681 matches
-
cuprins de "simțământul că nu mai sunt în stare să scriu la înțelegerea contemporanilor mei"257. Din păcate, el nu găsește ca vinovată propria schimbare, ci acuză însăși schimbarea: a mentalităților, a vremurilor, a tinerilor literați de aceea scrie cu năduf mai departe: Au dat în viața noastră literară năvală scriitori pentru care limba poporului e bădărănească și sărăcăcioasă, cronicarii sunt seci, cărțile bisericești sunt stupide, iar scriitorii mai bătrâni s-au învechit... Opoziția pe care o întâmpină în rândul noii
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a noastră, cât a autorului care nu ne-a înălțat deasupra materialului jurnalistic al cărții sale. Și întradevăr, puținele pagini frumoase, câte încă se găsesc în noua culegere, sunt înăbușite de o mare amărăciune dăscălicească exprimată ca atare, de un năduf, care pedepsește tot ceea ce ține de școală, profesori și elevi de-a valma”1. În alt loc încheie umoristic-sastisit: „Din acest punct de vedere, doamna Sanda Movilă a izbutit să scrie o carte de dulciuri stilistice (Desfigurații, n.n.Ă, delicatesuri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mari românești. După I război mondial însă, obiceiul s-a răspândit și printre ortodocși. Azi de Crăciun, încărcat cu jucării și daruri, e prezent în fiece casă, deși nu este folclor pur românesc, ci de import. Înainte vreme, zice cu năduf un folclorist într-o carte (P. Miloșescu), se cerea ca, în jurul pomului gătit cu lumânări, să se cânte în limba germană "O, Tannenbaum!" (O, brad frumos!). dar astăzi se cântă poezia bradului, de origine nemțească, în ... românește. O, brad frumos
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul să se joace
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
arealul românesc s-a așternut, ca o plapumă, o climă temperat continentală. Era prielnică tranzitării în siguranță a meleagurilor noastre din acest punct de vedere. Astfel, în călătoria lui, străinul nu trebuia să înfrunte fenomene meteorologice extreme... Fără să îndure năduful arșițelor cumplite sau frigul gerurilor aprige, așa cum se întâmpla în miezul stepei 30. f. Catapeteasma izolării Să îndrăznim a ne uita spre izolare nu doar ca la o cortină, dar și ca la un iconostas. În spatele lui s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
irigată de o poezie molcomă a ritmurilor existenței, din care răzbate din când în când un țipăt. De sub coaja groasă a monotoniei ce acoperă viața celor din jur, copilul percepe sensuri care altora le rămân ascunse, comentează cu luciditate și năduf goana după tot felul de nimicuri și lupta pentru existență, simte acut frustrările și izolarea, înregistrează schimbări implacabile care îi marchează orizontul cunoașterii. Amintirile unora și altora îi vorbesc despre răscoala de la 1907, iar copilăria și o parte din adolescență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
oră discutând despre gâdilat. Apoi, ca din senin, îi cer Laurei să ducă o mână la subraț și să vadă dacă miroase a transpirație. Își pipăie scurt cu mâna stângă axila dreaptă, o duce la nas și-mi spune cu năduf: — Nu miroase a nimic, domnu’ doctor, eventual a deodorant. — Ei, n-ai frecat cum trebuie. Plimbă-ți degetele pe toată suprafața, dar încet, să nu te gâdili. Ca să-mi demonstreze că nici de data asta n-am prins-o, execută
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
se observă inclusiv în expresiile generice care denotă exteriorizarea ei (a-i da oala în foc, a se umple paharul), fapt care se petrece uneori concomitent cu sublinierea caracterului nociv al substanței respective (a-și vărsa veninul, a-și vărsa năduful). În acest stadiu al emoției, apare o nouă metaforă conceptuală (FURIA ESTE O SUBSTANȚĂ MURDARĂ), care se instanțiază în expresii precum a face urât, a face cu ou și cu oțet, a face albie de porci ș.a. Totodată, metafora amintită
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e de remarcat și că FURIA produce o separare a individului de propriul corp, ale cărui părțile "contaminate" sunt resimțite ca "străine": a i se urca sângele ["contaminat", deci "străin"] la cap); (c) exteriorizarea FURIEI prin eliminarea substanței nocive ("veninul", "năduful" etc.). Considerăm că doar o asemenea formulare a "scenariului" sau "modelului prototipic", care ține cont de structurarea sa "idiomatică" specifică, ne permite să sesizăm cu adevărat modelele cognitive codificate în planul "istoric" al unei limbi, fără a încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Să trăiți! Tăceam, ștergându-ne fețele însângerate și pipăindu-ne cucuiele. Ziceți mă: să trăiți! Să trăiți, am zis, puțin convinși că vor fi nemuritori asemenea ticăloși. Încă o dată, mai tare, se răsti primul. Am zis mai tare, înecându-ne năduful. Încă o dată și mai tare! Ca și cum ne-am fi înțeles am strigat tare, în batjocură, lungind fiecare cuvânt: Săăă... trăiiiiiiți! Primul și directorul s-au uitat unul la altul, înțelegând batjocura. Îmbrâncindu-ne, primul ne-a scos pe gangul înghețat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
baraca de cazare. De ce?, întreabă inspectorul strâmbându-se. Din cauza pantei abrupte. Numai calul și piciorul pot urca poteca. Inspectorul a rămas pe gânduri. Apoi a zis șoferului: Încearcă să mergi în marșarier până mai e lumină. Cu respirația întretăiată de năduf au ieșit din Cheile Gălzii unde au putut întoarce mașina. Înapoi la colonie, a ordonat inspectorul, scurt și bosumflat. Prevedeam deznodământul și, când am auzit mașina, am ieșit, ne am aliniat și așteptam replica inspectorului. Da, zise inspectorul, cu un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine. Măi omule, de ce strici gardul? Nu sunt lemne destule în pădure? Grăbit să nu ne prindă noaptea pe drum, în loc să explic femeii ce m-a împins la acest fapt și să-mi cer iertare, i-am răspuns cam cu năduf. Nu vezi dumneata că mi s-a rupt lemnul de la presucea? Unde vrei să mă mai duc acum? Femeia și-a văzut de treabă spre grajdul vitelor, iar noi, după ce am fixat lemnele, am pornit grăbiți, târând sania după noi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
așa cum s-a evaporat totul, pentru că tu nu poți sesiza substanța realității. Se va dovedi și el un copil-fantomă - când ai să vrei să-l atingi o să se dizolve, o să se volatilizeze - ai să vezi. Foarte bine, ți-ai vărsat năduful, acuma pleacă! — Ba încă nici n-am început. Nu ți-am spus-o niciodată și nici n-am crezut că o să ajung să ți-o spun. Când m-ai părăsit, eram însărcinată. M-am descotorosit de prunc. Am trasat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despre Negoițescu, "geniul pustiu și pustiitor", cum îl caracteriza Gary, nu-i oare întristător aflând (vezi Ion Vianu, Exercițiu de sinceritate) că singurul mod, naiv-sublim, prin care găsea el să se răzbune pe Eugen Barbu, era să-l toarne cu năduf la Securitate? Și, apoi, cum s-a stins bietul Nego, singur și bolnav, în exil, fără a mai apuca să-și termine autobiografia, consolat doar de bunătatea unei inimi de călugăriță. Nu-i de mirare, așadar, că în linii mari
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
luptă cumplită pentru putere.. afară în stradă, cufundat în uitare și tristețe poporul dezamăgit așteaptă.. Ce așteaptă ?!.. Nimeni nu știe !.. nici chiar poporul. Dar cine îi cere poporului vreo părere... cine îl întreabă ce crede !.. Nimeni !.. a încheiat, colegul cu năduf... Când l-am privit, avea fața lividă și ochii înlăcrimați... Valuri de regrete surde năvăliră din toate părțile.. Sufletele ni se umplură de întuneric,.. În clipele acelea ni se păru că se dărâmă toată viața, că se abăteau asupra noastră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
chiar cu virusul SARS, prin simplul fapt că recurgem cu toții la același cod genetic. Dar, revenind la tei - din păcate nu singurul tratat astfel -, și la vitregia asociată de mine calității atât de ades clamate de frate, să-mi vărs năduful. Luați aminte, ieșeni și nu numai, la - aș spune genocid dacă acest „geno“ n’ar face referire exclusivă la noi, oamenii - dezastrul la care este supus acest arbore În zilele acestea, acelea ale speranței lui Întru perpetuare, precum a noastră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
băgat În seamă. Deh! Sunteți animale superioare, nu ca mine... Vă privesc cu curiozitatea mea caracteristică, dar plătesc scump asta: cu o imensă nedumerire, din care nu-mi revin decât când mă instalez comod În fața microfonului, spre a-mi vărsa năduful. Mda Sunteți animale superioare. Superioare pentru că nu mâncați, ci serviți masa; nu roadeți ca mine vrabia cu mațe și pene cu tot, valorificând astfel tot ce se poate din vânatul obținut cu atâta trudă, ci „serviți“ esențe: Începând cu semințele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu bucurie. Căci, cu ploile astea am ratat un ciubuc: făceam ceva „euroi“ pe analize de sol, nu din oricare, ci dintr’alea cărora doar eu le știu rostul. Dar ce probe să iau acum? De glod? Să-mi vărs năduful, dar pe cine? Pe meteorolog? Acela doar consemnează o stare, povestind-o apoi, precum solul care aducea o veste proastă, riscându-și capul după ce-o făcuse pe drum cu pielea. Mai degrabă pe mine, În sensul generic de om
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precum ursul din poveste: țin prea mult la codița mea, grație căreia, aplicând un principiu de mecanică pentru care Cristi a picat un examen, „momentul de inerție“, mă plimb dezinvolt pe muchea gardului Radioului ieșean privindu-vă, s’am ce năduf vărsa În fața microfonului. Dar, acum, vă iert, povestindu-vă cum am băgat În răcori un peștișor acolo, În laboratorul lui Cristi. Unul cam prostuț cu gramul lui de creier, dar - deocamdată - paradoxal de isteț. Pentru că, „deținut“ Într’un borcan Închis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
invenție se brevetează greu - mulți ani și mulți bani; am preferat să public ca articole lucruri ce puteau fi brevetate, doar pentru a câștiga timp. Și articolul așteaptă destul așa Încât, cum aflu ceva, dau fuga la Radio să-mi vărs năduful, unul cu sau fără ghilimele. Rapid, chiar dacă și efemer. În fond, aici sunt acasă. Neliniștea copilăriei nu m’a părăsit. Și astăzi, cu părul bine albit, caut domenii În care să mă Împrăștii, căci ador zonele de frontieră - chiar și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au părăsit jamboreea, retrăgându-se în trenul regal care staționa în gara Sibiu. 30 iulie. După ce mesajul regelui, de la deschiderea lucrărilor Parlamentului, în plină criză economică, insista asupra achitării pensiilor și a lefilor, fostul prim-ministru N. Iorga comenta cu năduf că această plată s-a făcut ,,cu banii regelui Mihai, neplata cuponului și inflație”. Expresia ,,banii regelui Mihai” se referă la monedele cu efigia Regelui Mihai retrase din circulație după detronarea lui, pe care guvernul Vaida le-a reintrodus în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
o asemenea inițiativă. Mircea, mi-e rău, te rog, vreau să plecăm de aici. M-a luat de mână și m-a ajutat să escaladez panta până la nivelul drumului. Credeam că ești mai deștept, măi, tăntălache! a concluzionat el, cu năduf. Hai la școală! Și am pornit cu pași repezi spre instituția al cărei prag, atunci, nu voise cu nici un chip să-l treacă. De ce? Domnul știe. Când am ajuns la școală, ora deja începuse. Învățătorul nostru făcea parte din acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tata mergea cu capul în pământ și cu parul întins spre ei. Noi plecăm de aici când vrem, spuse cu tărie unchiul meu. Casele astea sunt ale mele. Taci, zise bunicul. Tata înainta încet, nehotărât, trecu de ei, aruncă cu năduf parul la picioarele lor și intră în casă... Toate astea mi le-am amintit zilele trecute, când tata mi-a spus: Astă-noapte l-am visat pe bunicul (eu știam de cine vorbește). Venise de acolo (murise) și se plimba prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și că, la 23 ianuarie 1962, ora 17, Varga se afla căzut sub masă la restaurantul "Universității"? Drept răspuns, Teașcă mi-a adus și arătat o veche agendă jerpelită, cu titulatura "Carnetul apicultorului" (?) în care-și notase, cu rigoare și năduf, amănunte relevante pentru "viața sportivă" a fotbaliștilor de la "Dinamo". În carte, însemnările cu pricina le-am mai periat, le-am mai domolit... Aflați c-am găsit în pod agenda lui Nea Titi, numai bună de oferit la licitație pe internet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]