau români, iar moldovenii erau tot una cu valahii. El pune printre primii în discuție denumirile multiple pe care cele două țări le-au primit de la străini în Evul Mediu: el relatează că, pe când băștinașii își numeau țara „muntenească”, adică țară de munte, grecii o numeau Valahia, Ugrovlahia sau Ungrovlahia, ce ar însemna Valahia Ungurească sau Valahia dinspre Ungaria, iar în Rusia, ca și în Polonia, i se spunea „Pământ Muntenesc”. În viziunea grecilor, menționează același autor, Moldova este
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
el relatează că, pe când băștinașii își numeau țara „muntenească”, adică țară de munte, grecii o numeau Valahia, Ugrovlahia sau Ungrovlahia, ce ar însemna Valahia Ungurească sau Valahia dinspre Ungaria, iar în Rusia, ca și în Polonia, i se spunea „Pământ Muntenesc”. În viziunea grecilor, menționează același autor, Moldova este tot o Valahie, numai că i se spune Moldovlahia, adică Valahia de pe râul Moldova; Maurovlahia, adică Valahia Neagră; RusoVlahia, adică Valahia dinspre ruși. El spune că în Rusia deseori Moldova este numită
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1830. Principatele câștigau, în afara raialelor, „apele canalului principal al Dunării și afluenții săi, pe o întindere de 600 de verste” și 88 de insule, din care sase erau populate cu 400 de familii. Fostele raiale însumau 445.648 de pogoane muntenești, din care aproape jumătate au fost restituite foștilor proprietari, iar restul, „împreună cu apele și insulele canalului principal al Dunării” se constituiau în domeniu al statului. Teritoriul câștigat conferea Principatelor o importanță strategică deosebită. Sesizând importanta controlului Principatelor asupra Dunării, Bois-le-Comte
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
vouă Dumnezeu". Ispășirea păcatelor sale o face Făt-Frumos în Valea Plângerii, unde, cum a intrat, "s-a topit și s-a făcut pământ". ("Cântecele și poveștile Oltului", în Folclor din Muntenia și Oltenia, vol. VII, București, 1979.) Deosebirile dintre basmul muntenesc și cel oltenesc sunt, în primul rând, la nivelul motivelor. În primul rând, în basmul oltenesc, Făt-Frumos nu trebuie să o caute pe Ileana Cosânzeana, căci ea este deja soția lui; el caută doar nemurirea. Apoi, finalul e în strânsă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
basmului din varianta oltenească ajunge la această înțelegere, chiar dacă tardiv, a lumii și legilor ei, și se convinge de deșertăciunea actului întreprins de el: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe... dacă n-am pe nimeni pe lume?" Basmul muntenesc are o profunzime cu mult mai mare atât în ce privește ideea operei (plecând să caute nemurirea, eroul găsește alături de ea și pe frumoasa zână, doamna palatului Tinereții fără bătrânețe..., "cu care se și însoți nu după multă vreme", așadar iubirea se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
palatului Tinereții fără bătrânețe..., "cu care se și însoți nu după multă vreme", așadar iubirea se însoțește cu nemurirea) cât și la nivelul formei; astfel, mesajul nu mai este explicit și moralizator ca în varianta oltenească, ci deschis interpretărilor. Basmul muntenesc integrat de către L. Șăineanu, în ciclul "Tipul zânelor promise", în care mai includea încă patru variante: "I. varianta ardeleană - Ileana Constânțeana, II. varianta ardeleană - Lina Rujulina, III. varianta ardeleană - Floarea și Florea, IV. varianta ardeleană - Fiica a nouă mame". (Lazăr
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
altă povestire bretonă, Le Chateau de cristal, eroina Yvon petrece câtva timp la sora ei în palatul de cleștar; întorcându-se, nu mai găsește nimic din ce a fost. Basmul italian L'Isola della felicitá se apropie mult de basmul muntenesc. Părăsit de zâna Fortuna, bărbatul pornește să o caute în Insula Fericirii unde nu se moare niciodată. Zâna insistă să rămână, dar el, cuprins de dorul de mama lui, pleacă să o mai vadă o dată, fără să știe că trecuseră
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin pe eroi. Într-o "lai" intitulată Guingamor, Marie de France istorisește despre petrecerea unui cavaler în țara zânelor; aici trei sute de ani îi par trei zile. În basmul muntenesc, Glasul morții, un bogat, după îndelungi căutări, găsește țara în care nu se moare, însă e avertizat că cineva îi cheamă și cine se duce nu se mai întoarce. Soția bogatului e prima care nu se poate împotrivi chemării fatale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
schimbat, pentru că în anul 1387 voievodul Munteniei, Mircea cel Bătrân s-a intitulat Stăpânul Banatului de Severin și a apărut din nou Mitropolia Ortodoxă de Severin, în iulie 1389, cu mitropolitul Atanasie, și Banatul de Severin a rămas în stăpânire muntenească până la cucerirea lui de către turci, în 1416”. Bătălia de la Posada (1330) a însemnat ruperea relațiilor dintre domnitorii Țării Românești și Regii Ungariei, care au sprijinit pe călugării franciscani în apostolatul lor din Valahia și Moldova în scopul de a apăra
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
În plus, turcii au atacat în repetate rînduri statele românești, începînd cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, cu intenția de a le anexa și, dacă acest scop nu a fost în totalitate atins, unele cetăți moldovene și muntenești au fost ocupate, iar dependența de turci a devenit tot mai evidentă. Din nord-est, moscoviții, după ce au anulat destinul european al Rusiei Kievene, au început să amenințe tot mai insistent popoarele de la Marea Baltică și de la Dunăre. Pe lîngă aceasta, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moșia Episcopiei Cârligați”, de la Sud de actualul oraș; pentru ca, puțin mai târziu, Antonie Ruset, la 1676, să îngăduie, printr-o altă carte domnească, Episcopului Sofronie „a-și chiema o(aămeni streini de altă țeră, din țera Turcească și din țera Muntenească și din țera Ungurească și din țera Leșească și din partea Cazăcească. Și despre alte părți hie ce limbă vor hi, să aibă (voie ă a veni și a se strânge câtu de mulți”, și a se așeza pe o „Siliște
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și stabilitate. Pentru acest motiv s-a considerat că discuția despre paginile dedicate spațiului românesc trebuie să aibă un loc aparte în analiza noastră. În plus, aceste pagini oferă un excelent material de studiu imagologic, dat fiind că lumea monahală muntenească de la acea vreme este descoperită prin ochii străinului de neam și limbă, apropiată și asimilată printr-un continuu proces de mediere, în care distanța între două realități culturale este progresiv micșorată, până la absorbția completă a observatorului în realitatea observată. TOPOS
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
neam și limbă, apropiată și asimilată printr-un continuu proces de mediere, în care distanța între două realități culturale este progresiv micșorată, până la absorbția completă a observatorului în realitatea observată. TOPOS VALAH. DISCURS IMAGOTIPIC Încă de la primul popas pe pământ muntenesc, făcut la schitul Dălhăuți, doar pentru câteva zile, Platon pătrunde într-un spațiu foarte deosebit de cadrul peregrinărilor sale ucrainiene, într-un topos dispus după linii mult mai molcome decât peisajele slave cu care ne-a obișnuit povestirea până în acest punct
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
plan secund, un "martor". Nici nu sunt eu în măsură să mă scrutez public; să mă exhib încă mai puțin. Dintre toate portretele acestui "personaj", cred că cel mai izbutit mi l-a creionat Dan C. Mihăilescu, al cărui spirit "muntenesc", sagace și vitriolant, îl gust cu deliciu în fiecare pagină a lui! A.B.Și acum, vorbind despre poetică, domnule profesor, știm că există o poezie nouă, vie, care se scrie și se afirmă tot mai puternic, astăzi. Cum vi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a țării. Deci dreapta rostire nu va mai îngădui să se vorbească de "dialecte". La congresul evidențiaților în agricultură (toamna 1955) am putut auzi pe Moldoveni (de pildă pe Florica Beraru de la Boroaia) rostind limba literară fără cusur. Că rostirea muntenească e justă știe orice intelectual moldovean. Gramatica uniformizează rostirile. Scriem cu toții "a făcut" și "au venit"; "acesta" și "celalalt". Cu toate rezervele unora dintre noi pentru seară, câine, mâine și pâine pe care le socotim provinciale, oricare cititor din cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
venit nici în ajutorul aliatului lor, Vlad Țepeș. După încheierea campaniei din Țara Românească, se presupune că Radu cel Frumos, domnul sprijinit de turci ca să ocupe scaunul Țării Românești, ar fi încercat să înlocuiască garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a ridicat o cetatea la hotarul cu Moldova, cetatea Crăciuna. Scriindu-i regelui, la 13 iulie 1473, Ștefan arăta că nu poate să trimită oameni în ajutorul regelui, deoarece a avut nevoie de ei ca să ridice o cetate în fața celei muntenești. Nu se poate spune însă că secuii și ungurii amenințau Moldova în acest an. Disputa pentru tronul Boemiei crează o situație politică favorabilă domnului român. Faptul că domnul arăta în scrisoarea sa că Moldova este atacată „din toate părțile”, nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trimes în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman-pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau curtenii sus-numitului Turc și toate popoarele din Romania, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan-beg, și Ali-beg și Schender-beg, și Grana-beg, și Oșu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg, domnul din Sofia, și Cusenra-beg, și Piri-beg, fiul lui Isac-pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești toți mai sus numiți erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cucerească Cetatea Albă și Chilia, și că sunt chiar pe drum, aproape. Împăratul are să vie însuși pe uscat împotriva noastră, ca să cucerească în persoană țara noastră, cu toată puterea lui și cu toată oastea lui, și cu toată puterea Țării Muntenești”. De aceea Ștefan îi îndemna pe vecinii săi să se grăbească zi și noapte, să se apropie cu oștile lor de hotarul Moldovei. Abia acum, când turcii amenințau Cetatea Albă, regele Cazimir a înțeles că Ștefan cel Mare nu a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi justificat laudele din scrisoarea trimisă papei, în legătură cu felul în care îi „macină” el pe turci. Este greu de precizat în ce a constat ajutorul dat de Matei. Formula „Ștefan al Moldovei, cu voia craiului a așezat în Țara Muntenească pe un oarecare fiu de voievod”, nu înseamnă că Ștefan a acționat numai cu îngăduința regelui. Dintr-o povestire despre Vlad Țepeș aflăm că Ștefan l-a pus pe Vlad: „Iar acest Vlad a fost din tinerețe călugăr, după aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]