1,281 matches
-
Cel care scrijelise zidul trebuie să fi fost cam de aceeași Înălțime cu dânsul. Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și fusese predat Inchiziției, odată cu toate hârtiile găsite. Se spunea că fusese transportat În butuci, Într-un car acoperit, direct la Roma. Nimeni nu mai aflase nimic despre el. Pe vremea aceea, poetul era gonfalonier al poporului la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante auzise povestirile marinarilor din Pisa. Vorbeau despre corăbii cu năluci care lucesc În largul mării. Și le luase Întotdeauna drept ceea ce erau, niște povești de bețivani, istorisite ca să Își omoare vremea În nopțile când se cam ducea lipsă de vin. Dar, În clipa aceea, avea sub ochi una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
padina Velebitului, În douăzeci și opt aprilie 1935, pentru prima oară În cei douăzeci și cinci de ani ai săi, va rămîne pentru el o revelație, un vis pe care-l va purta cu sine patruzeci de ani, cu aceeași intensitate, o taină, o nălucă despre care nu mai pomenești nicicînd. Atîția ani, Încît nici el nu mai era sigur dacă Într-adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încît singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
7 noiembrie 1784 veneam din Bacău pe drumul ce trece prin Secuieni, Câmpeni și Mărăști. La hotarul satului Mărăști, pe moșia poslușnicului Herțanu, am găsit tabără de căruțe și corturi și focuri și lătrat de câine, încât calul, făcându-și nălucă, a gonit o bucată de vreme înapoi spre Secuieni. M-am întors înapoi după goana calului din nălucă și am întrebat de departe și cu mare grijă că vor fi oarecum oameni răi și mi s-a răspuns să merg
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mărăști, pe moșia poslușnicului Herțanu, am găsit tabără de căruțe și corturi și focuri și lătrat de câine, încât calul, făcându-și nălucă, a gonit o bucată de vreme înapoi spre Secuieni. M-am întors înapoi după goana calului din nălucă și am întrebat de departe și cu mare grijă că vor fi oarecum oameni răi și mi s-a răspuns să merg cu nădejde și fără frică că sunt oameni buni. Am înaintat atunci către căruțe și am văzut la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boțuri cât pumnul. A fost descântat, în același timp cu incantația se aplicau lovituri slabe în locul dureros, în ritmul în care se bate toba. S-a vindecat prin descântec, acolo unde doctorul nu a reușit. Iată și un descântecă pentru năluci, la copii: „Cei răi putregăiți, cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe oameni să dea fuga, Îi Înspăimântase pe puținii locuitori, terorizați de groaza de năluci. Dante parcă Încă mai auzea urletul care se ridica de pe bănci. I se adresă lui bargello: - Dă poruncă oamenilor dumitale să adune cu grijă toate fragmentele din mașinărie care se găsesc În careu și să fie transportată la Florența cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
două părți era intactă. În timpul acestei operațiuni, privirea i se tot concentrase asupra feței mortului. Fizionomia sa Îi amintea ceva. Din prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el. Dinaintea lui păru să se repete miracolul lui Narcis: chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea cealaltă, o altă oglindă, formând un unghi drept, al cărui vârf era ascuns de piciorul postamentului. După o scurtă reflecție, schiță un zâmbet. Era simplu, ca toate marile farse. Așezate În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lăsa. - Așadar, Încă nu se știe nimic... termina de zis unul din cei patru. Omul care ședea În fața lui Îi reteză fraza cu un gest de supărare. - Mi se pare cu neputință ca o corabie Întreagă să dispară ca o nălucă. Și asta după ce a fost zărită până lângă coastă. - Dar, cel puțin, restul e În mâinile noastre. Și ne e mai de folos fierul decât lumina, replică primul, ridicând din umeri. - Și aurul mai mult decât orice! se amestecă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe o gheață ca oglinda. Terenul ei e proprietate personală și Sophie n‑are nevoie de vreun motiv anume ca să circule pe el; terenul e acoperit cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil În drum spre Wall Street. Data trecută când am fost aici În interes de serviciu nu am sesizat aspectul acesta, dar acum, așezat pe o bancă, fără a mă confunda cu peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu. Văd doar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cum-pănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoevski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grije), când natura planetară se substituie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca o nălucă printre oameni, Ce pentru bani atât se forfotesc, Mă voi mândri că nu le sameni Și-atunci mai tare o să te iubesc. Referință Bibliografică: IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
și nu vroia să aprindă lumina. Îi făcea rău! A deschis fereastra și a privit marea, care părea agitată ca și sufletul ei. Era la un etaj destul de sus și pentru o clipă gândul sinuciderii îi dădea târcolae ca o nălucă îndemânând-o să evadeze dincolo. A privit în jos și a vrut să se urce pe pervaz și să-și dea drumul ca să pluteasă până jos de mână cu durerea ei. Simțea o senzație stranie de vid ca și cum timpul se
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
fii floare printre ele - Cu petale mititele, Să-nflorești în casa mea, Să fii mândră ca o stea, Cu parfumul să mă-mbii... Hai căluțule!... că știi Unde-i rariștea de ulmi Și cărarea care urcă; Zboară tu, ca o nălucă!... Calul trece prin pădure, În brațe, Marin o ține; Părul negru i-l sărută, Gura-i fragă ne-ncepută. Mere dulci în mână ține... Îndeamnă calul, Marine! Ce văd, nu este prea bine!... La fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]