4,723 matches
-
nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit. L.V.Vezi îmbătrânirea ca pe ceva firesc: "Ne apropiem cu toții de marginea aceleiași bezne/ care pentru mine e mută." (Getting Older) Tinerețea nu e o temă la care să ții, dar îmbătrânirea este. La fel a fost pentru Yeats. Exact în sensul pe care i-l atribui tu: o confruntare curajoasă cu inevitabilul. Ai scris despre copii, dar nu
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
luăm seama la "poezia" subiacentă din dedicația cărții, Tuturor celor care îndrăgesc insulele sau sînt, ei înșiși, o insulă, nu sîntem surprinși să o regăsim, de data aceasta explicit, neșteptat de dureros, abia în ultimele nouă pagini ale cărții, dialog mut, pe mare, în vechea barcă părintească, al protagonistului-povestitor cu părintele pescar, trecut demult în lumea umbrelor. În rest, toate cele circa 250 de pagini ale cărții redau cu rară virtuozitate modul de a-și formula perplexitățile acumulate în crescendo de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
murit demult/ și n-a înțeles niciodată lumina". înăuntrul acelei guri suntem noi, captivi... Descinderea în realitate poate fi directă, de reportaj: "Vecinii iar s-au certat strigându-și câte și mai câte,/ caloriferul e rece, ciorba - fără gust,/ stelele - mute, întunericul - grobian și agresiv,/ cuvintele - amăgitoare". împrejurare în care "cum să fiu liric, cum să mă strecor prin/ urechile de ac ale acestei vieți murdare/ și să ajung fremătător pe înălțimile clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
repartizeze în cele două cete stabilite de Eminescu și să le dea foc...? -Cui ? am întrebat. Întrebare retorică, sau cu o mulțime de răspunsuri pe care, oricum, prietenul nu era nici în stare nici în măsură să le dea, așa cum muți am rămas și noi, românii, când domnul președinte Băsescu ne-a spus, cu zâmbetu-i tele-imperturbabil1), că avem datoria să plătim fiecare câte o părticică din costul integrării în UE... Uraaaa! a exclamat electoratul cu lacrimi în ochi, pătruns fiind de
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
Ioan Lăcustă Rareori mi s-a întâmplat să constat puterea adevărului oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori cuvintele în texte forțat omagiale. Priveam "Oktiabr" de la
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
din 1917. Calvarul început atunci a atins cote paroxistice, greu de imaginat. Multe dintre nespusele de atunci s-au aflat după ce "adevărurile" revoluției bolșevice au fost devoalate, iar "fericirile" ei s-au acoperit de crusta sângelui vărsat aiurea. După ce filmul mut de odinioară a început să devină sonor. Tot mai sonor. Pustiitor de sonor... Pelicula lui Eisenstein, privită astăzi, mi se pare de o relevanță istorică mai profundă decât multe pagini de demascare sau incriminare, oricât de zguduitoare, scrise de atunci
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
Pustiitor de sonor... Pelicula lui Eisenstein, privită astăzi, mi se pare de o relevanță istorică mai profundă decât multe pagini de demascare sau incriminare, oricât de zguduitoare, scrise de atunci și până acum. Salvat de prăbușirea timpului, "Oktiabr" rămâne martorul mut al neputinței de a schimba istoria. Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
nu știu ce am înțeles din istoria evocată de "Oktiabr". Rămân cu imaginea unui cal alb spânzurat de imensa trapă a unui pod de peste Neva. Se tot ridică trapa. Când ajunge în poziția verticală, împungând cerul, calul se desprinde. Îmi sparge timpanele muta lui prăbușire în valuri...
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de jandarmi/ libertatea și furtul/ ne dă cu tifla merge țara ca ștergătorul de parbriz/ Afacerea/ afacerea împlîntată ca spinul în ochiul miriapodului în carnea inconștienței/ caritas țigareta motorola FNI hermes slobozia petromidia navrom/ flota dispărută în apele albe tîmplele mute/ falimentul și fala în fresca de mucava prinții de var/ sinuciderea/ palmierii exilați aduși să moară la Pontul Euxin/ integrarea în Europa NATO globalizarea/ idealurile libertății". Astfel autorul Solaris-ului probează, între altele, cum se poate croi veșmîntul poeziei din stofa
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
știu. Sînt lucruri pe care nu le pot explica. Dar într-adevăr, este curios că în romane am utilizat persoana întîia (și la fel procedez și în următorul meu roman), deși nu eu sînt naratorul (excepție făcînd Scene de film mut), iar în cărțile de călătorie, unde sînt într-adevăr eu, naratorul vorbește întotdeauna la persoana a treia. Probabil că este așa pentru că în romane încerc să mă cufund în psihologia naratorului-personaj, în timp ce în cărțile de călătorie încerc să mă distanțez
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
individuală și colectivă. Memoria determină geneza, finalitatea, conținutul și perspectiva operelor sale; este, așadar, sursă de inspirație sau punct de pornire ("memoria populară" pentru romanul Luna de lobos- Luna lupilor, memoria personală pentru Escenas de cine mudo - Scene de film mut), "mesaj" (apel la neuitare a trecutului istoric și individual), substanță a tramei romanești (trecutul colectiv - Războiul Civil, emigrarea, dictatura - sau personal - perioada copilăriei), obiect al reflecției și explorării poetice, dar și componentă a viziunii auctoriale prin intermediul unui eu lirico-narativo-reflexiv care
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
ton poetic ale căror particularități aveau să devină constante ale întregii sale opere, indiferent de genul abordat ulterior. Romanele apărute pentru prima dată la editura barceloneză Seix Barral, în 1985 (Luna lupilor), 1988 (Ploaia galbenă) și 1994 (Scene de film mut), au adus, pe linia inițiată în poezie, noi puncte de vedere, dezvoltări, experimente și explorări legate de tema memoriei. Prezența unui referent socio-istoric în fiecare dintre cele trei romane a făcut să se vorbească de realismul lor, ceea ce este acceptabil
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa), de unde își trag seva identitatea și demnitatea sa umană. Cel de al treilea și pînă în prezent ultimul dintre romanele lui Julio Llamazares, Scene de film mut , are un pronunțat caracter autobiografic. Realitățile vieții sociale, economice și politice din perimetrul unui sat de mineri din León, în ultimii ani ai epocii franchiste reies dintr-o evocare plină de lirism a universului copilăriei, a treptatei descoperiri a lumii
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă, în critică, fenomenul pe care genetica îl numește "mutație mută": o mutație care alterează structura, dar păstrează intactă funcția. Așa, schimbînd forme după forme, într-un efort de adaptare, de menținere a tinereții prin amînarea "fixării" definitive, dar reluîndu-și, mereu, funcția estetică, vedea, probabil, "sistemul" fluid al literaturii române...
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului „Dialog mut...”. Eu, personal, l-aș numi: „Dialog sacru...” și aș face-o gândindu-mă la puterea acestei legături peste timp. Pentru că, ce
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului „Dialog mut...”. Eu, personal, l-aș numi: „Dialog sacru...” și aș face-o gândindu-mă la puterea acestei legături peste timp. Pentru că, ce poate rezista atât de mult și cu aceeași intensitate, decât o legătură sacră? Bărbatul acesta, soțul, tatăl și toți
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
-mă la puterea acestei legături peste timp. Pentru că, ce poate rezista atât de mult și cu aceeași intensitate, decât o legătură sacră? Bărbatul acesta, soțul, tatăl și toți la un loc întrupați în poetul, autorul acestor versuri, al acestui „Dialog mut...”, nu dezarmează în fața trecerii timpului, nu-și uită și nu-și amendează trăirile. El apelează la motivul oniric pentru a-și începe dialogul cu cea iubită, cea trecută într-o altă lume, dar nu uitată, ci păstrată în ființa sa
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
monologul atribuit ei, dragei sale, ce-l apreciază și-l povățuiește cu înțelepciune de dincolo de viață, de dincolo de moarte... „legând timpului punte”. Și tot ca o dovadă de iubire, de respect și de încredere, în ultima parte a acestui “dialog mut...”, a acestui „dialog sacru...”, poetul, pe un ton imperativ, își previne iubita încredințându-i-se, din nou și definitiv de astă dată, pentru eternitate:„... iar tu..., nu uita!” „Când voi veni, atunci, când va să fie,/ Să mă aștepți, la
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
Luncașu Trifan Martie. 06. 2015 Permiteți, de asemenea, cu sprijinilor prietenilor mei domnul Liviu Manoliu (actor -interpretare) și domnul Mihail Dabija (montaj), să vă mai oferim un dar de suflet... https://www.youtube.com/watch?v=SsbYC8cMI-U Referință Bibliografică: Dialog mut...& Dialog sacru ... Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
pe cinci coloane, cu litere mari, "Epoca Nicolae Ceaușescu!"" și, pour la bonne bouche, transmisii în direct ale mondenităților de la Cotroceni, insula zburătoatere, plasată mai departe decât Luna de problemele reale ale românului. Ale unui român de preferință orb și mut, pentru care televiziunea și radioul ajung să fie mai otrăvitoare decât zilnicul țoi de sodă caustică preluat sub numele de votcă și mai respingătoare decât duhoarea patriotardă a foștilor și viitorilor agenți ai ceaușismului victorios pe unde lungi, medii și
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
Neill este examinat, disecat și recompus din aceeași perspectivă a abisului din vecinătatea normalității: o femeie mediocră îi reproșează bărbatului ratarea, fără să observe în ce măsură ea însăși este cauza ratării. Potopul de cuvinte și de sentimente se confruntă cu disperarea mută și perspectiva asupra dramei se adâncește, în timp ce semnificația ei se înalță. în descrierea victimei, a răului din rău, regizorul nu este doar inventiv, ci și sensibil, omenește, la subiect: îi pasă (he cares), ceea ce e mai mult decât milă, mai
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
întunecos (accesul se face coborînd și urcînd o scară) permite în spatele scenei o zonă a cufundării în vis. Comentariul oniric, conceput ca un teatru de umbre, realizat cu destul rafinament vizual, dublează sau anticipează povestea din prim-plan. Timpul cinematografului mut al lui Chaplin conține, și el, traseele hoinarului,vagabondului, marginalizatului care încearcă, mereu, să-și facă breșe spre lume, spre societate. Prezența acestei imagini repetitive în spectacol este și un contrapunct subtil dar și o subliniere interesantă: oricînd un coșmar
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
upercuturi, de au început instant să ciripească păsărelele și stelele verzi să răsară pe plafonul farmaciei. A început ditamai scandalul. Ea a încercat să-i afle numele, el și-a întors rapid ecusonul cu scrisul în jos și a rămas mut. În timpul ăsta, bebelușul s-a pus pe urlat, logic. Pentru că nu reușea să afle cum îl cheamă pe bătăuș, femeia a chemat poliția. Au venit doi polițiști. Unul ținea cu bodyguardul, altul cu lăuza. S-au decis că îi amendează
Cum să iei bătaie de la nenea bodyguardul de farmacie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20092_a_21417]
-
În munții Neamțului“, „Pe drumuri de munte“ ș.a.). Duminică, 20 aprilie Harold Lloyd Acum 110 ani s-a născut actorul american de film Harold Lloyd, considerat alături de Charles Chaplin și Buster Keaton una dintre cele mai populare vedete ale comediei mute americane. El a creat personajul tânărului american obișnuit - poreclit nu întâmplător „El“ -, un tânăr timid, liniștit, modest, serios și tenace, în care mulți vedeau întruchiparea tinerei Americi. În 1952, Academia de Arte și Științe Cinematografice i-a decernat Premiul Oscar
Agenda2003-16-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280921_a_282250]