850 matches
-
de rizibil involuntar. Piesele de teatru (Crucea de argint, 1996, Alergătorul fatal, 1998), scrise, după mărturia autorului, ca antrenament pentru romane, nu fac decât să le prefigureze pe acestea în regimul mediocrului. SCRIERI: Mezareea, București, 1974; Crisalide, București, 1977; Noaptea muzicanților, București, 1978; Coroana Izabelei, București, 1982; Marmură neagră, București, 1989; Vitrina cu păsări împăiate, București, 1994; Rezervația de lux, București, 1995; Crucea de argint, București, 1996; Coroana Izabelei, I-III, București, 1998; Alergătorul fatal, București, 1998; Rătăcirea Domnului, București, 1999
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
povestirile Peleșului) și pagini din romanul Însurat. Lia Hârsu este prezentă și cu proză scurtă (Cum văd ochii, Spune-mi ș.a.), ca și A. I. Ivela și Aurel Alexandrescu-Dorna ( Povestea banilor de aur). Se mai publică, în traducere, fragmente din romanul Muzicantul orb de V. G. Korolenko și poezii semnate de Al. I. Șonțu și D. Nichifor. I. C.
VATRA LUMINOASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290465_a_291794]
-
a plecat de acasă, Ulise era posesor de „inteligențe multiple” (polytropos) și „priceput la toate” (polymechanos). Avea așadar calități înnăscute care l-au ajutat să învețe foarte multe meserii: era plugar, pilot, dulgher, constructor de nave, vânător, ghicitor, bucătar, medic, muzicant, pugilist, arcaș, discobol ș.a. Când s-a întors acasă însă, Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții” răstoarnă destinele! Ci altceva, mult mai rafinat, mai elevat, mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
introd. N.N. Condeescu, București, 1962, Candid sau Optimistul, București, 1969; Maxim Gorki, Articole literare, București, 1950 (în colaborare); V. Maiakovski, Despre America, București, 1950; N. G. Cernâșevski, Ce-i de făcut?, București, 1951 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); V.G. Korolenko, Muzicantul orb, București, 1951 (în colaborare cu Isabella Dumbravă), Opere alese, București, 1953; A. S. Pușkin, Poezii, București, 1953, Povestea pescarului și a peștișorului, București, 1954; L.N. Tolstoi, După bal, București, 1953; Thomas Mann, Mario și vrăjitorul, pref. Alfred Margul Sperber, București
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
presupune deja asistarea persoanei îndoliate”. Lhote a asistat la o ceremonie de acest tip în Coasta de Fildeș, unde tradiția impune ritualuri funerare prelungite. Locuitorii cartierului (întâmplarea se petrecea într-un oraș mare) se adunaseră afară, în jurul unui grup de muzicanți și al unor femei care dansau pe un ritm lent. Atmosfera era gravă, dar nu avea accente de disperare. Ceremonia, reluată în fiecare seară, trebuie să dureze cel puțin o săptămână. Asistarea persoanelor îndoliate aflate în dificultate începe să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ademenit să joace, Întâi numai una, apoi pierdu și trebui să joace cu miză dublă. (Calculele pe care le găsea Desdemona În buzunarele de la pantalonii lui Lefty erau datorii la jocuri de noroc.) Noaptea se scurgea. Ouzo curgea Întruna. Veniră muzicanții și Începu muzica rebetika. Erau cântece despre pasiuni mistuitoare, despre moarte, Închisoare și despre viața pe străzi. ― La bodega cu hașiș mă duc zi de zi, cânta Lefty. Dis-de-dimineață, amarul spre-al nimici. Două fete de harem am zărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alta. Majoritatea au fost renovate pentru ultima oară În anii ’70 și au culoare bucătăriilor din suburbii ale copilăriei mele: avocado, scorțișoară, galben de floarea-soarelui. La Spichernstrasse metroul s-a oprit pentru un schimb de călători. Afară, pe peron, un muzicant stradal cânta la acordeon o melodie slavă lacrimogenă. Cu pantofii lustruiți, cu părul Încă umed, răsfoiam Frankfurter Allgemeine când am văzut-o intrând În vagon cu bicicleta aia incredibilă. Pe vremuri puteai să depistezi naționalitatea unei persoane după chip. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi dau seama... Dar nu avea nici o importanță. De altfel, oamenii de aici nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sens, da... Lecoeur și Maigret se uitară unul la altul, pentru că rostise acel cuvânt cumplit simplu, natural, fără să-i tresară nici un mușchi al feței. Maigret vedea umbrele parcului, verdeața care, În unele locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate de păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură a sălii, îi distrau în sunete de flaut, sistru și tamburină, întregindu-și cu geniale improvizații repertoriul, suficient de bogat, de altfel. Nu erau de prin partea locului, ci un grup itinerant din Narbonense, care, surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face pe tânăra patriciană să abandoneze tricliniul, sub motiv că voia să respire puțin aer proaspăt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frunzișului întunecat al copacilor și a zidului înconjurător, cerul se înflăcărase. Părăsindu-și locul, Hippolita ieși pe verandă. în câteva clipe i se alăturară toți oaspeții, în afară de Lucius Placidius, care, răpus de vin, sforăia pe canapeaua sa. Servitorii casei și muzicanții, cu instrumentele în mână, se apropiară și ei, cu pas șovăielnic. Nu se vedea nimic altceva decât acea strălucire ce palpita roșiatic, însă prin aerul serii venea în valuri ecoul unui vacarm confuz, îndepărtat. Dinspre poarta principală răsunară strigăte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți! strigă. Cine sunt aceia? Toți întoarseră ochii în acea direcție și, în reflexele focului, putură să distingă limpede o masă de cai și cavaleri în mișcare. Cilonus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și nu se mulțumiră doar cu atât, ci luară cu ei și lada de zestre, În care babulea Își ținea rochia de mireasă și hainele de sărbătoare, ba, mai mult, ca veselia să fie cât mai mare, năimiră și niște muzicanți de la taraf... Nu uitară să tragă o raită și pe la biserică, unde dădură peste pălimar și, după ce-l unseră cu toate alifiile, altfel spus, Îl Îmbătară pulbere, luară cu ei cădelnița, odăjdiile, prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Las’ să mai aștepte, nu fug nicăieri...“ „A dracului cotoroanță, șoptiră petrecăreții, face pe nebuna și ne ia și peste picior... Poate că n-ar fi rău să-i punem niște poște, ca să vedem cum Îi sfârâie călcâile“, propuse un muzicant. „Eu zic să-i mai suflăm În ureche, poate se trezește!“ Și, zicând aceasta, se puseră cu toții pe urlat... Acum, bătrâna se trezi de-a binelea. Deschizându-și, În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mult prin buzunare căutând portofelul care nu era de găsit, privind cu coada ochilui la Tony Pavone care Îl scoase din postura ridicolă În care pendulase, oferindu-i o hârtie de o sută lei ce ateriză imediat În buzunarul muzicantului. Târziu după miezul nopții, Tony Pavone plăti consumația făcând haz dar, În sinea lui circumspect mai ales de atitudinea Șefului de Șantier care vizibil turmentat, dădu la iveală din buzunar un pumn de mărunțiși fără valoare pentru a contribui la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Și, Încă nu s-au terminat. Așai...?” „Ascultă la mine inginerule, dacă puneam eu la inimă toate necazurile...!” Tony Pavone zâmbi șăgalnic. De fiecare dată Șeful șantierului propunea un mic păhărel, care de fapt se prelungea până noaptea târziu, cu muzicanții la masa lor, În timp ce frumoasele picolițe se lăsau ușor „Pipăite”, În schimbul câtorva sutare pe care Șeful le introducea În sânul fetelor - desigur cu bani ceruți dela cel ce urma să suporte cheltuiala serii - cu promisiunea neapărată ca În ziua următoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o afle, în schimb tu mai ai o șansă. Iertarea îmi era necunoscută, era un lux pe care nu mi-l puteam permite în sărăcia prin care mă scăldam. În fața ochilor îmi veneau imagini cu tata aruncând cu banii în muzicanți ca să-i cânte nu știu ce melodie la modă, o terasă, o masă lângă care așteptau cuminți, în frapieră, două sticle de vin vechi, mici și cârnați aburind pe farfurii de carton și eu milogindu-mă să îmi dea trei lei să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un dinar mi-a deschis ușa ei. Astfel că în seara sosirii mele, stăteam rezemat la aceeași fereastră, trăgând pe nări aerul de afară pentru a regăsi în el aroma de ambră cenușie care-l înmiresmase odinioară, și pândind ritmurile muzicanților negri care, nu mă îndoiam, aveau curând să-și facă auzite instrumentele pe stradă. Atunci aveam să mă întorc spre mijlocul încăperii și aveam să revăd umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stradă. Atunci aveam să mă întorc spre mijlocul încăperii și aveam să revăd umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie și să se răsucească grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit fiind de o gloată smintită și pestriță care umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să ajungă până la piață și-napoi, să aducă în casă rufele spălate și hamacele. Ridicau brațele în aer salutându-se unii pe ceilalți: — În sfârșit! Musonul! Cine mai știa dacă venise din pricina elicei celei uriașe, a nunții de broaște, a muzicantului, a puterilor mercuriale sau a minunilor unui magician? Și, în definitiv, cui îi păsa? Ploaia venise în Shahkot. Musonul era în oraș. Kulfi privea cu bucurie neîncrezătoare cum mirosul de ploaie parfuma aerul ca o floare când norii ce veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Un exemplu în acest sens ni-l oferă pianul, violoncelul sau contrabasul. La violoncel sau contrabas corzile sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]