613 matches
-
dintre marii romantici englezi a obținut diploma de chirurg sub îndrumarea lui Astley Cooper, anatomist și chirurg ilustru al vremii. Era un practician talentat, dar o fire marcată de o sensibilitate deosebită. În urma unui accident (a secționat o arteră, bolnavul murind datorită hemoragiei) renunță la chirurgie dedicându-se în exclusivitate poeziei. Creația sa poetică va fi întreruptă timpuriu de tuberculoză. A fost un poet liric, versurile sale fiind animate de marile idealuri ale umanității. Versurile sale descriu frumosul cu viziunea unui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
bun elev al stoicilor, filosoful nostru reține că dacă nu putem acționa asupra materiei înseși a realului - inaccesibil - putem interveni asupra reprezentărilor sale - singurele modalități ale realului. A avea de murit, iată o reprezentare. Ni pot decât să mă imaginez murind, și încă: chiar mort, nu pot, pentru că mă imaginez eu defunct, fără îndoială, numai că pentru aceasta am nevoie de întreg arsenalul ființei vii: cele cinci simțuri, o conștiință clară și o rațiune în stare bună. Or, când sunt mort
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Însuți, să ai În așa măsură format sentimentul demnității proprii, Încât, atunci când acesta este amenințat de spectrul trăirii unei vieți În rușine, În umilință sau dezonoare, să fii gata să lupți până la sacrificiu pentru apărarea demnității tale: „Decât să trăiești murind, mai bine să mori trăind”.) „O disciplină de sclavi formează caractere de sclavi.” (J. Locke) „Viața pare a câștiga un sens numai În sacrificiu... Sacrificiul este o supremă afirmare printr-o supremă renunțare. A te sacrifica pentru ceva Înseamnă a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unde este, de asemenea, redactor, și redactor-șef, din 2002, la „Ziua literară”. În 1994 a devenit director al Editurii Ararat. Cu excepția a două volume de povestiri, Manualul întâmplărilor (1984; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind) (1994), producțiile sale rămân în sfera romanului (aparent) istoric: Ziua mâniei (1979), Tache de catifea (1981), Tobit (1983; Premiul CC al UTC, Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Sara (1987). Citite în serie, cărțile sale trădează o amprentă stilistică unică
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
cu miză mare și fatalmente riscante. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Ziua mâniei, București, 1979; Tache de catifea, București, 1981; ed. pref. Eugen Negrici, București, 1999; Tobit, București, 1983; Manualul întâmplărilor, București, 1984; Sara, București, 1987; Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind), București, 1994; Republica pe eșafod, București, 2000; Fric, postfață Petru Creția, Iași, 2003. Repere bibliografice: Titel, Cehov, 196-199; Manea, Contur, 221-228; Holban, Profiluri, 374-382; Monica Spiridon, O figură a discursului critic, textualismul, CRC, 1987, 41; Tuchilă, Privirea, 74-88; Radu G.
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
și Ion Martin. Moartea acestora avea să fie consemnată în actele oficiale de către un anume „Vasile Nica“. Doctorul Vașcanu, cel care a atestat decesele, a murit otrăvit în clinica medicală a profesorului Ober, din orașul de pe Bega, cel din urmă murind și el în mod suspect ulterior. Securitatea încerca în acest fel să șteargă urmele crimelor sale97. Unii dintre susținătorii acestor luptători anticomuniști au fost prinși la câțiva ani după anihilarea grupului. Spre exemplu, la Sfatul popular din Vaideeni era un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această decizie, își asociază sprijinul tinerilor din jur, încredințați că nucul provoacă molime și suge „tot sucul satului”. Cum coaliția partidei tinere nu poate fi înfrântă, Odobac se spânzură în vârful nucului. „Tu tot tare rămâi până la sfârșit”, conchide el, murind. Posteritatea a arătat interes mai cu seamă volumului de schițe Din lumea celor cari nu cuvântă, literatură de scurt metraj, fabule în fond, alcătuind un mic bestiarium. Diferite ca timbru narativ de scenariile animaliere semnate de N. Gane, I. Al.
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
subite sau de mărețe viziuni inspirate de ideea obsesivă a „onoarei și demnității naționale”, se glorifică „martiriul” celor ce se jertfesc pentru patrie și dreptate, împotriva „tiraniei”. Printre alte compuneri dramatice au fost publicate piesa în versuri Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou (1868), drama - prelucrată după romanul Aldo și Aminta al lui Costache Boerescu - Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele (1869), reluate într-un volum din 1893 împreună cu monologul în proză Martirul
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
Mihai Eminescu emisese o judecată aspră în articolul Repertoriul nostru teatral (1870). Discursive, turmentate parcă, ele foiesc de inadvertențe, de anacronisme. Nu mai puțin artificială e limba. Chiar sumară, execuția lui Eminescu era cu totul îndreptățită. SCRIERI: Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, București, [1868]; Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1869; Dragomir Rucăreanul, vulturul munților, București, 1885; Mihai Bravul, București, 1885; Mizeria, București, 1892; Blestemul unui bătrân țăran murind sau Timpul
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, București, [1868]; Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1869; Dragomir Rucăreanul, vulturul munților, București, 1885; Mihai Bravul, București, 1885; Mizeria, București, 1892; Blestemul unui bătrân țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou, Martirul libertății, Danubiul și Bosforul sau Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele, București, 1893; Ultima lovitură, București, 1901; Două logodne, București, 1905; Neurastenic, București, 1907. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Scrieri politice și literare, București
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI au/ și OCHI și CREIER - să le dea vederii! / Spre spaima sumbră-a Marelui-Bau-Bau / Gonit de-aripa Razei din imperii!// De-acei ce se vor
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
au murit masiv în război, apoi din cauza alcoolului și a accidentelor -, fie că în nișa socială accesibilă, numărul potențialilor soți este redus. Astfel, în cartierele sărace din SUA, femeile afro-americane pot găsi cu greu un partener, bărbații de aceeași rasă murind de tineri în număr semnificativ sau fiind în închisoare. D. Lichter și colaboratorii (1992) au descoperit că la 100 de afro-americance între 21 și 28 de ani ar reveni mai puțin de 80 de bărbați de aceeași rasă. Iar dacă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Roiu, V. Gr. Pop. El reproduce, de asemenea, din versurile lui Dimitrie Petrino, N. Pruncu, fabule de C. Stamati și tipărește scrieri teatrale aparținând lui Teodor Boian (vodevilul Teatrul la țară) și Șt. Mihăileanu (tabloul în versuri Blestemul unui țăran murind, jucat în 1868 la Teatrul Național din București). N. Nicoleanu traduce din Alfred de Musset (poezia Nu mă uita), iar I. V. Adrian din Théophile Gautier (poezia Fuga) și trei poezii de M. I. Lermontov (Privesc..., Ah! tristu-i, urât tare
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
născocite de mintea arsă în răstimpuri S-a scris destinul, pas cu pas, trecând prin multe anotimpuri, S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferind Din vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții... Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de vise născocite de mintea arsă în răstimpuriS-a scris destinul, pas cu pas, trecând prin multe anotimpuri,S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferindDin vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind.Ce nălucire efemeră este secunda răstignităPe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită !Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții...Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
lui a iubi. Că DOI e o renaștere într-o noapte fără sfârșit pe aripile îngerilor ce trag Carul Mare, risipind întrebările aburinde despre sensul lui Poate. Încă visez că apare învăluit în giulgiul îmbrățișărilor izvorânde la umbra sălciei pletoase, murinde de atâta așteptare. RĂMÂN Să știi că rămân pe strada ta, unde-ți ascunzi evadarea. Mi-am închipuit că mi te arăți în nedeslușita încumetare de a mă îmbrățișa. Ți-am mângâiat umbra, ce-mi sărutase roșeața obrajilor, la întoarcerea
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
avea patru aripi de zburătoare și patru capete arată cât se poate de limpede cum a fost împărțită în patru împărăția lui Alexandru: într‑adevăr, spunând patru capete, a ținut să amintească cele patru regate ivite din împărăția lui Alexandru. Murind, Alexandru și‑a fărâmițat împărăția în patru. 25,1Apoi, zice [a văzut] o a patra fiară înspăimântătoare și înfricoșătoare. Avea dinți de fier și gheare de aramă (Dan. 7,7). Cine să fie dacă nu romanii, adică fierul, împărăția de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ei plată după faptă”. Existența văduvelor și în cazul acestor veleitari ce s-au visat Domni este neîndoielnică. Fiind, însă, cei mai mulți dintre ei, personaje care s-au ivit pentru o clipă din magma istoriei - învingând ori, mai adesea, pierzând și murind -, nu știm mai nimic despre nevestele acestor „domnișori”. Știm doar că Hrizea din Bogdănei, cel tras pe roată la 8 septembrie 165749, a fost însurat cu o fiică a paharnicului Dragomir din Deleni. ... îi ucideau pe boieri Dacă mai răsfoim
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai mulți copii 248 - între ei pe Lupașcu (cel ce va primi titlul de nobil ardelean în 1676 printr-o diplomă dată de principele Mihail Apaffy I) și pe Anastasia, viitoarea Doamnă a lui Gheorghe Duca - și l-a văzut murind. Dumitru Buhuș, un apucător pus pe înavuțire (înaintea Dafinei, mai fusese căsătorit cu Ileana, fiica lui Ilea Bucioc), om al lui Vasile Lupu (îl aflăm, în 1631, împreună cu postelnicul Costin, cu logofătul Bașotă, spătarul Ureche, hatmanul Savin și Lupu vornicul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca luna / Care se roade în stânci și se roade vara în rădăcini. Și noi toți deluroși, plini de iarbă în coaste, / Clopot albastru în fugă de cer pe sub rai / Tropot uscat de copite mari tălpile noastre, / Sfinții-n biserici murind și noi vara pe cai” (Felix, în Zeii neatenți), spațiu elementar al asprimii și durității existenței rurale - filon „realist” ce urcă până la bucolica Antichității clasice: „Frații mei și surorile mele,-n podgorii, / Arși pe un rug toată viața - ne rupem
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
de unul singur / te vede cum înfuleci pâine fructe raci țigări vitamine / te vede ieșind din somn cu părul plin de pene / te vede strănutând cu patos / te vede cum te scarpini în nas / te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
a murit greco-catolic. Colaborările scriitorilor români din exil apar odată cu anul al doilea, când ritmicitatea publicației se schimbă, devenind trimestrială, iar numărul de pagini sporește de la șaisprezece la peste șaizeci. Deschiderea o face Aron Cotruș, al cărui poem Părintele Damian murind se tipărește în numărul 1/1950. Dacă în numărul următor se reproduc fragmente din eseurile cu tentă religioasă ale lui Nichifor Crainic, Roma eternă, Glasul latinității, și se oferă o serie de informații despre Centrul Român de Cercetări de la Paris
SUFLETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de încercare a uneltelor sub aspect tematic și stilistic, P. dobândește consacrarea ca prozatoare odată cu publicarea romanului Agata murind (2003; Premiul Uniunii Scriitorilor). Unanimă în a-l aprecia, exegeza încă tatonează în privința interpretării acestui roman, seducător și cu totul „ciudat”, sub mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
filonul abisal și vitalist din romanele lui Nicolae Breban, ca și, mai evident, față de estetica onirismului și, în consecință, față de procedeele suprarealismului pictural, în special în versiunea cultivată de Magritte, cu a cărui creație romanul comportă afinități frapante. Romanul Agata murind este psihologic și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent lucrat, recuperabil și în cadrele esteticii realiste. Definitoriu este însă tocmai haloul de sugestie, ireductibil în chip univoc fie la tematică, fie la stil, asigurat
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]