5,749 matches
-
nisipos și neroditor, oferind lui Dumnezeu rod foarte plăcut și foarte frumos, virtutea, pe care și-au impus-o ca lege127. Oriunde se aflau, Părinții socoteau locul plăcut, fiindcă nu le lipsea nimic celor ce le prisosea credința 128. Țelul nădejdii lor era dragostea Lui129. Nu-și tezaurizau fericirea în altă parte decât în Dumnezeu, căci El este veșnicul dătător de bunătăți 130, fântâna sfântă a bucuriei 131. Astfel, s-au făcut cunoscuți oriunde și prin toate că sunt ucenicii lui
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
alcov - fie el unul politic sau bordelul propriu-zis... Există un singur punct în care mă despart de dl. Z. Ornea: și anume, în apelul patetic la înalta protecție iliesciană: " Va găsi înțelegere acest proiect la noua administrație a țării? Trag nădejde că da. Mai ales că actualul președinte al țării, fost editor între 1985 și 1989, a dovedit, până în 1996, mare grijă pentru apărarea editurilor cu adevărat culturale". S-ar putea ca în intervalul invocat de dl. Ornea eu să fi
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
fi devenit, oare, liberi? Iată ce afirma Ion D. Sîrbu, profund cunoscător al caracterului românesc: "Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, desperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii..."
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
tânjirii sale, de parcă nu l-ar fi întrezărit niciodată”74. Tu, Cel pe Care L-a iubit sufletul meu Drumul celor ce urcă spre Dumnezeu e fără hotar și ceea ce cunoaște sufletul se face început spre ceea ce e „deasupra”, fără nădejdea unei opriri din urcușul cunoașterii celor înalte, căci, într adevăr, „ce-ar mai căuta cineva după ce i se recunoaște desăvârșirea? O vedem (pe mireasă - n.n.) aflându-se încă înăuntru și neieșită încă în afara ușilor ei, nici desfătându-se de arătarea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite. Căci ce fericire mai mare s-ar putea cugeta, decât a vedea pe Dumnezeu? Dar și aceasta fiind un sfârșit al celor străbătute înainte, se face început al nădejdii celor aflate mai sus”84, căci „nu încetează să intre (sufletul - n.n.) prin înaintare la cele mai 81 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia I, în PSB, vol. 29, p. 124. 82 Ibidem, Omilia a X
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
vezi, într-un cadru depărtat, pe Spinoza șlefuind oglinzi. Acele oglinzi în care nu se fixează niciodată figuri, ci numai mulțimi, prinse ca-ntr-un năvod de o teorie principială, clasicizantă, adică. Nu aceeași mefiență față de hazard în artă, slaba nădejde că Pythia ar putea dicta un poem (în care nu e, pare-se, loc de echivoc) "desenează", printr-un soi de "frotaj", portretul lui Marcel Raymond, critic și universitar. Erudit, dar nu sec, este, în primul rînd, un iubitor de
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
alternativ celui comunist - industria de produs nemăsurate suferințe unor zeci sau sute de milioane de oameni - nevoia implicită de a consolida și răspîndi libertatea și demnitatea persoanei individuale. Nu-mi fac iluzii: grozav nu stau lucrurile azi în lumea întreagă. Nădejdile oamenilor cu bună judecată și de bună credință se leagă de acea balanță incertă care, în fond, există mai cu seamă (să sperăm că nu exclusiv) în America. O înfrîngere acolo, o schimbare de putere în 2008, nu e defel
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Atinge-Te Doamne de trupul Ce șade sub daltă și plânge, Alină durerea și spală Tot răul, cu apă și sânge, Al Tău sânge scump
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
pe cruce, A curs pentru toți. Dă putere Și pune în suflet speranța Și dă, Doamne Sfinte, putere! Atâtea suspine se-nalță, Din trupuri de boală lovite, Privește spre-acestea Isuse Și dă vindecare, Iubite, Doar Tu mai poți da o nădejde, Când duhul se-nchide și geme, Trimite o vorbă Isuse Și spune Tu iar: "Nu te teme!" Nu este iubire mai mare Ca dragostea Domnului meu, Omul e-ades nestatornic, Credincios este doar Dumnezeu, La cruce alerg când durerea E
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
și-l arde-n cuptoare, Să știe că după furtună, Apare și-un Soare mereu, Că El poate da vindecare, Te-ncrede și tu, dragul meu! 13/02/17, Barcelona -Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Doar Tu mai poți da o nădejde / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
din nou, pe Corina în rotirea sa distructivă? Poate că da, poate că nu. Aici am ajuns cu (auto)contemplarea, cu (auto)compătimirea, cu duplicitatea (nu, neapărat, în sens peiorariv). Și am mai ajuns la încheierea, necesară, că singura nedezmințită nădejde stă în recunoașterea completă, și decisă, de sine, adică în străluminarea Nirvanei. Pentru cine e suficient de matur și de vrednic să identifice “semnele” Nirvanei în propria-i ființă.. Reproducem, spre edificare, pasajul ce încheie și încununează întreaga poveste și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată Printre florile de tei. Dacă ai să pleci vreodată Să te-ascunzi sub flori de crin Fă-mă-n lumea ta uitată Agonie și destin. Și cu flori de iasomie
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
și a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Iisus Hristos a semnat actul eliberării noastre. Dimensiunea pascală a Duminicii și prăznuirea Crucii se întregesc astfel într-o iconomie teologică unică, în care suferința neamului omenesc se unește cu nădejdea sigură a Învierii lui Iisus Hristos, "Începătura Învierii celor adormiți" (I Corinteni 15, 20). După cum reiese din Sinaxar, această Duminică a Crucii este și o lumină profetică a Pătimirilor Domnului, care se apropie. În ea, Biserica a așezat simetric pedagogia
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
O altă umbră plutește peste această lume, de o parte și de cealaltă a oceanului: între Moșe-Țîrcovnicul lui Wiesel, întorsul din morți pe care nu-l crede nimeni, și judecătorul din Tatăl meu, anarhistul, pentru care �Mesia nu era o nădejde îndepărtată", ci se întrupase într-o zi, la sinagogă, în stafia comunismului, se țese o pînză de păianjen din care Faitl Porisover și soția lui, Țvetl (Fugari spre nicăieri), Contrabandistul (Contrabandistul) și Reghina Kozlov nu mai pot ieși. Moartea lui
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
din această confruntare teribilă, cele două națiuni ieșiră întărite și împinse una spre altă de un respect reciproc și de o prietenie deocamdată avînd loc cu precădere în Cosmos... * * * 28 februarie 1988. Prietenul meu din copilărie, Lică Balcan, doctor de nădejde în comuna buzoiana Padina, din fire un pozitivist și ironic față de mistici, acum, la bătrînețe, pare schimbat. Oricît ar fi el de medic și de realist, în totul, îmi povestește grav că, în ultimul timp, de cîte ori trece cu
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
ei și bucuriile o chinuie. Sub pămînt, pe un drum pe care nici nu obișnuia măcar să se plimbe. Și apoi ea a fost toată viața o realistă, nu-i place să vorbească de ce crede că se întîmplă dincolo. Dar mari nădejdi nu are". G. Călinescu, în Istoria literaturii..., apreciind finul examen psihologic original al bătrînei, aprecia că această nuvelă ar fi "mica operă memorabilă a lui Anton Holban". Acceptînd opinia lui Călinescu, nu uit că marele critic nu agrea deloc literatura
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
coroană de lauri pe cap. Uite, domnule, îmi spuneam în vis, băiatul... (căci era tînăr) a ajuns ștab și-aici... Era clar. Într-un oraș mort ca acesta, dai numai de fantome, năluci... Cezar... Octavian... Brutus... Antonio... Cât trăsesem eu nădejde că am să dau și de Tacitus, cu care aveam mai de mult o vorbă... Nimic, numai șefi politici și militari. Roma? făcea călugărul în sutana lui de culoarea castanei, toamna, căzută pe asfalt... Roma? se întreba, ori mă întreba
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
vrerea Domnului și decizia bine chibzuită a congresului comunităților au fost ca eu să fiu ales în acel loc care implica atunci grave răspunderi... Constantin Argetoianu, care era președintele Senatului, resimțind un fel de simpatie pentru mine, și-a exprimat nădejdea că în ciuda faptului că senatorii aleși trebuie să aibă cel puțin patruzeci de ani, un senator care e numit în virtutea situațiunii sale oficiale să poată face o excepție. A și oferit un exemplu: Marele Voievod Mihai era membru de drept
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
mai târziu, Ceaușescu a distrus-o, a dărâmat-o). Evreii se găseau acolo, într-o mare tensiune. Ei așteptau, cu înfrigurare, să le vorbesc, pentru ca să deslușească din cuvintele mele care este... "situația". Le-am adus un mesaj al credinței, al nădejdii, făcându-i în același timp conștienți de realitatea "situației" lor; căutam dozajul potrivit, suportabil, de speranță și realism. O misiune din cele mai dificile și delicate. Le-am citat un verset din psalmi care spune că trebuie să ne gândim
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
V-ați simțit vreodată într-o dificultate mai deosebită în a da răspunsuri acestor întrebări? Nu era vorba de răspunsuri; era vorba de a găsi un fel de balanță în situațiunea gravă în care ne aflam. Asta înseamnă să inspir nădejde, fără să ascund gravitatea momentului; și, totuși, să aduc mângâiere. Acum, în actualitatea imediată, în ultimii ani, de când sunteți la Geneva, de când sunteți șef-rabin al Genevei, s-a întâmplat să vină cineva din comunitate să vă ceară un sfat ca
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
în perioada de creștere și de formare a copilului duc, în final, la bucuria de a-l vedea om deplin și de folos și altora. Oricare din suferințele noastre, dacă știm să le înfruntăm cu resemnare, cu credință și cu nădejde în ajutorul Tatălui ceresc, duc la bucurie, la lumină, iar ce a fost greu este repede uitat. În același timp, Crucea trebuie să contribuie la desăvârșirea noastră morală, la sporirea vieții noastre spirituale, la înmuțirea talanților cu care ne-a
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, fiecare trebuie să-și ia Crucea și cu ea să pornească pe urmele lui Hristos, pentru a se face asemenea Lui. Crucea trebuie să ne întărească iubirea față de Dumnezeu și de semenii noștri, să ne sporescă nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, să ne consolideze credința în El și în învățătura Lui de viață făcătoare. Crucea trebuie să ne facă să slujim și semenilor noștri, așa cum și Hristos a slujit omenirii întregi prin Cruce. Dacă Hristos a împăcat
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
Ungureanu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Victor Neumann, Smaranda Vultur. Vor fi prezentate trei filme realizate de regizorul Alexandru Solomon. S. POPOVICI Icoane și picturi l Pentru 16 biserici Regretata pictoriță timișoreană Theodora Sterescu Cican s-a numărat printre membrii de nădejde ai A.A.P. „Romul Ladea“ și a fost o colaboratoare apreciată a Filialei Timișoara a U.A.P. Și-a deschis prima expoziție personală în Galeria „Buzunar“ din Timișoara. În ultimul deceniu al vieții și activității sale a îmbrățișat arta bisericească
Agenda2003-3-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/280589_a_281918]
-
a produs o înviorare absolut necesară a conștiin țelor, într-o vreme fără inimă, tristă și rece; pentru că socotește munca de preot și ca pe o expu nere de fapte în folos social; pentru că s-a dovedit un străjer de nădejde al Ortodoxiei, veghind să nu se știrbească nici cea mai mică parte din credința ce ne-a rămas moștenire de la înaintași; pentru că apără, trup și suflet, lucrurile drepte, fiind dușman neîmpăcat al minciunii, ignoranței și conservatorismului exagerat; pentru admirația și
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
a inventat democrația suflîndu-i fumul aproape în față. Adulmecă de cîteva ori vanilia din țigară, recîștigîndu-și încrederea în sine; renunță la poziția picior peste picior, fără să-i pese că își dezvelise astfel genunchii. În clipa în care trase cu nădejde din prelungul Mapleton, simți piciorul lui Roberto. Nu se retrase, acceptă mîngîierea neașteptată; își apropie trupul de el, mai luă o gură de cafea și continuă să fumeze. În acel moment, fără a aștepta ca ea să-și termine țigara
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]