4,695 matches
-
fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat pe lângă inima agitată, dar ca să mă asigur, mi-am mai aprins o țigară. — E În centrul orașului. Poate ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe deasupra, adormită! Sau, se prea poate să se prefacă doar. S-o fi prefăcând, dar în sinea ei îți zice „Hai, Voinicule, fă cu mine toate porcăriile pe care le-ai visat vreodată“. — Așa să fie oare? — Dragul meu, îmi murmură pula, lasă-mă numai să-ți înșir numeroasele porcării pe care ar vrea ea să i le faci: în primul rând, își dorește să-i iei în mâini bidonașele tari, de șikse. — Zău? — Vrea să-i fuți cu deștu’ pizduța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi însemnat ea pentru taică-meu și maică-mea un pui la fiecare masă, dar pentru mine, pentru copilul ale cărui amintiri timpurii se leagă de Ann Rutherford și Alice Faye, America e o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se duse la ușă. Bărbatul moțăia epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte două trepte o dată. Când ajunse la următorul geam, bătu ușor. Nu veni nici un răspuns. Murmură o Înjurătură printre dinți, ținând capul Întors spre acel colț al triajului În care urma să apară curând polițistul. Bătu iar și de data aceasta auzi un târșâit lejer de papuci. Închizătoarea geamului se ridică și o voce de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi preluat controlul. Dr. Czinner a aflat despre revoltă și despre eșecul acesteia când expresul cu care călătorea a ajuns În Würzburg și a luat imediat hotărârea să coboare la Viena. Era dărâmat și n-a putut decât să-i murmure la nesfârșit corespondentului nostru: „Dacă ar mai fi așteptat...“ Convingerea lui era că dacă ar fi fost prezent În Belgrad, Întreaga clasă muncitoare din oraș ar fi sprijinit revolta. În engleza lui cu accent, i-a relatat corespondentului nostru uluitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oră, anulează tot ce vine după „a ajuns În Würzburg“ și continuă după cum urmează: Și, după o lungă și chinuitoare ezitare, s-a hotărât să-și continue călătoria spre Belgrad. Avea inima zdrobită și nu putea face altceva decât să murmure: „Băieții ăia minunați! Cum aș putea să-i părăsesc?“ Când și-a revenit puțin, i-a explicat corespondentului nostru că s-a decis să Înfrunte completul de judecată alături de supraviețuitori, ridicându-se astfel la reputația quijotească pe care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
seama de inutilitatea cunoștințelor sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea drumului Începu o târguială lungă. „Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să ningă și mai mult. Se Întoarse, cu speranța că ar putea fi Coral, dar era femeia pe care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
biroul lui? Soldatul arătă spre o a doua clădire, dar adăugă cu blândețe că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În mustăți. Ea renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aprobat eu. —Eu nu cred că ar trebui să renunțe la el. Logodit nu Înseamnă Însurat, spuse Hunter. O, Doamne, tocmai mi-am adus aminte că trebuie să sun pe cineva. Ieși din cameră, iar prin ușă l-am auzit murmurând, ca și cum ar fi conspirat. În mod evident, vreun telefon legat de serviciu. Într-un târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu bănuiești nimic, și a spus că Îi e milă de tine. Oricum, m-a pus să-i promit că nu voi spune un cuvânt, dar colierul ăla Îi fusese de la bun Început destinat ei. Nu pot să cred, am murmurat eu. Ești sigură? Chipul sumbru al lui Marci nu lăsa loc speranței: — Pentru că, scumpa mea, Sophia s-a dus și a luat colierul ăla Împreună cu el. Au mers la nu știu ce magazin de bijuterii amândoi În ... Italia... sau... nu, În Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spectaculoase, arătau ca și cum ar fi făcut figurație pentru filmul Nașul. —Eu sunt Învierea și viața, a spus Domnul; cel care a crezut În mine, deși a murit, va trăi, Începu preotul cu solemnitate. —...preotul ăsta poate să mă Învie oricând, murmură Marci Îmbujorându-se. —... și oricine a trăit și a crezut În mine, nu va muri În veci. Crezi că preoților le este permis să aibă iubite? mă Întrebă Marci cu voce scăzută. — Credeam că te Împaci cu Christopher, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred că ai vrea să știi. Hunter și Sophia se Întâlnesc mâine la MOMA1. Da? am murmurat eu. Ești sigură? Ea Încuviință din cap. Îmi pare foarte rău, Sylvie. Ieri am auzit ceva din Întâmplare. Sophia lua ceaiul la The Mark cu Phoebe când, pe neașteptate, a primit un telefon. Mi s-a spus că plănuia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea spre cer. Mm clatină femeia lui din cap, strîngîndu-și sumanul. Ar cam fi timpul... Uită-te și dumneata la vreme! arată directorul general spre fereastră. Acuși e iarnă; cînd să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre iaz! Trebuia taluzat malul! Cînd?! Am primit sarcină să-l dau gata în vară. Drum internațional, trafic, loc frumos. I-am făcut o inaugurare!... Păcat că n-ai fost! A, da..., erai în spital. Cum merg fracturile? Se prind murmură arhitectul, rotind bastonul cu capătul sprijinit pe covor. Păcat! E, cred, cea mai bună lucrare a mea. Dacă eram sănătos, nu vă lăsam s-o dați așa... Țin la ea... Proiectasem numai blocuri stas, impersonale, de la care întorc privirea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă furios, iar pașii femeii s-au pierdut pe culoar, murmură: Frumoasă... Poftim?! tresare tehniciana, ridicînd privirea din hîrtii. Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A telefonat? întreabă Vlad, să schimbe vorba. Nu. Aveți emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul argintiu, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn ca mine are și-acasă... Lăsați, Don Șef! Dumneavoastră bătrîn?! rîde tînărul, să împrăștie zîmbetul trist. Oricum, murmură Don Șef nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat? Frumoasă femeie! Și tînără... Și-aveți amîndoi niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că vă place... Vorbele șefului l-au făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]