362 matches
-
Muzică și Proiecte editoriale). Expert evaluator de proiecte în cadrul Planului National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare 2015 - 2020 (PNCDI III). Este membru în Colegiul de redacție al revistei REVART din Timișoara. Este organizatorul și coordonatorul științific al Simpozionului Internațional de Muzicologie "George Enescu" din cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" începând din anul 2011. Din decembrie 2012 este consilierul artistic al Operei Naționale București. Din 2013 este expert al Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), pe domeniul muzică. Este coordonator
Mihai Cosma () [Corola-website/Science/314251_a_315580]
-
fără scop patrimonial, de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile Decretului 271/1950, ale Decretului nr. 27/1990 și ale OG nr. 26/2000, cu modificările și completările ulterioare. Actualmente U.C.M.R. numără circa 400 de membri care constituie elita componisticii și muzicologiei naționale. Intrarea în Uniune se face pe criterii de înaltă performanță, legate de pregătirea de specialitate și de anvergura activității personale, la recomandarea biroului secției din care dorește să facă parte solicitantul. Uniunea are filiale în țară, în orașele Cluj-Napoca
Editura Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România () [Corola-website/Science/314275_a_315604]
-
măsură să ajute la îmbunătățirea stării pecuniare și morale a compozitorului, dar și la recunoașterea menirii sale în societate. Uniunea a înființat Editura Muzicală, singura editură de profil din România până în anii de după 1990. Aceasta publică partituri și cărți de muzicologie, monografii ale compozitorilor români și străini etc. Societatea Compozitorilor Români a fondat revista MUZICA, în care se publică studii, interviuri, recenzii, portrete de compozitori, știri etc. Această revistă a avut o pauză în apariție de 25 de ani, revenind pe
Editura Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România () [Corola-website/Science/314275_a_315604]
-
vremea când urma gimnaziul german din Cernăuți. În 1875, Eusebie Mandicevschi a plecat la Universitatea din Viena unde a studiat, din 1875 până în 1880, filologie germană și filozofie. În paralel, a studiat teoria muzicii cu Martin Gustav Nottebohm (1817-1882) și muzicologie, istoria muzicii, estetică muzicală cu Eduard Hanslick (1825-1904). În 1879 la cunoscut pe Johannes Brahms (1833-1897), cu care a păstrat o adâncă prietenie până la moartea acestuia, care l-a lăsat prin testament custode al masei succesorale. Între 1879 și 1881
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
muzicii și teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul și compoziția la Conservatorul din Viena ("Wiener Konservatorium"). Cu Eusebie Mandicevschi au studiat o serie de muzicieni români, între care Marțian Negrea, Gheorghe Mandicevschi, Ciprian Porumbescu. În 1897, ca prețuire pentru studiile sale de muzicologie, Mandicevschi a fost făcut Doctor honoris causa al universității din Leipzig, iar în 1926 primit titlul de "Hofrat". În 1901 s-a căsătorit cu Albine von Vest, pedagogă muzicală și dirijoarea corului de femei al "Societății Prietenilor Muzicii" din Viena
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
Valentin Sava și dr. jur. Aurel Sava S-a căsătorit pe 20 septembrie 1939 cu inginerul Eduard Lindner. Din căsătorie au rezultat doi copii, dr. ing Alexandru Lindner și Christina Lindner, artist instrumentist. În 1967, după participarea la Congresul de Muzicologie din Iugoslavia și Italia, se stabiliște în Germania la Köln, obținând cetățenia germană în 1970. A decedat la Scheßlitz-Bamberg, Germania. În 1926 termină liceul la Ploiești. Între 1926-1928 urmează cursurile Universității București, Facultatea de Filosofie și Lingvistică. Concomitent studiază pianul
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
București. De la 1 noembrie 1950 până pe 31 mai 1960 se angajează ca corepetitoare la Școala de Coreografie din București. Între 1 iunie 1960 și 1 februarie 1962 lucrează ca Cercetător științific (Bibliograf principal) la Biblioteca Academiei Române de Știință, secția de Muzicologie. Între 2 februarie 1962 și 01 decembrie 1962 este profesoară de pian la Școala de Muzică nr. 2 din București. De la 19 noembrie 1962 până pe 8 noembrie 1965 activează ca Cercetător științific (asistent) la catedra Istoria Muzicii Profesor Zeno Vancea
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
Porumbescu din București. Începând cu 9 noembrie 1965 până pe 01 noembrie 1967 este angajată ca cercetător științific la Institutul pentru Istoria Artei al Academiei pentru științe sociale și politice din București. În 1967 participă cu contribuții proprii la congresele de muzicologie din Liubliana (Iugoslavia) și Roma (Italia). In 1968 studiază manuscrisele muzicale rusești cu notație muzicală pe bază de neume din biblioteca Vaticanului. Între 1 octombrie 1970 și 30 iunie 1972 este angajată ca cercetător științific la Universitatea Köln (Director: Prof.
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
cu lungi tradiții în jazzul românesc, fiind nepotul lui Emil Berindei (primul pionier al jazzului românesc) și fiul lui Mihai Berindei. Studii la „Institutul Politehnic București” (secția electronică). După absolvire lucrează ca inginer de sunet, dar începe concomitent studii de muzicologie la Conservatorul Ciprian Porumbescu, pe care îl absolvă în 1974. Încă de la vârsta de 15 ani studiază singur saxofonul alto ascultând discuri de jazz ale familiei. În timpul facultății cântă în formația Paul Ghențer. În 1968 cântă cu un sextet alcătuit
Ștefan Berindei () [Corola-website/Science/318460_a_319789]
-
domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. A făcut parte din jurii naționale și internaționale: Suceava, Praga și la concursuri muzicale. A primit decorații că :Ordinul Muncii, Meritul cultural etc. A publicat articole în reviste de profil: Muzică, Cercetări de muzicologie cât și în ziare: Contemporanul, România liberă,Scânteia, Elore, Neuer weg, Steagul roșu, Îndrumătorul cultural, etc. A sustinut conferințe, concerte-lecție, comunicări științifice, emisiuni radiofonice și de televiziune. A organizat și condus cursuri de perfecționare pentru dirijorii de cor. A armonizat
Dumitru D. Botez () [Corola-website/Science/323409_a_324738]
-
Nazare Eugen-Vasile (n. 20 februarie 1983, Constanța) este un pianist și pedagog român contemporan, inițiatorul și promotorul simpozionului național de muzicologie "MondoMUSICA" și a festivalului internațional "Zilele Muzicii Romantice". s-a născut la Constanța, pe 20 februarie 1983, într-o familie cu o bogată tradiție muzicală și pedagogică. Începând cu clasa I obține diverse premii la concursurile naționale de interpretare, iar
Eugen Nazare () [Corola-website/Science/319456_a_320785]
-
A Different Chopin", "Eternal Sonata I", festivalul cu participare internațională "Zilele Muzicii Romantice", sau București - Maraton Chopin la Sala Dalles: "Chopin Reloaded". Începând cu perioada studiilor de masterat, Eugen Nazare devine o prezență constantă în cadrul simpozioanelor naționale și internaționale de muzicologie din București, Brașov, Sibiu și Cluj-Napoca - unde inițiază în 2010 prima ediție a simpozionului MondoMUSICA. Se căsătorește pe 1 mai 2010, la scurt timp după încheierea oficială a festivalului organizat (18. IV) și înainte de debutul recitalurilor Chopin la Sala Dalles
Eugen Nazare () [Corola-website/Science/319456_a_320785]
-
Berlin este locul de întâlnire al profesorilor dedicați studiului în varii domenii relevante pentru studiul artelor liberale. Principalul câmp de interes îl reprezintă științele umaniste, în special filozofia, literatura, teoria politică și istoria artelor, dar și biologia, economia, istoria, matematica, muzicologia, sociologia sau teologia. Membrii corpului profesoral sunt selectionați în funcție de meritele academice dar și luând în considerare capacitatea lor de a se integra într-un proiect dedicat problematicilor studiului valorilor, o practică ce pune la încercare separarea pe departamente a unei
Bard College Berlin () [Corola-website/Science/318923_a_320252]
-
(n. 25 mai 1968, Regensburg, Bavaria) este un dirijor german. Deja la vârsta de 17 ani Liebreich fondează în Regensburg, orașul lui natal, un cor de muzică de cameră. A studiat romanistica, muzicologie, cânt și dirijat. Nu mult timp după terminarea studiilor, în 1996, a câștigat renumitul concurs de dirijat denumit după dirijorul rus Kiril Kondrașin (1914-1981). A fost mai apoi asistent la dirijorii Colin Davis și Roberto Abbado la Operă de stat
Alexander Liebreich () [Corola-website/Science/318034_a_319363]
-
în acest an s-a alăturat partidului nazist (NSDAP). Între anii 1941 și 1942, a fost lector la Reichsuniversität Posen. După Al Doilea Război Mondial, a revenit ca arhivar la Volksliedarchiv Deutsches, în Freiburg (1946-58). Din 1958 devine profesor de muzicologie la Kiel. Aici a înființat, Institut für Herder Musikgeschichte pe care l-a condus până în anul 1962. A fost un membru în organismul de conducere Musikrat Deutscher (1956-65) - sub care, a editat Zeitfragen Musikalische - și în Comitetul Consiliului Internațional de
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
care l-a condus până în anul 1962. A fost un membru în organismul de conducere Musikrat Deutscher (1956-65) - sub care, a editat Zeitfragen Musikalische - și în Comitetul Consiliului Internațional de Folclor Muzical (1955). Din octombrie 1958 a fost profesor de muzicologie la Christian-Albrechts-Universität din Kiel. De asemenea, a fost membru al Comisiei UNESCO din Germania. Din 1964 până la pensionarea sa în 1972 a fost profesor de muzicologie la Universität des Saarbrücken. Wiora a activat în multe zone de cercetare muzicologică: cântecul
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
Comitetul Consiliului Internațional de Folclor Muzical (1955). Din octombrie 1958 a fost profesor de muzicologie la Christian-Albrechts-Universität din Kiel. De asemenea, a fost membru al Comisiei UNESCO din Germania. Din 1964 până la pensionarea sa în 1972 a fost profesor de muzicologie la Universität des Saarbrücken. Wiora a activat în multe zone de cercetare muzicologică: cântecul folcloric și folclorul muzical; estetica muzicală și istoria conceptului de muzică; perioade individuale și țări; genuri (mai ales liedul); specii de muzică (de exemplu, muzica absolută
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
muzicologică și a examinării obiectivelor. Metoda de bază în cercetarea sa a fost dezvoltarea unui sistem al "cercetării esențiale", care privește procesele tradiționale, precum și factorii constanți și principiile de dezvoltare în evoluția istorică a muzicii. Această metodă încercă să combine muzicologia sistematică cu cea istorică și să dea o perspectivă universală istoriei muzicii, stabilind legături între muzica folclorică și arta muzicii și desființând centralitatea Europei: arta muzicii occidentale a fost, doar o "perioadă a muzicii". În "Die Vier Weltalter der Musik
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
cercetat această perioadă punându-o în legătură cu perioade preistorice și timpurii, cu muzica din culturi foarte dezvoltate din Antichitate și din Orient și cu "perioada tehnologiei și culturii globale a industriei". "Die Vier Weltalter der Musik" este principala sa lucrare de muzicologie. Este un proiect în care împarte istoria muzicii în patru perioade. În primul capitol tratează muzica folosită în ritualurile de vânătoare, religioase și medicinale din perioada Epocii de piatră, analizând inscripții găsite pe morminte, precum și a trăsăturile „primitive” care au
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
Statele Unite, Olanda, Germania și România. A participat asiduu la conferințe și congrese de specialitate. A fost membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET) și al SACEM (din 1981). A publicat peste 3.000 studii și articole de muzicologie și critică muzicală în “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” și a fost corespondent al Radio France International. a fost căsătorit cu violonista Diana Cazaban (născută Josan) și este socrul istoricului religiilor Bogdan Tătaru-Cazaban.
Costin Cazaban () [Corola-website/Science/315139_a_316468]
-
România (1932-1939); profesor de muzică românească și consilier la Liceul Militar Muzical din București (1941-1942; 1950-1953). A cules, transcris și publicat folclor, punând bazele Arhivei Fonogramice a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor (1927-1941). A fondat și a condus colecția de muzicologie Melos (1939-1941), destinată studiilor de istoria muzicii românești. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate (Cehoslovacia, Germania, Austria). A întreprins călătorii de studii și documentare în Germania, URSS, Austria
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
în străinătate (Cehoslovacia, Germania, Austria). A întreprins călătorii de studii și documentare în Germania, URSS, Austria, Franța etc. A condus, împreună cu Maximilian Costin, revista Muzica din Timișoara (1920-1925). A publicat studii, articole, cronici muzicale, recenzii etc. în: Muzica, Studii de muzicologie, Probleme de muzică, Cultura,ș.a A activat ca dirijor de cor și de orchestră la formațiile Doina, Schubertbund, Crângul, Societatea Funcționarilor Publici, Societatea pentru Răspândirea Cântărilor, Cântarea României din București etc. A fost membru al Societății Academice Române din
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Das Musikschriftung", "Who's Who in Music" (Copenhaga), etc. Și-a închegat cea mai mare bibliotecă muzicală particulară din țară. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1931, 1933, 1937), Ordinul Muncii, cls. II (1955), Premiul de Stat cls. I (1955). Muzicologie, istoriografie: - Concepții dominante în muzica românească de azi, în: Gândirea; Muzica românească de azi, Cartea Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din România, scoasă de Prof. Petre Nițulescu (redactată de ); - Patrium Carmen.Contribuții la studiul muzicii românești; - Muzica tracilor, în: Pagini din istoria
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1977 - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 1; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 2, 1970, editor Gheorghe Firca; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 3; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 4. Muzicologie (Monografii): D. G. Kiriac la 50 de ani de la înființarea Societății corale „Carmen”, în: Muzica (în colaborare cu Ion D. Chirescu și Vasile Popovici); Glinka, în: Probleme de muzică; Gavriil Musicescu (schiță monografică); D. G. Kiriac. Folclor (Studii): Sufletul românesc
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
de grâu; Cartea Satului. Vicleimul; Colindele. Întâmpinare critică (plus disc); Oligocordii și stenohorii. Moduri prepentatonice, în: Cercul Folcloric; Idei curente în cercetarea cântecului popular. Moduri pentatonice și prepentatonice, în: Studii Muzicologice; Studiul științific al creației populare - sarcină de frunte a muzicologiei noastre, în: Muzica; Pagini din istoria muzicii românești. Cercetări de istorie și folclor, vol. 5; Pedagogie muzicală, învățământ: Observațiuni relative la învățământul muzical din școala secundară, în: Muzica; O catedră de pedagogie muzicală la Conservatorul din București, în: Muzica; Înființarea
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]