830 matches
-
cărțile cu coduri, dar am salvat jurnalul de bord, ha, ha! Mă întorc cu o încărcătură de opt sute de mii de tone de krmml”. Răspunsul larșnicilor nu se lăsă așteptat. Din cazemate, mii de tunuri gigant vărsară raze atît de năprasnice încît modificau însăși structura spațiului. Forțele strălucitoare atinseră scutul indestructibil al bătrînului Indefectibil, trecură prin el ca prin brînză și se izbiră în jerbe strălucitoare de însăși carcasa navei. Simpla materie nu putea face față acestor forțe născute din măruntaiele
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când se usucă glasul plânsului Și cad dorințele una câte una, Muguri otrăviți de pojarul brumei. Când înserarea nu mai miroase A tanin, nici plecările nu se mai Jupoaie din carne Nemiloase ca talazul năprasnic. Ce curaj îți trebuie să mai respiri În orele dezumflate De la marginea visului Sau ce teamă... Când îți înfiezi în fiecare zi Masca resemnării Și-o hrănești cu cea mai ieftină pâine, Necurmată întoarcere a visului Pe altarul de lumină
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Dumnezeu asculta ruga oamenilor, privind, cu duioșie și înțelegere, la dansul paparudelor-fecioare. S-a stârnit furtuna! Cerul e acoperit de nori plumburii, nori negri, ce dau impresia unei turme de bivoli ce înaintează, greoi și în dezordine, mânați de biciul năprasnic al vântului stârnit din senin. Pomii se îndoaie, fructele cad, ferestrele deschise, se izbesc cu zgomot de pereții casei. A căzut un geam, ce abia se mai ținea în câteva cuișoare, făcându-se țăndări pe prispa casei. S-au dezlegat
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
la Olimpiade! Nu puteam cunoaște sportul nautic și nici nu-l puteam iubi, dacă nu admiram cu ani în urmă și azi, pe cel ce a plesnit apa cu pagaia care avea un praf de pușcă ce arunca asemenea glonțului năprasnic din țeavă, barca sa! Priviți lacul plin de bărci pescărești, dar mai cu seamă de ambarcațiuni sportive, și spuneți daca nu par lebede, pe oglindele înghețate, priviți prințesele regatelor și spuneți dacă nu par lebedele iubirii, topiți-vă în iubiri
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
de odinioară, curat, ca o grădină cu tei, salcâmi, castani și flori, învățând să respect profesorii, părinții, oamenii din autobuz, de pe trotuar, din magazine, mă obișnuiam să fiu idealist, să nu râvnesc bani fără limită, cu dubioasă proveniență și mașini năprasnice, mă lupta în sinea mea vrerea de a acumula cunoaștere, citeam cărți cu foșnetul hârtiei și mirosul acela de carte, învățam, în clasă lecții de cultură generală solidă și cuprinzătoare, primeam și deprindeam educație ca să respect oamenii și să mă
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
pe o filă pe care vremea a lustruit-o, făcând literele să lucească în lumina zilei, versuri ce au dincolo de cerneala trupului lor, emoția zilei de 10 noiembrie 1935, când au fost rostite: Celor ce-au căzut la Robănești Vulturi năprasnici, icoane sfinte, eroi din regimentul nouă, Ce mare cinste ostășească vă fost-a hărăzită vouă, Să-nscriți cu vârf de lance glorii, în ropote de cai năvalnici Și să rămâneți de-acum pururi ai călărimii vulturi falnici, Adăugând la Cartea Sfântă
ROMANII DIN LACRIMA GLIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340706_a_342035]
-
la Periprava nu poți ajunge decât pe apă. Pentru viața din fostul lagăr de la marginea României comuniste, populat preponderent cu deținuți politici între 1957 și 1964, zecile de martori care au depus mărturie au confirmat condițiile inumane de detenție: frigul năprasnic iarna și căldurile dogoritoare de vară, cazarea în barăci de sute de suflete, lipsa apei potabile, pedepsele grele, mizeria în care trăiau, munca istovitoare, foamea endemică. Cruzimea maiorului de atunci Ioan Ficior a fost mărturisită de numeroși supraviețuitori. Ficior a
Al doilea torționar condamnat. Și (probabil) ultimul () [Corola-blog/BlogPost/337944_a_339273]
-
diriginți. Desigur, este până la urmă vina părinților că permit această expunere excesivă la alte medii (virtuale sau de anturaj) cărora le deleagă, involuntar, sarcina educării copilului. Fiind realiști, vom înțelege că școala are cel mult un efect ameliorativ, după viitura năprasnică de violență și vulgaritate care trece, de regulă, peste mințile elevilor. Minți atât de gingașe! Nu vreau ca acest adjectiv să sune siropos, dar nu ar trebui să avem de nimic mai multă grijă amestecată cu respect, ca de gingășia
Dragi părinți, e greu ca școala să vă mai educe copiii, când acasă vi-i educă televizorul () [Corola-blog/BlogPost/337734_a_339063]
-
-URI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku-uri elevi de liceu - prezenți numai prin baruri, cartea la noroc. la vânătoare nu să ai mare curaj, ci un brac german. năprasnicul ger presupune căldură - mintea din urmă. dându-și concursul de-a prosti, a câștigat televizorul. mami ne-a lăsat la mămăliga din tuci, ea papă la turci. grea despărțirea, cei dragi rămân pe peron - lacrimi amare. a urât cartea ca
HAIKU-URI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342942_a_344271]
-
în țărână, dar simpla-i întrebare în minte îmi revine, oare ce i-aș răspunde de, iar, m-ar întreba ce-i școala și ce-i viața în viziunea mea? I-aș spune, cred, că viața întreagă e o școală năprasnică ca marea, iar alteori - domoală, neprețios e timpul și e necruțător, fiind cel mai de seamă și bun învățător. I-aș povesti că, uneori, cei mari devin orbiți de falsele valori și căi, se lasă-ademeniți în cursa banului, puterii, deșartelor
CE E VIAŢA? de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343018_a_344347]
-
pe covor moale pășește. În cale-i, i sau așezat frunze... Și-adulmecă din flori miresme! Răcoarea, întinsul va brăzda, Iar semințele se vor scutura. Frunzele uscate și îngălbenite, Pe rând, din pomi s-or desprinde. Căci bruma și vântul năprasnic, Sunt prietenii buni ai Toamnei. Împreună, frunzele le-or sălta, Și din înalt, la pământ le-or lăsa. Din ele, doar o urmă va rămâne, O lacrimă de frunză brumărie... Ce s-o așeza pe-un bătrân copac, Care va
A VENITTOAMNA... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343438_a_344767]
-
definitoriu pentru dragostea sa de viață și de oameni, dar și pentru păsările, care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent... Ce a urmat, veți afla, dacă veți avea
REACTIILE UNOR PERSONALITATI LA SCRIERILE MELE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343102_a_344431]
-
PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
Virgil Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Din volumul PUNTI PESTE VREMURI Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întregul oraș, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năprasnic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului „Mangalia”, plutind pe apa puțin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în familii
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
să facem împreună o scurtă, dar profundă călătorie în lumea parfumată de iubire, a îndrăgostiților, bucurându-ne de savoarea versurilor ei! Pornind de la un vis „Visez un prinț pe-acorduri de chitară,/ Frumos, și să mă facă fericită,/ Să simt năprasnic că-s îndrăgostită,/ De-un aspru prototip sculptat ca-n ceară.// Să ne iubim din zori și până-n seară,/ Răpuși sub înstelarea adormită,/ Să mă aline când sunt necăjită,/ Să-mi scoată focul de suspine-afară.// Să conversăm în rime, în
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
în gri dezarticulate urme proscrise se vor uitate suntem condamnați în agoră jindui anahoret privesc ador implor iubire un drum sunt eu și tu ne topim în râncede păcate lăsăm în urmă eternele semne incizii înrămate în poem sărutul tău năprasnic le ignoră penitențe ne înconjoară iubire tu și eu pe lemn de cruce îi dorul iubim tăcere și suflete pereche priviri ce dezgolesc poftirile trăirii forme de trup flăcări în nevăzut aprind un rug. Referință Bibliografică: Suntem condamnați în agoră
SUNTEM CONDAMNAŢI ÎN AGORĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343733_a_345062]
-
mereu încrederea. Așa spune legenda noastră! Ermit VIAȚA ETERNĂ A POEZIEI Ermit, cu cea mai pură și puternică încredere în credința ta îți spun că Poezia ta va continua să își viețuiască destinul. Indiferent cum va fi acesta, glorios sau năprasnic! Și cum ar putea să fie altfel, când Poezia ta, Poete, există încă din momentul Creării Universului? Însuși Creatorul, când a văzut câtă splendoare este în creația ta, dintr-o dragoste nemărginită, nedorind să o lase singură, a înconjurat-o
POETUL ȘI VIITORUL POEZIEI SALE de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378344_a_379673]
-
cât toate zilele, mi-am dat seama că nu puteau fi decât cei pe care-i așteptam eu. I-am salutat și am încercat să-i încălzesc cu câteva glume, căci afară se lăsase nu de multă vreme un ger năprasnic, iar ei păreau îmbrăcați cam subțirel. N-aveam însă timp de pierdut, așa că am stabilit iute ce aveam de făcut ca să părăsim cât mai repede gara aceea friguroasă. - Cum ducem astea? Ai o mașină? mă întreabă unul dintre ei. - Nu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
Cam impropriu spus „babe”, căci cele de aici înfruntă vitejește dezlănțuirea stihiilor naturii pe orice anotimp. Este regatul lor și sunt neclintite de milenii. Stau la taifas ca niște „bunicuțe”, vara depănând amintiri sub soarele strălucitor, iar iarna înfruntând viscolele năprasnice. Puțin mai sus domină „Sfinx-ul” ca un colindător solitar al înălțimilor sterpe, veșnic visător, poet anonim, ca un luceafăr al Bucegilor. De partea cealaltă se află Hotelul Peștera, unde se poate coborî pe traseul turistic marcat, sau mai simplu
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori, când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră ale masivului. De la Bâlea Lac se trece din Ardeal, pe sub muchia muntelui printr-un tunel, în partea cealaltă către Argeș
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
IELELE Norocel, venit din lumea largă cu lotrii care treceau Dunărea în căutare de căpătuială, se lipi pe lângă moșia unui boier de-al locului. Venise călare cu încă trei flăcăi de prin părțile macedonene. Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe gheață. Ziceau că-s și ei tot un fel de români cu vorba stricată, uitați de Dumnezeu și de Împăratul Traian prin locuri străine. Și Norocel fu tocmit cu simbrie la boier la moșie ca slugă. Și boierul văzându
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-apropia. Tu, cotropit de
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
cititorul său, cu credința și încrederea, cu Mit și Gir, judecate ca principii ale procesului de creație poetică. Și te întreb... Ermit ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” Ermit, aș vrea să îți pot spune ceva. Orice! Ceva despre colții gerului năprasnic care vor să muște din inima mea. Inima mea arzândă se zbate să se rupă din ghearele prea târziului care vrea să o sfâșie. Pentru că tu te depărtezi... Prea rar și prea indiferent mai privești înapoi ... Inima mea suferă pentru că
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
de ceară albă și frumos mirositoare, o lumânare pentru Sfintele Sărbători de Paști, cum, pe vremea ei, se ardea la Înviere. Și ușoară ca fugul, și bucuroasă de milostenia Cerului, înțelese că mâna Domnului o alinase pentru ce-i făcuse năprasnicul acela. Până acasă dădu fiecărui om întâlnit câte un ou înroșit să-l aibă de Paște, că-i dar de la Dumnezeu. * Cât mai trăi, în fiecare an de-atunci, Muica Lina găsea în Joia Mare corfița plină cu ouă roșii
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]