1,303 matches
-
e un om cam timid, însă era doar o aparență. Atunci când vorbea, nu privea niciodată interlocutorul în față. Privirea lui se furișa pe de lături și buza de sus cu o despicătură adâncă în mijloc, te făcea să gândești că mutra lui seamănă destul de mult, cu a unui iepure. Părea că are mereu un zâmbet nătâng de milog, uitat pe față și că se temea să-și privească în ochi, semenii. Vulpe l-a abordat direct, răspunzând salutului lui Felix cu
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
în Parlamentul României, de către doamna senatoare Elena Mitrea. Fosta senatoare măcar este plăcută, nu e enervantă, măcar. Căci, după ce că ar putea să facă omul să-și smulgă părul de pe cap, câte o parlamentară sau un parlamentar mai au și niște mutre ce te fac să tresari prin somn! Dar nu a fost să fie! Mă număr printre cei care au înțeles-o, respectat-o și admirat-o pe senatoarea Elena Mitrea. Ceea ce nu a înțeles ea, însă, și dă semne că
ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382958_a_384287]
-
totul, numele erau de la alfa la omega fictive, alese la întâmplare, iar fata se prinsese în joc și încinseseră o sporovăială din ce în ce mai veselă, până ce izbucniseră amândoi în râs. Ar fi fost de-a dreptul greu să-și stăpânească râsul, văzând mutra perplexă a individului de lângă dânșii, retras pe un colț al băncii și schițând zâmbete în momentele apogeului veseliei lor. Când se despărțiseră, știa despre ea aproape totul - între timp argusul fusese trimis să mai aducă o sticlă de Citro, pe
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca pentru a-și acoperi cine știe ce desfigurare imundă. Un bănuț, și o să-ți dezvălui soarta dumitale! — Ce? Iarăși? Dante Îl Îndepărtă cu piciorul, aruncându-i câteva vorbe grele. Îi cunoștea mutra, Întrucât Îl zărise În nenumărate rânduri printre cerșetorii care stăteau cât e ziua de lungă În față porții de la San Giorgio Scheraggio, parohia cartierului său. Era un tâlhar ce fusese deja pedepsit cu tăierea degetelor. Dispari sau pun să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acel drum ferit. Adunându-și tot curajul, Înaintă, amenințându-l cu daga pe cel mai apropiat. Dar acesta nu Îl băgă În seamă. Continua să se apropie, Întinzându-și spre el brațele acoperite de plăgi și fața redusă la o mutră tăiată de un zâmbet lugubru. — Stai locului, demone, sau va fi ultimul pas pe care-l faci pe pământul ăsta! Strigă Dante. — Messer Alighieri, nu mă recunoști? Glasul acela Îi urni ceva În memorie. În loc de răspuns, priorul ridică din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului, pentru invocarea diavolilor... Își ridică brusc privirea spre interlocutorul său. Mutra lui Giannetto ieșea dintre bandaje asemenea botului unui șoarece dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit, În fine, pe nesuferitul de Redford Charles, căruia, aveam să aflu ulterior, Îi plăcea să-și spună și să i se spună Zoran, după numele unui erou sârb din nu știu ce război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
singurul - că se află undeva aici, Într-una din Încăperile de la subsol, Împreună cu alte documente, poate la fel de prețioase. Cât de mult mi-ar fi plăcut să-l violentez pe Zoran spunându-i calm: știu! Îmi doream enorm să văd ce mutră ar fi făcut și cât de rapid i-ar fi dispărut zâmbetul de pe față. Trebuia să-mi reprim Însă orice impuls iconoclast. Până una-alta, cel puțin. L-am ascultat, prin urmare, impasibil. - Deocamdată, n-am reușit. În Încăperea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se mai poate aranja?! Probabil că Howard, dacă nu cumva chiar eu. Să nu uit s-o includ În viitorul meu volum de maxime și cugetări. Postume, eventual, ca să cad și eu În morbid și să fiu În ton cu mutra devastată de furie și revoltă a femeii. - Să mergem, nu mai avem de ce să pierdem timpul pe-aici... Niciodată nu rostise Eveline cuvinte mai Înțelepte! Ne-am grăbit spre ieșire. Muream de curiozitate să știu ce găsise sau ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă la jalnicele hârtii de pe masă. Deșertăciunea are multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda de entuziasm. Pentru o poză cu mutrele noastre, Charles Redford ar fi semnat probabil fără rețineri un cec În alb. - Domnule, dar de ce e obligatoriu ca fiecare cont să aibă parola lui? N-ar putea să fie una singură pentru toate? Întrebasem retoric și Într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat mutra aia de Înmormântare. Am găsit-o, Înțelegi? Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă genială; mama ar fi mândră să știe ce fată are. Felicită-mă, te rog, o merit cu prisosință. O-la-la, am reușit, Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Spinoza sau Algazi? Ha, ha, sîngele apă nu se face. Bătrînul se aplecă liniștit, Își ia cartea și citește mai departe, ca și cînd n-ar fi auzit nimic. ... haide, mă Wanda, chiar ți-ai pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau să plece. Am auzit ușa grea cum s-a trântit și pentru un moment mi-am închipuit că el este de partea greșită a ei. Apoi au urmat pașii pe ciment și s-a așezat în fața mea, cu o mutră serioasă. Uite, îmi pare rău. Nu am vrut să te enervez. De unde știi unde locuiesc? Nu aveam de gând să cobor garda. —Agenda ta era pe birou, în galerie. Am deschis la prima pagină. Nu era nevoie să îl întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-ți port pică. —Mmm, și atunci de ce ai zăcut pe treptele mele toată noaptea? —Toată noaptea? E abia trei. Nu mi-ai răspuns la întrebare. —Ești o femeie dură, Sam Jones. Dacă vrei să știi, nu mi-au plăcut mutrele celor cu care erai. M-am gândit să vin aici să te prind singură, fără să o ai în preajmă pe Madame Fifi și sânii ei falși. De unde știi că erau falși? Se tot prostea cu ei, nu ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să le spun pentru ca eu însumi să sufăr, acum urmăream să-l jignesc și să-l fac pe Kleiman să sufere. Voiam să-l fac să înțeleagă, după expresia feței mele și după ton, că exprim ura oricărui licean pentru mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gură (care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea nici o atenție. - Ei, nu te așeza, spune, spune cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce dispoziție idioată erau cei care au executat asemenea lucrare și e și mai cumplit să te gândești la cei care au putut-o cumpăra. Nu, dragul meu, ia privește (mă luă de umeri), uită-te fie și numai la mutra lui. Gândește-te (aici își ridică pumnul la frunte), acest copil ridică cu brațul întins o greutate care depășește de cinci ori propria lui greutate; e ceva oribil. E ca și cum unul dintre noi ar trebui să ridice douăzeci de puduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei și o porni spre noi, ocolind fotoliile. În momentul acela intră în cameră Hirghe. Era într-un halat și ținea cu mare grijă ceva în mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
băgat de seamă că Îi scăpa un surîs de hoțoman șiret. Isaac Își savura, În mod limpede, rolul de cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe umeri două velințe subțiri și Îmi Întinse o cană cu o combinație aburindă ce mirosea a ciocolată fierbinte cu vișinată. — Îmi spuneați de Carax... — Prea multe nu-s de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am avut o iubițică, Teresita Boadas se numea, care cosea șorțuri la fabrica de textile Santamaría de pe strada Comercio. Avea șaisprezece ani, cu doi mai puțin ca mine, și a fost prima femeie de care m-am Îndrăgostit. Nu face mutra asta, fiindcă știu eu că voi, tinerii, credeți că noi, bătrînii, nu ne-am Îndrăgostit niciodată. Tatăl Teresitei avea un cărucior cu gheață În piața Borne și era mut din născare. Nu știi prin ce frică am trecut În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la puțin după ce-a plecat Julián, a venit o scrisoare pentru el, iar cînd l-am Întrebat pe taică-su, mi-a zis că fiu-su murise și că, dacă mai venea ceva pentru el, să arunc. De ce faceți mutra asta? — Domnul Fortuny v-a mințit. Julián n-a murit În 1919. — Ce spuneți? Julián a trăit la Paris, cel puțin pînă În ’35, iar apoi s-a Întors la Barcelona. Chipul portăresei se lumină. — Atunci, Julián e aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Pot să-mi spun părerea, întrebă al doilea adjutant, Vorbește, Dacă e să ne luăm după conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că ar fi așa ceva, Într-adevăr, ar fi fost mult mai logic să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de batjocură. Era adevărat că Stroeve avea o mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză a luat. Se prea poate să scape doar cu spaima. Femeile încearcă mereu să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse. Tot În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]