738 matches
-
să-și ajute colegul la muncă sau la traversarea unei situații mai dificile nu poate. Asocierea este baza societății și chiar a naturii. Abia după ce a înmugurit întreaga pădure se simte venirea primăverii. Nicidecum la înflorirea gingașului ghiocel rătăcit printre nămeți. Ei bine, potrivit unui experiment al studiului, doi cimpanzei și-au unit forțele spre a aduce sub nas recipientul cu păpică. Și asta în prima probă. După o perioadă de derută în care trăgeau de funii dezordonat, fără efect, s-
TELEENCICLOPEDIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365947_a_367276]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OCHI ALBAȘTRI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului OCHI ALBAȘTRI Iarna vezi printre nămeți Ochi albaștri de sticleți, Primăvara vezi sub nori Ochi albaștri de cocori, Vara vezi după coline Ochi albaștri de albine, Toamna vezi plutind pe lac Ochi albaștri de brotac. Și în grote de sihaștri Vezi superbii ochi albaștri; Și-n
OCHI ALBAŞTRI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366039_a_367368]
-
hoinar. Să-ți fie că o cetină-nverzită Pe care să te ningi odihnitor Și-apoi,cu dorurile contopita Eu te aștept la mine în pridvor. Împodobită-n straie de matase Odaia-i primenita și e cald, Chiar de-s nămeții mai presus de case Miroase a iubire și a brad. Ne vom iubi o iarnă ca-n poveste Și vei pleca apoi înmugurit Când primăvară îți va da de veste. Dar cât ți-i iarnă, eu ți-s dar menit
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
cea fără de prihanăSă-ți odihnească sufletul hoinar.Să-ți fie că o cetină-nverzităPe care să te ningi odihnitorși-apoi,cu dorurile contopităEu te aștept la mine în pridvor.Împodobită-n straie de mătaseOdaia-i primenita și e cald,Chiar de-s nămeții mai presus de caseMiroase a iubire și a brad. Ne vom iubi o iarnă ca-n povesteși vei pleca apoi înmuguritCând primăvară îți va da de veste.Dar cât ți-i iarnă, eu ți-s dar menit.... V. MELANCOLIE ÎNFRIGURATA
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
cu harapnicul. -Vezi? Să nu te mănânce limba și să mârâi ceva! Nămețilă mormăi: -Bine, mă, eu tac! Dar să nu te pună mama dracului să spui că numai tu ai învins tâlharii. În fond, eu i-am îngropat în nămeți. -Dar cu ajutorul meu, bă, tăntălăule! Dacă mă gândesc bine, numai eu am învins tâlharii! -Ba, eu! -Ba, eu! Iar se luară la harță, iar începură să-și care pumni, până obosiră. Scârbit, Viscorilă spuse: -Mă, tu știi ceva? Amândoi am
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
mai importante. Răcni: - Garda! Să vină garda! Cioroipanii de la ușă se executară rapid: - Poruncă, Majestate! - Luați prizonierul și aruncați-l în Temnița Troienelor Uriașe! Vânturile Lățoase să-i spulbere zăpada în ochi, iar Nămețilă să-l îngroape până la gât în nămeți. Cioroipanii îl săltară, executând imediat porunca. Transmiseră celor în cauză poruncile împărătesei, însă, Nămețilă, care făcea numai troanțe, îl îngropă în zăpadă cu totul. Turbatele Vânturi Lățoase spulberau în prostie numai zăpada de deasupra. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-18 / Năstase
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
lui a fost că a coborât mai multă lume prinsă cu treburi pe la oraș. Pe șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
răstoarne. Să plec de-aici unde tăcerea-i boală, Din pragul netrecut al casei mele, Cu viața stinsa, netrăită, goală Doar m-oi aprinde iarăși, între stele. De-ar viscoli, de tot să mă îngroape, Să-mi piară urma sub nămeți de gheață, Să-mi fie numai viscolul aproape, Așa precum mi-a fost întreaga viață. Referință Bibliografica: De-ar viscoli / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
de bătrânul Și îl strânge lângă sân... Rațele se duc și ele, Zboară ciorile-n grămezi, Și-alte semne sunt sub stele, Vine frigul, nu mă crezi? Toate-acestea să-ți ajungă, Celorlalte le pun frâu- O să fie iarnă lungă, Cu nămeții pân' la brâu... Referință Bibliografică: Semne meteo... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1004, Anul III, 30 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SEMNE METEO... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365128_a_366457]
-
Un punct sus, unul jos Cât îi Doamne de frumos!” * - Albert, vino cu mine! - i-a zis George în grabă, alergând spre ieșire, fără să se mai uite dacă acesta îl urmează sau nu. Au alergat într-un suflet, printre nămeți până la căsuța lui George. - De ce am venit la tine? - Să mâncăm pâine prăjită! - Ai ? ... - Prăjesc îndată! - Nu cred că este timp ... - Ba da; suntem în recreația mare .... Acea pâine prăjită, având zahăr presărat deasupra, avea să rămână cea mai bună
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
curăță tot ce întânlesc în cale, mai ales nemți rătăciți de unitățile lor. Unora nu le mai mergeau mașinile, le părăseau, puneau mantăile în cap și o luau razna. Mergeau ce mergeau și cădeau ca găinile bolnave de holeră prin nămeții de zăpadă. Cu Durică fusesem coleg de școală primară. Îl dăduse mă-sa la școală la 9 ani că eram cam bleg și târa ușor un picior. Eu nu știn de ce nu-l reformaseră, ce făcea Mareșalul cu Durică, nici
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015. Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu așa cum l-am văzut crescând:îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea,în schimb, tăinuiește pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
mult mai vechi, neștiut, Copacii-ncărcați recreează Un alb peisaj din trecut. Reînvie copilul din mine, Ce vesel e totul acum, Când altă poveste revine, Revăd mari troiene pe drum. Și-un pâlc de copii ce aleargă, Zburdalnici, înoată-n nămeți, Și-apoi iar se urcă în sănii, Trecând printre pomii semeți. Măicuța mă cheamă în casă, Căci ziua a trecut și-i târziu, Dar mie deloc nu îmi pasă De foame și frig nu mai știu. E iarăși Crăciunul, colinde
E IARNĂ!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366534_a_367863]
-
Răsună vesel corn de vânătoare: Vizează lupii, vulpile, mistreții: e-o hăuială clătinând pereții palatului de cetini și ninsoare. Nu mergem să înspăimântăm ereții, Nici la pasaj de alte zburătoare. Prin gerul aspru gata să doboare Luăm cu asalt entuziast nămeții. Noi facem sport, vânăm din pasiune, Nu pentru un sărman coltuc de pâine Pe-așa o vreme, zău, e o minune Să dai afară amărât un câine. Fără trofee? Nu ne indispune, Doar iarna nu se isprăvește mâine! Adrian Simionescu
PALAT DE CETINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366598_a_367927]
-
Acasa > Impact > Istorisire > TRADIȚII DE CRĂCIUN Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului 23 spre 24 decembrie Prin troiene și nămeți, Merg copii la colindeți. Cete de băieți și fete, Să colinde pe-ndelete... Cu trăistuțele pe spate, Să le umple cu de toate, Mere,nuci și covrigi buni C-așa-i datina la români. Abia așteptam vacanța de iarnă... Cea mai
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
case a ura, Maica Domnului ne-ajută La covrigi și la nuci multe. Ne dați, ne dați ori nu ne dați? La anul și la mulți ani! Oamenii ne dădeau colindețe, covrigi, mere sau nuci, abia mai căram traista prin nămeți, mai mult o târam de grea ce era... Eram o copilă firavă dar inimoasă, mergeam la urat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
mergeam la urat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte prețioase. În plus, le mai foloseam și ca bastoane pe nămeții care, pe alocuri, erau înalți cât casa. 24/25 decembrie- Ajunul Crăciunului și Crăciunul. În seara de 24 decembrie, și în ziua de Crăciun, băieții mergeau cu steaua, fetele neavând voie să meargă. Era o regulă pe care o respectam
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
fructiferi și i-au transformat în lemne de foc. Iar acuma când munții și dealurile sunt rase ca-n palmă, nu cred că-i potrivit să ne mirăm ba de furia ploilor și viiturilor, ba de cea a vânturilor și nămeților... Nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama că cea mai mare bogăție a României este pământul așa cum ni l-a dat Dumnezeu, pământ bun de uns pe pâine în faimoasele noastre grânare din perioada interbelică, și că agricultura
CRUCI ŞI RĂSCRUCI ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366087_a_367416]
-
din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
Când Universul tot e Veșnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereții?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă). Interogațiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, așa cum zicea Petre Țuțea. O astfel de poezie, care coboară în adâncurile gândului, intitulată ” Sub vremuri”, e alcătuită pe o structură interogativă
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
când în când căte un gând Printre colinde am vrut să te anin undeva, lângă daruri... Dar erai prea sărac în iubire Acum ninge iar și nici măcar nu știu ce anotimp mai este Te-am îngropat singur, așa cum îți place să fii... Nămeții vor ofta în fiecare primăvară Când nepăsarea ta va elibera un nou val de lacrimi...dar nu vor mai fi ale mele... Eu voi avea din nou toate anotimpurile... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - eu și anotimpul din tine / Violetta Petre
EU ŞI ANOTIMPUL DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351823_a_353152]
-
junghiul regretului : mai bine tăceam! Oricum, "filosofii " din jurul tău te-au și catalogat : DOAMNELOR ȘI DOMNILOR, DIO ESTE DEJA UN OM PIERDUT! NU-L MAI CĂUTAȚI ÎN LUMEA ASTA! Ninge nonstop. Dio nu mai reușește să mențină cărările practicabile printre nămeții din jurul casei. Albul înghețat potopește totul : locuințele și conștiința oamenilor. Impracticabile. Cenușiul uman a dispărut după cortina iernii. Spectacolul zăpezii se esențializează până la suferință. O suferință pură, de dragul suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului E toamna asta ca o agonie; Ne dăm la ceasul morții de pereți, Căci, în curând, va ninge cu furie Și-om tremura, tușind, pe sub nămeți. E toamna asta o alegorie; Ne pregătește iarna un final. Tânjind, bolnavi de-o gigacalorie, Ne-om încălzi, dansând la carnaval. E toamna asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud chemări. E omul condamnat la umilire
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]