1,621 matches
-
întorc. Pentru prima dată, după doi ani mia fost „dor” de ceva din România: mi-a scris fratele meu despre piersicile de la Valea Călugărească (și când eram în București nu găseam altele cu o aromă asemănătoare!) și, brusc, m-au năpădit amintirile despre vii, despre peisajul dealurilor pe care am copilărit. Atât: peisajul! Fiindcă aleanul a fost retezat de o altă amintire. Anul trecut am încercat să găsesc o localitate franceză dispusă să se „jumeleze”11 cu Valea Călugărească. Am găsit
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
trimis prin bunăvoință doamnei Monica Spiridon. Tot prin dșomniațsa îți trimitem și noi câteva documente. Îmi pare bine că am gasit numa- rul 1 din Ființă Românească. Ceea ce nu credeam, dat fiind haosul din bibliotecă și arhivele mele care au năpădit și garajul și podul casei. Din Caiete de dor e tot ce am descoperit. Adaug la ele alte texte care ți-ar putea folosi, mai ales cele din Limite care dezvăluie multe lucruri ocultate și în exil și în țară
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
față de Domnul. Cu drept cuvânt deci - conchide Sfântul Ioan Gură de Aur - a zis Domnul că grija păstorului pentru turmă este semnul iubirii față de El34. Bunul păstor are grijă să nu piardă pe nimeni din turma sa cuvântătoare, să nu năpădească lupii, bolile sau altă întâmplare nefastă peste ele. Cel ce a pierdut oile - la propriu vorbind - poate că ar avea iertare de la stăpânul lor, iar dacă acesta ar pretinde vreo despăgubire, pedeapsa s-ar întinde numai până la bani. Cui însă
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
facă să uitați de toate necazurile»/ - spuse norul șaptezeci și acceleră viteza către apus/ «Noapte bună, ceasuri ale mizeriei, somnul va așterne în sufletele noastre/ cea mai reală iluzie» - spuse norul șaptezeci ocolind o câmpie/ îmbâcsită cu îngrășăminte chimice și năpădită de alienate culturi cerealiere” (p. 282). Un răspuns riguros e greu de dat, mai cu seamă că poemele, nedatate, subîntind o perioadă de două decenii (din 1972 până în 1993). Aceste secvențe ar fi putut fi scrise, practic, oricând. Anticipând sau
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
ulterior în Ada sau ardoarea etc). Pe strada Tannenberg, într-o cămăruță sordidă, locuință neiubită, visează Feodor la clipa consacrării literare, inventariind minuțios fiecare element de interes al străzii, cele trei magazine, o magazie de cărbuni, o casă cu fațada năpădită de iederă: „toate acestea alcătuiau, în sine, o priveliște, întocmai cum camera, în sine, era o entitate separată”. Treptat, peisajul urban, berlinez, devine parte a unei geografii personale, spirituale, integrându-se într-un peisaj mai complex, care este cel al
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
cose del cuore ca despre un pios și riguros relicvariu! Nu, pur și simplu mătușa mea nu avea deloc pasiunea parastaselor sentimentale... (Poza 3). Poate dumneavoastră vorbiți despre altcineva." Desigur, perora în zadar. Respectiva doamnă revenea cu insistența ierbii care năpădește un gazon întreg în cîteva zile. Tactica ei stăruitoare era aceea de a ataca din mai multe colțuri deodată; cu o furie plină de zel, producea peste noapte scrisori încropite în pripă, adevărate nuvele imposibile pe care el le analiza
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
și grasă, populată de buburuze plus alte gîze. Cîteodată, aici, pe malul iazului astmatic, vara, printre pescari, este atît de liniște încît ai impresia că te afli undeva la țară. Pare incredibil, dar unii chiar prind pește din apa aceasta năpădită de stuf și întorși acasă, nu-l dau la pisici și nici nu-l aruncă. Crîngul n-are bănci ori alei asfaltate, ci numai poteci făcute cu piciorul. Pentru a ajunge la el, ești nevoit să cobori mult niște scări
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
la fereastra mea. Apoi, fiind căderea-mi certată cu moarte, or să se întrebe ce prag ne desparte. Și-n sfârșit, în stolul cruțat de furtună, o să vin să ciugul cu ele-mpreună. Din Însemnările Anonimului: Tripla Hecate brusc, orașul năpădit de ceață artificială = prilej de răfuieli stătute, confuzii îndelung gândite = docilii orbi (cum scheunau 1) se rătăciseră de vechi stăpâni, gemând după cei noi = cât despre ultimii poeți, știm c-au murit prin sufocare, cu țăndările unei fraze înfipte-n
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
nu face doi bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul de gheață al morții Consolarea Formelor...
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
căprioara ucisă... Veneam să te mai văd, după clipele de zenit și de prăpăd, dar și de secetă și de răcoare, cum sunt zilele și nopțile prin sahare. Râvneam să trăim mai mulți ani într-o noapte; întețirea ne va năpădi uimirile până la sânge. Ființele noastre: zămisliri și cazne un singur trup vor ajunge. Pe drum, anevoios, mai încăpea câte un om; cu trudă înaintam ca un egumen și ca un prizonier avid; parcă în același timp eram și Absalom și
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
e, nene? întrebai uluit. - Ghici? - Zi, nene, nu mă fierbe". Autorul frazelor atît de incitante se dovedește a fi nimeni altul decît Eminescu, atras cu ingeniozitate de graeculos pe panta sarcasmului balcanic: ,Ah, Eminescu!, strigai. Ah, Eminescule, pe care te năpădesc atîția idilici netoți!... Pînă și răul, vasăzică, încăpu la noi pe mîna mediocrilor... Nici de o cutezanță strălucită n-avurăm parte măcar, ca-n Renaștere... Numai de pezevenghilîcuri. De pișichierlîcuri. Doar șmecherii. Iar în loc de caractere, ciurucuri...". Nemuritorul Caragiale, aliniindu-se
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
anul 2007, parcă să-i mulțumească stăpânei care placă spre alte tărâmuri cu vii veșnice, a făcut mai mulți struguri decât viile din preajma, muncite și stropite cu chimicale din belșug. Ciudat! Adevărați struguri organici, greu de cules din buruienile care năpădiseră via, dar dulci și parfumați cum nu mai văzusem niciodată. Vinul acela, feteasca regală, era atât de aromat, parcă era făcut din flori, nu din struguri. Cred că numai dacii aveau parte de așa licori bune, deoarece nu cunoșteau chimicalele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
văd, roșesc, și-ndată am pălit! Dar mândru și semeț, deși cam rău făptaș, Chipeș june, inimi întruna sfărâmând, Așa cum vedem zeii sau cum te vede Fedra, Al tău port îl aveau, și ochii și limbajul, O nobilă sfială îți năpădea obrazul, Pe când a Cretei valuri le străbătea în jos, De-a fiicei, vrednic, dorință, a lui Minňs... Și ce făceai tu, oare? De ce, în lipsa ta Eroi din Helada se adunară - așa? De ce, prea june încă, nu ai putut, tu, dar
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
cele mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite de toamnă, a parfum. Un fel de lavanda fină ce-mi năpădea nările de mă “îmbăta”. Ceasuri întregi ședeam uneori sub pom, întins pe iarbă, și priveam printre crengile pline de rod cerul înstelat. și visam... Era o benefică delectare, o izbutită comuniune cu natura. Când, coapte, gutuile cădeau de pe ram, bunica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
își procure ușor tot ce voia (o făcuse fiindcă... nu găsea cărți bune, așa că venea în Grecia să le cumpere și le căra în Cipru...). Întâmplător sau nu, unchiul ei avusese o librărie în Famagusta - acum, de nimeni călcată, pustie, năpădită de buruieni și nisip. - Acum ce mi-ai recomanda, dacă aș poposi în librăria ta? - Cartea cea mai recentă a lui Nikos Themelis, ,Pentru o societate". Povestea unui negustor grec din Brașov de la începutul secolului al XIX-lea, cu descrierea
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
pe fereastră drept în rîu. Care căzu printre cojile de nucă care pluteau în beznă pe firul rîului. A doua zi dimineață celălalt mal al apei ieșise din ceață scăldat în soare. Era mai înalt, dedesubt scăldat de ape, deasupra năpădit de ierburi, care se aplecau peste apă aidoma spumei unui val prelung, tăcut și verde. Cînd caravana o porni, tînărul Opujić încălecă pe mînza lui mai mult gol, așa cum îi plăcea lui să călărească de cînd lepădase sabia, își ajunse
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Aceeași poezie, vizibil cizelată, încheie un drum rotund ca un monoclu. Iată nepotrivitele cuvinte la care mă opream, schimbate-n îmbinări mai naturale: "Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale/ Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,/ Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,/ Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
înmulțim în tăcere ca buruienile, ca păpădia/ pe noi nimeni nu ne poate distruge/ ne poate doar călca în picioare/ ne poate doar da hrană la cai și la vite/ ne poate mărunți în malaxoare// dar noi, noi, noi/ vom năpădi la sfîrșitul reprezentației/ ca iarba, mușchiul, urzicile/ citadelele voastre de cuvinte și zgîrie-norii aseptici// și arcurile voastre de marmură// și colosul de aur cu picioare de lut// și rachetele" (Canon politic 1991-1994). Conceptualizării cosmice îi ia locul dialectica nemijlocită a
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
să recunoască superioritatea altora în diverse domenii - sunt șomeri!” Foarte putin se face și la București, nu numai in reprezentantele noastre diplomatice, pentru promovarea imaginii corecte a României, a acelei Românii care nu înseamnă nici pe departe doar scursurile ce năpădesc și maculează trotuarele Occidentului. Banii destinați acestei imagini se duc, uneori, pe organizarea unor consfătuiri sterile, pe delegații fără vreun folos țării, nu - cum ar fi necesar și firesc - pe stimularea televiziunilor și a ziarelor străine să vină aici, in
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
care, a denumit-o „La Diligenta”. Situat În inima Transilvaniei, așezământul abia de mai amintea de hanul ridicat În urmă cu secole peste zdrobitura unor fortificații de Ev Mediu timpuriu. O parte din odăi, insalubre, mai erau totuși În picioare, năpădite de vegetație luxurianta și cu o fauna care Își Împărțea perfect spațiul de supraviețuire. Povești cu stafii și vampiri care se hrăneau cu sângele călătorilor ce poposeau acolo peste noapte, Inca persistau În legendele locului. Astfel se face că, prezența
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
vechi”, printre copii care se jucau cu sticle de plastic și cutii goale de medicamente ori ceai, la gura sobelor de lemne și „în fața televizoarelor cu sonorul închis, dar în permanență deschise”, poveștile unor săraci trăind în perpetuu (simbolic) semiîntuneric - năpădit dintr-o dată de o realitate pe care afișele tipărite de Departamentul Cultelor („Omul este o culme a creației lui Allah, iar sinuciderea, o blasfemie”) nu reușeau s-o ascundă. Inserțiile din istoria Turciei, dar și din viața de emigrant a
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
și umorul (uneori negru) care dă blocurilor tematice (politic și religios) un puls uman, istoria văzută hegelian ca punere în scenă teatrală (la teatru - unde apar, tematic, diverse personaje importante pentru Turcia, între care și Atatürk - au loc împușcăturile, moartea năpădind astfel și ultimul spațiu liber din oraș) dau dimensiunile multiperspectivicei trame. Orhan Pamuk, la fel ca și Günther Grass, și-a dorit să fie artist, iar scribii și miniaturiștii romanelor sale, cu dialogurile lor eretice, sunt alter-ego-uri care au de
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
dezbrace hainele și goi Petreceau în proaspăta rușine Fără judecățile de-apoi. Și-și făceau din carnea lor altare Pentru-ngenunchiat în rugăciuni Moi, șoptite-n suflet, fiecare Blînd îngăduindu-se-n minciuni. Le țipau în jur flori mari și crețe Năpădite de-nspumate strechi. Ca un înger galben de tristețe Am trecut pe lîngă ziduri vechi...
Cîntec trist by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10821_a_12146]
-
cresc în suflet Strânse tandru în buchet Iar mireasma lor aduce Harul sfânt cel mai măreț. Iar când ploile și vânturi Îmi culeg petalele Mâinile Tale, O, Doamne, Scriu pe ele dragoste. Când ninsori pline de ură Sufletul mi-l năpădesc La privirea Ta, Isuse, Florile iar înfloresc. Când înghețul neiubirii Mă apasă-n suflet iar, Primăvara mi-o aduci Tu... Și-nfloresc prin al Tău har. Cluj Napoca 10 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Zăpezile iubirii / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
respirând abia auzit cu genunchii strânși la gură aproape că uită de sine privind îndelung printre firele de iarbă și nisip la nesfârșită goană și războiul fratricid purtat de furnici în numele sacrei ciosvârte. bătrân și surd vede cum pulberea veacurilor năpădește în straturi foșnitoare aceeași scenă și încă mai clipește uimit din miriardele-i de pleoape de parcă ar zări pentru întâia oară cât de măruntă este așa întipărită-n praf amprenta veșniciei. Referință Bibliografică: AMPRENTA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AMPRENTA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384756_a_386085]