677 matches
-
spiritele prietenilor, rudelor etc., moarte înaintea lui (această ultimă aserțiune trebuie însă, după părerea noastră, nuanțată, așa cum de altfel o vom face mai jos, în această categorie intrând atât entități transcendente adevărate, cât și produse ale conștiinței subiectului. “Uneori, când muribundului îi vine în gând o anumită existență în clipa sfârșitului când părăsește corpul, spre a merge, [...] chemat în viață de acea existență (Bhagavad-gita, VIII.6) ”. Ultimul gând nu e conștient; el revelă deci viitoarea existență, evident în lumea trancendentă, aceea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a le identifica cu lumina . Dacă moartea nu este definitivă, ci doar aparentă, ansamblul corpurilor subtile va fi întors înapoi în corpul grosier, etapă sesizată de unii clarvăzători ca o “barieră/baraj” pe care n’o pot trece, conform concepțiilor muribundului.</footnote> . Deosebit de semnificativă este dispariția bruscă a vieții (strălucirii) din ochi care devin, din acest moment, opaci , fapt firesc dacă luăm în considerare faptul că ochiul, mai precis retina, este o prelungire/protuberanță a scoarței cerebrale, sediul/substratul material al
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
supt, iar punctul de plecare al acestei “aspirații” era în capul meu, ca și cum m’aș fi întors în trup prin cap ”.</footnote>(deschiderea lui Brahma), creierul funcționează atunci ca un cap de redare al unui magnetofon, pe care o percepe muribundul în primele faze ale existenței deja post mortem (fizice). </footnote>, reproducând memoria înregistrată în corpurile subtile; de modul în care are loc trecerea acestor corpuri prin creier depinde modul, secvențial sau global, de percepție a “filmului”. Există și o deosebire
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
o scriere creștină din sec. XIV-XV de la British Museum , fapt ce demonstrează veridicitatea fenomenologică a celor relatate:Cartea tibetană a morților The Book of the Craft of Dying 1. “...un guru, un shishya sau un frate de credință cu care muribundul a fost unit vor rămâne după el să-i imprime în spirit simptomele morții...” Când o persoană trebuie să moară, e necesar să aibă alături un prieten bun, ca să o ajute să se roage pentru binele sufletului.” 2. “Imediat ce respirația
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
la ce mai poate servi botezul, care-și propune să contracareze puterea răului rezultată din păcatul comis în Paradis? Aceeași remarcă și pentru eucharistie: a rejuca simbolic scena sacrificiului nu mai oferă niciun fel de pertinență. Nici ultima împărtășanie, administrată muribundului pentru a-l elibera de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria adulților, penitența credincioșilor sau ordonarea călugărului consacrat unei vieți de contemplație sau de acțiune în slujba lui Dumnezeu. Amaury recuză
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
confeseze - să-i dicteze... -, să-i spună starea prezentă a gândurilor sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce violență și ce brutalitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și încă sunau din dulcele corn, dar era/ cu putință să-mi povestească desfătarea din groapa cu vinișoare/ de cârtiță - sărisem prin fereastra deschisă și trebuia/ să intru în pielea lor, dar fără măsură
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful, călătorul, pajul, heraldul, oglinda, corul, spiriduși, cerșetori, călugări ș.a., ba chiar și un vânzător de jurnale. O epopee cu versuri de mare frumusețe, evocând „Excelentisimul Verb”, „Apoplexii divine”, „Nebunul sex al unui faun”, „Chipul muribundului când îngerul îi spală sudoarea”, un „Dedal de nevedere”, suferința, respinsă și iarăși chemată: „Du-te suferință și revino suferință!” Poet paradoxal, totodată de o rară concentrare și abundență, profund până la obscuritate, inventatorul unui limbaj poetic foarte personal, uneori derutant
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Și am scris eu, popa Petriman. Și pentru credința am pus și pecétea și iscola mai jos” - declara cel care consemnase ultimele dorințe, în 1661, ale cămărașului Sima] care puteau cumula și funcția de duhovnic) [sau de alte persoane din apropierea muribundului: „După aceasta - preciza în 1657 spătarul Leca -, fiind eu slab de boală și puternic, am învățat eu cu gura mea pre fiiu-mieu, Mihalcea, de am scris, căci eu n-am putut scrie de boală, iar mintea și firea mi-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de poezii patriotice, printre cele mai răspândite în epocă, animate de un elan oarecum lipsit de grandilocvență. Tonul este sobru, iar versurile curg adesea armonios. Mai toate folosesc motive din baladele populare, adaptate împrejurărilor: iubiții despărțiți de război (Dorobanțul), ostașul muribund vorbind calului (Călărașul rănit) ș.a.m.d. Meditațiile, incluse în cel de al doilea volum, Poezii lirice (1883), sunt cu totul terne, dar fluente. Ș. a scris numeroase poezii și în franceză, dovedind nu numai o bună cunoaștere a limbii
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
viața bolnavului? Prin aceasta, ne reîntoarcem de fapt la o „morală a datoriei”, care apropie speranța de responsabilitate. Cât de actual devine Kant, ca model de a gândi În medicină. Cei care Își asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Peter Frank afirmă: „Este de-a dreptul straniu faptul că ține de datoria guvernului să intervină Împotriva șarlatanilor doar În momentul În care izbucnește vreo epidemie, În condițiile În care nu se iau nici un fel de măsuri În privința miilor de muribunzi secerați zilnic de boală În odăile lor solitare. În acest sens, guvernele ar trebui să intervină fie pentru alungarea tuturor medicilor și a artei lor, fie În vederea adoptării unor măsuri anume pentru a proteja viața omului mai mult decât În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
organizate în două cicluri, Scrisori din salonul 30 și Ferigi și staniol, sunt probabil cele mai valoroase din literatura lui S. Miniaturi lirice în care se fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
stare de spirit comună generației sale. Asemenea atâtor confrați, poetul se simte, pe asfaltul desfundat, „o groapă [...] în care picură coșmare de-ntuneric”, vede sufocându-se totul în jur și are sentimentul de a fi, acasă, un străin, chiar un muribund. Metaforă integratoare, neputința copacilor de a crește include și denunțarea reprimării scelerate a oricărei libertăți. Dar implantarea în alt climat nu curmă sentimentul de neîmplinire. Fostul captiv nu se simte liber nici în noua lui patrie sau nu are ce
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
alte metode, adesea fără a fi numite direct, ci exprimate prin refuzul de asistență medicală sau alte forme indirecte; b) utilizarea pozitivă, în cazul societăților deschise, de tip liberal, în care sunt promovate următoarele: psihoprofilaxia și recuperarea bolnavilor psihic, asistența muribunzilor, resocializarea bolnavilor psihic, fapte care implică respectul și demnitatea omului aflat în stare de boală psihică. Surprinzător este însă faptul că societățile moderne, liberale, de tip „deschis”, admit eutanasia, pe care în mod mascat o lărgesc considerabil ca arie de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
indicație”, făcând prin aceasta o acțiune de eugenie mascată (P. Rentchnick). 3. Eutanasia P. Rentschnick afirmă că eutanasia este o noțiune care poate fi regăsită atât la Platon și Aristotel, cât și la Hippocrate, și care constă în „ușurarea durerilor muribundului, ajutându-l, însoțindu-l psihologic să treacă de pragul morții”. Eutanasia este un tip de moarte accelerată datorită unor tehnici de intervenție destinate să atenueze suferința produsă de durerile fizice mari. Această teorie consideră că este legitimă suprimarea vieții indivizilor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nemuririi; tocmai acest miracol al morții-nemurire îi tulbură pe cei doi tineri megarieni, ne tulbură și pe noi și pe oricine știe că este muritor. Dar avem soluția: curriculumul maieutic! 9. Ne putem imagina ușor ce s-a întâmplat între muribundul Theaitetos, cel „moșit” (= „menit”) de Socrate să devină o personalitate desăvârșită, și tânărul Eukleides pe drumul de la Megara la Atena. Deși Platon a evitat dramatismul situației, întrucât era subînțeles de contemporani, pare evident că el a însoțit permanent povestirea-confesiune a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Theaitetos referitoare la acea socratică peak experience și că Eukleides a ascultat-o cu evlavie. În istoria filosofiei, aceasta poate fi considerată o transmitere disperată de ștafetă care viza convertirea unui tânăr megarian la fel de dotat cum fusese cândva și muribundul Theaitetos. 10. Vezi în I. Negreț-Dobridor, I.O. Pânișoară, Știința învățării. De la teorie la practică, Polirom, Iași, 2005 (capitolul 8: „Teoriile umaniste ale învățării”, pp. 117-144), o prezentare detaliată a lucrării lui A. Maslow Toward a Psychology of Being (D.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care chipurile spiritualizate ale locatarilor exprimau povara păcatului originar și, în același timp, neputința de a i se împotrivi. O masă de capete goale, tunse chilug, cu faciesul supt și ochii înfundați în orbite, ale căror priviri stinse evocau agonia muribunzilor fără șansă de salvare. Totul părea ireal. Mi se părea că răsfoiesc un album cu desenele lui Goya, în care „somnul rațiunii” scoate la iveală toată hidoșenia din om. Mi-am revenit imediat. Revederea unor prieteni și colegi m-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce rupe din maluri bucăți reci, indiferente. fiecare trecere/ ne naște mai goi și mai străini./ cei rămași mai așteaptă încă/ viermuiala viselor rătăcite sub pernă, locul unde cioburile / sângelui strălucesc orbitor. cuprinși în întuneric ca într-un / cearceaf de muribund, cu mâini schilodite fluturând din zid semne/ de var. urechea din creier în care urlă în fiecare noapte moarteA”. Amestecul de visceralitate și simbolism, metaforismul excesiv, imaginarul (auto)distrugerii caracterizează aceste, în fond, parabole ale morții cotidiene. SCRIERI: Pedale de
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să se înfrupte copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa cum am semnalat mai sus, la membrii personalului medical din spitale, confruntați cu angoasa cauzată de patologia somatică sau mentală a pacienților lor. Echipele însărcinate cu administrarea de medicamente paliative, care trebuie să efectueze un dificil efort de adaptare în raport cu muribunzii (Hennezel, 1991), se surprind uneori „reacționând” în loc să-i asiste pe pacienți. În acest caz, se pune problema dacă nu cumva ne aflăm în fața unei apărări activiste, susținută de fantasme de putere absolută, care apar în confruntarea cu inevitabilul. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
religios, grupurile de vizitatori ai spitalelor le aduc bolnavilor sprijinul lor, facilitându-le astfel afilierea, chiar dacă „prezența voluntarilor constituie o formă de înlocuire temporară, dar niciodată una totală, cu excepția cazurilor de izolare extremă” (Gauvin și Régnier, 1992). De asemenea, asistarea muribunzilor se realizează tot mai des de echipe formate special în acest sens, întrucât cei mai mulți dintre bolnavi decedează la spital. În schimb, în urmă doar cu câteva decenii, oamenii grav bolnavi rămâneau acasă și, înainte să moară înconjurați de toți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și se simți negrăit de fericit, în trupul acela bătrân imaginat, în muribundul fără amintiri, fără dorințe. Avea douăzeci și cinci de ani, în vara aceea a anului l945. Timpul care-l separa de bătrân i de păru de o lungime inumană. Trase ranița mai aproape, mâna pipăi patul pistolului automat, înfășurat într-o cârpă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]