1,095 matches
-
îmi ținea de sete și de foame, Nu mă temeam de toamnele târzii, Ce se-nchinau pios la trei icoane. Iconostasul era plin de flori Și îngerii cântau în clopot de chemare, Aripi..., îmi creșteau fără să știu Și mă-nălțam pe razele de soare... În dimineți fereastra e deschisă, Minutele se-nchină la utrenii Genuchii bat metanii, nu risipă, Să potolescă marea și valul trist al vremii.... foto: Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Cioburi de lumină / Camelia Cristea : Confluențe
CIOBURI DE LUMINĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349273_a_350602]
-
Sale. Scriu cu aripile ființei Versuri ce poate trec în ecouri vii. Izvoare de amintiri să devină, Ploi nestinse de iubiri. În livada înflorită a iubirii Picuri de rouă curg peste, Lacrimi albastre, Netopite de vise. Clepsidra cu gânduri se-nalță La focuri divine. Clopote peste ruguri din cer, Șoapte, muguri din albe stele Respiră prin ecouri cerești Înflorind prin simfonii tainice Chipul fermecător al ...zilelor. Cu lumina anotimpurilor, Domnul Iisus, coboară În inimi curate, Îndreptându-ne pașii către, Livezile înflorite
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
Ce se ridică-n valuri ca un vulcan ce crește. Infometat de tine, sufletu-mi zâmbește... Am întâlnit norocul dar știu că-i... schimbător. In fiecare clipă poate pleca în zbor Luându-ne secunda, timpul se grăbește In infinit se-nalță și-acolo el plutește... O vrajă fermecată ne-nvăluie-ntr-o clipă... Iubirea-nflăcărată în inimi se-nfiripă Și crește în secunde din dorul ce dospește. Fiorul din adâncuri pe loc ne copleșește. D. Theiss Referință Bibliografică: Vulcanul...din mine / Doina Theiss : Confluențe
VULCANUL...DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344521_a_345850]
-
al sonetului, Părinte!...” (Radu Cârneci, Există-n veci un Cer...”, p. 83.) „Poetul cântă într-un fel anume, / Pe strunele sonetului prea sfânt / Înfiorând eternul lui cuvânt / Și veșniciei făurindu-i nume... / Și zilnic, fără teama de-a pieri / Se 'nalță zborul său întru tării / Și lumea-ntreagă nu mai este haos!” (Petru Demetru Popescu, Poetul, p. 96 .) „...Alungă-mi ispitele din cutele firii, / Revarsă-mi în trup și-n duh alinare / Și dă-mi sfiiciunea, blândețea smeririi, / Părinte Ceresc, Luminoasă
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ctitorie Biserica îmi pare o casă părăsită În curte năpădită de iarbă mătăsoasă, Cu razele filtrate prin ramuri ca prin sită, Ca o relicvă sacră din letopiseț scoasă. Clopotnița se-nalță tăcută și stingheră, Ca o remininscență se țes neauzite Vibrațiile calde venind din altă eră, Ca murmure ușoare de rugăciuni șoptite. A dimineții rouă o frescă adunată Din multe anotimpuri în imnuri de lumină - Același zbor de vise sub bolta
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
au așteptat, Au gândul la Dumnezeu. Cu sufletul curat si blând, Așa-și duc viața pe pământ, Frumoșii Oameni luminând, Cu Dumnezeu veșnic în gând. Pentru Aura Ion si Adrian Iovan. Mi-au crescut aripi Mi-au crescut aripi, mă-nalț și zbor, Țâșnesc ca o săgeată dintr-un candid nor, Explozie vie de lumină mă cuprinde, În unde sclipitoare se întinde. Mi-ntind aripile să te cuprind, Când chipul tău mi-apare ca în gând. Vocea ți-o aud ca
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
vis venit din chemări ancestrale, Un vis ce l-am visat fără-ncetare. Să-mi crească aripi și să zbor, Să pot pluti pe-un tainic nor. Aripile îmi cresc, primesc putere Și zbor prin univers, a minții vrere. Mă-nalț, țășnesc spre lumină, Explozie celestă, divină. Plutesc deasupra de nori, Cuverturi de albe comori. Lumina curată mă patrunde, Atât de lin, ca apa în unde. Un val de căldură în mine se-ntinde Și parcă un înger în brațe mă
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
terenul școlii lor adesea venea, Printr-o gaură-n gard ea ușor se strecura, Și pe imașul lor cel frumos mai că zburda.. III Le-a fost iubire-n năbădăi, dar se-nțelegeau, Cum viețile cu 'ordine de fericire se-nălțau, Căci fata de la școala de fete tot fugind, Pe băiatul din școala vieții lui va fi zăpăcind. Cum viața lumea din jur face să-ți placă, Prietenii să-ți schimbe mina dintr-o plagă, Ori vreun firicel de tristețe cam
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
noapte Dări și bir pe Lună voi plati să-mi poată Firea mea nebună să m-absolve, toată. Dacă sunt Femeie, Doamne, nu mai spun Asta sunt! las pașii înfloriți pe drum, Parfumat, risipă, să mă poți vedea: Râd! Mă-nalț în mine, din Iubirea Ta... Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Dacă sunt Femeie / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Shanti Nilaya : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DACĂ SUNT FEMEIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350134_a_351463]
-
omoară, e-atât de-ncăpător pământul, c-aș vrea să plec în altă țară. visez plângând că pot să-mi scot capul căzut pe eșafod și câteodată mai socot că sunt absent ca un nerod. robe serafice de sfinți se-nalță falnic spre alt astru, și-s poleite cu arginți, într-un decor de bleo-albastru. pe geana sufletului fals în toana dulce a tăcerii, se-aude peste tot un vals ieșit din corzile plăcerii. avem credința că se știe, tot ce
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > "O STEA CĂZÂND, SE-NALȚĂ" - POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAȘI TITLU -CEZARINĂ ADAMESCU Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului BOCETUL NEAMULUI Neamul meu de pește Prut Blând că un surâs durut, Neamul
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
sus, Lângă fața lui Isus, Gemnată c-un Luceafăr, Stea pe cerul încă teafăr, Steaua maicii dumisale Stea ce s-a născut din jale. Galați, România, La trei ani de la înălțarea poetului CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: O STEA CĂZÂND, SE-NALȚĂ - poeme omagiale pentru Grigore Vieru, din cartea cu același titlu -CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 376, Anul ÎI, 11 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
POȚI CERE IUBIRE? Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cel care plânge, Cel care pierde tot sângele, Vântul de toamnă peste O groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră. Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum se îmchideau ușile, Fumul era
POŢI CERE IUBIRE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361857_a_363186]
-
groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră. Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum se îmchideau ușile, Fumul era ultimul lor cuvânt, Ultimul sărut, o literă, Un semn pe un cer de lut. Poți cere lumii iubire? Poți cere orice, Iubirea se-mparte În iubiri mai mici, tot mai mici
POŢI CERE IUBIRE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361857_a_363186]
-
Cozma Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-ai privit vreodată chipul în ape tulburate să vezi pe fundul lor norii cum lunecă spre alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n lac ? Să simți cum un fel de viscol sau furtună adună unii și aceiași nebuni, ce dau de fundul gândirii
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
nebuni, ce dau de fundul gândirii, în timp ce viermii de pe frunze scurmă la rădăcina vremii, trandafirii să cadă-n ploi de polen. Cum? Nu ai făcut toate acestea? Și-atunci cum crezi că vei putea să treci peste cuvinte sfinte ce-nalță și coboară ultimul strigăt cuibărit în privirea munților în timp ce urmele acelea zidesc noi temelii dintr-o piatră rară?! Paris, 10 iulie 2012 Referință Bibliografică: Noi temelii / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 527, Anul II, 10 iunie 2012
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
unicitatea unui popor antic viu, cu toate obiceiurile străvechi practicate și azi, nealterate de timp, încât putem spune: Tu strănepotul atâtor viteji ce dorm sub grui Te dăruiești azi muncii, credinței te supui Iubești tot ce e viață, cântecul te-nalță la zeu Zamolxis te veghează de sus, din cerul tău. (Elena Armenescu Permanență - din vol Memoria statuilor ) NB Articolul de mai sus reprezinta sinteza unei lucrari prezentate in Congresul de dacologie din anii anteriori. In fotografie, in micul ”altar” al
CULTUL MORŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362032_a_363361]
-
praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne stropii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Imperiu deșertic / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
lumini, răsare-o albă floare, surâs purtat în suflet pe-aripă de vânt prin timpuri, lumina păcii este și dincolo de moarte o viață într-un vis, El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.Din lacrimă
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
se acoperă mute cu raze ale lunii ce pleoape îmi închid. Alerg în noapte mă ustură un gând de oboseală tu suflet nu te oprești din drum îndemni gândirea să ocolească stânca rămasă-n urma umbrei, tu știi acum, te-nalți o rază atingând. - Lumină, ai învins! Nu va mai fi doar vis. Referință Bibliografică: Alerg în noapte pe urme de Profet / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ALERG ÎN NOAPTE PE URME DE PROFET de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365828_a_367157]
-
că nu mai ai putere, Să îți aducă mângâiere. Să pășească-n rând cu tine, Cruce din trupuri la rău și la bine. Un înger le face pe toate, Cu inima lui le socoate, Îți împrumută aripile-n zbor, Te-nalță cu-n dulce fior. Este un înger pe pământ, Trimis din ceru-nalt și sfânt. Îl porți în gând, e minunat, Omul înger ți-a fost dat. Referință Bibliografică: Oamenilor Făclii / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ZAMBILE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se-nalță blând lumina croindu-și cale lungă, sub rochii de mătase din nesfârșitul lut, apar steluțe-albastre cu trupuri prinse-n glugă, foșniri de vânt rămase le cântă-n somn tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
Iar rănile adânci așa de rău mă dor. M-a umilit destinul și nu l-am înțeles, O viață răvășită e tot ce am cules Și am ascuns durere și lacrimi nevăzute, Cu zâmbetul pe buze și lumii neștiute. Mă-nalț ușor spre-a cerului grădină Pe-un val de vânt ce rănile-mi usucă Și în speranța unei raze de lumină O mângâiere și iubire să-mi aducă. Simt inima cum bate și-i parcă-năbușită, Mă simt a nimănui, trăiesc
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
un val de vânt ce rănile-mi usucă Și în speranța unei raze de lumină O mângâiere și iubire să-mi aducă. Simt inima cum bate și-i parcă-năbușită, Mă simt a nimănui, trăiesc o viață irosită Și zbor, mă-nalț și plâng amar cu dor, Gândul mă chinuie dar nu aș vrea să mor... VIAȚA CA O CORABIE Viața este ca o corabie încărcată Cu bucurii, iubiri, necazuri și dureri. Mereu se luptă în vâltoarea ei tumultă Să ajungă la
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]