1,985 matches
-
Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă liniști. Atâta vreme cât cred într-o posibilitate de salvare, mă enervez, sunt cuprins de angoasă. În momentul în care înțeleg că nu există așa ceva, devin zen și fermecător. Dacă tot ne năpusteam spre catastrofă, cel puțin să ne bucurăm de viață. Sigrid aranjă farfuriile pe masă și puse un coș cu pâine. -Am fost după o sticlă de krug, zise ea arătând frapiera. Lângă o mâncare cu ulei de măsline și busuioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
modelul Palatului Tokyo. E un happening. Vom evita să fim vizibili din stradă. -Condamnăm salonul. -Să condamnăm, să condamnăm. Să urcăm în camera dumitale. Ca să o împiedic să reflecteze, îi pusei în mâini cele două cupe, apucai frapiera și mă năpustii pe scări. Deschizând ușa apartamentului ei, m-am strecurat înăuntru cu un aer de conspirator. -Ești sigur că toate astea nu sunt doar un pretext ca să intri în camera mea? -Ei haide, Sigrid, dac-aș fi vrut să intru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai era acolo. Am țâșnit din cameră, strigând-o, panicat. -Sunt aici, îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându-se ușa care dădea în stradă. M-am năpustit la fereastra camerei mele și am văzut-o traversând grădina și golind cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care se desprinde ca o fantomă de grupul celorlalți care se calcă pe picioare fără să-și dea seama. Să nu vă-nchipuiți că ăsta e un adăpost sigur, spune Curistul. Oricine ne-a văzut intrînd aici s-ar putea năpusti asupra noastră să ne măcelărească. Am putea fi foarte ușor confundați cu teroriștii bine plătiți puși în slujba Piticului. Mai ales că sîntem cu toții înarmați, adaugă, pipăindu-și pistolul automat care-i atîrnă la șold. — Ca să vezi, Părințele! L-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o joacă - / În casă nu spală, nu calcă muierea, / Dar calcă pedala cu toată puterea / Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă.“ „Cojoacă“ numai ca să rimeze cu „joacă“! Acru, nemulțumit de toți și de toate, autorul cărții se năpustește la un moment dat și asupra sfinților din cer, pe care îi acuză nici mai mult nici mai puțin decât că mănâncă și beau fără să se gândească și la el. Întreaga reprezentare, departe de a avea măreția metafizică prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat s-a Întors Înaltul ofițer la Viena, unde, tot de supărare și de dorul fetei, a și murit. Iar pe Împăratul povestea l-a mîhnit așa de adînc, că n-a mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înțeleagă și să reziste la un pumn al destinului. Mai degrabă vocea ei Încetinită, rărită și Înnegurată decît sensul cuvintelor m-a făcut să pătrund gravitatea noutății. Era În octombrie 1962, Împlineam opt ani, iar asupra planetei stătea să se năpustească războiul nuclear. La sfîrșitul verii lui 2013 Însă, după ce traversasem Carpații Orientali, urcasem În Apuseni și mă Învîrtisem prin nordul Ardealului cu orbita pustie mascată de ochelarii fumurii, am revenit la București unde un medic mi-a confec ționat o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să se ducă dracului de-acolo și le trase câteva înjurături. Apoi trânti ușa la loc cu năduf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te apleci, ni se cam vede buca... observa un lucrător de-alături. Cu atât mai bine, că poți să o pupi cam fără opreliști, dacă vrei!... a semănat bună dispoziție printre defrișorii din preajmă răspunsul mazilului. * * * Tovarășul Ilie s-a năpustit asupra lui Emil Zimbru cu șaizeci de întrebări pe minut, satisfăcut că a mai identificat un pui de năpârcă bun de exmatriculare chiar în preajma examenului de licență și rânjea cu toți dinții descoperiți de niște buze subțiri că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mort. Complet fără să se apere. Deschise ochii de-abia când era foarte lumina afară. Dar chiar atunci zări o siluetă în casă. Lucrul îl izbi așa de tare, mai ales acel sentiment instinctiv care-1 avertizase mereu, încât atacă brusc, năpustindu-se peste ea. Pregătindu-se să lovească, o recunoscu pe Amanda. Leșinase, l din cauza căzăturii. O luă în brațe, blestemându-se pentru ceea ce ajunsese, hotărându-se cu toată ființa lui să înceteze cu orice-ar fi fost ceea ce simțea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar el se obișnuise, volens nolens 1, cu lucrul acesta; se adaptase, cu alte cuvinte. De aceea, am și spus că femeia rămase numai cu dorința, întrucât, de mai mulți ani deja, în astfel de situații foarte delicate, atunci când se năpustea asupra fiului cu palmele și cu pumnii, ea nu izbutea să facă altceva, decât să bată aerul, atât. Șerban învățase să se ferească așa de bine, încât se comporta întocmai ca pugilistul bine pregătit și cu experiență mare, care, analizând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o face să plece la fel de spontan, cât mai repede. În situația de față, însă, lucrul acesta părea a fi de nerealizat. - Nenorocitule! Cum de ai putut să-mi faci tu mie una ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase mințile cu totul. În astfel de situații limită, adesea această furie îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
regret (tardiv și inutil) că nu mi-am prins părul în coadă, rucsacul bombat ca burta unei gravide îmi apasă umerii, sunt un Atlas postmodern, cuprins subit de vertij, simț enorm și văz monstruos... În fine, ajungem la destinație. Ne năpustim pur și simplu pe ușa larg deschisă a autocarului, facem un pas, chiar doi, când, zâmbitor, dar ferm, precum sadicii din filmele de groază americane, șoferul ne cere să-i arătăm biletele sau abonamentele. Noi, excedați, îi replicăm că i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la o parte, a se ridica pur și simplu ar atrage asupra ei privirea întregului vagon, ar acoperi-o pe ea de rușine? Trenul încetinește. Costumul cenușiu se scutură într-un ultim sforăit, se trezește, apucă servieta febril și se năpustește spre ieșire. O scenă obișnuită în Japonia. Aici, numai privirea mea străină, plină de trauma unei alterități care simt că îmi va scăpa pentru totdeauna, maculează peisajul. În Japonia, toată lumea doarme. Este o țară, cum s-a spus pe undeva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
străine". Am râs toate trei. Râsul s-a transformat, la mine, în neîncredere, atunci când Yoko a ieșit, triumfătoare, din spațiul pe care îl părăsisem cu numai câteva minute înainte, anunțând că, totuși, bideul funcționează ireproșabil. M-am încăpățânat. M-am năpustit în baie, m-am așezat din nou, am apăsat pe butonul cu pricina. Nimic. M-am ridicat, m-am așezat din nou, am apăsat, răsucit. Tot nimic. M-am foit pe colac, la stânga, la dreapta, am contemplat minute bune peretele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
meu? l-a întrebat Dardailă. -Pe Fata pustiului, a răspuns încurcat Stup.. Când a auzit Dardailă că a pomenit de Fata pustiului s-a făcut foc. Și-a ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a năpustit asupra lui Stup. Acesta s-a ferit cu ajutorul nevăzut al lui Căiță, iar Trotinel a dat o lovitură puternică unuia din capete amețindu-l. Ciric, Cârtița și Zvârluga gâdilau celălalt cap al monstrului făcându-l să râdă zgomotos. Dacă a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ordine, ci un proces sălbatic în care orice posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai are nici o rațiune. Eliberată de orice legătură, separată de orice totalitate coerentă și finalizată, tehnica se năpustește înainte, drept în fața sa, ca o rachetă interplanetară, fără a ști de unde vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Închipui. Pe deasupra, eram fiul lui Lope Balboa, mort eroic În războaiele regelui, domnul nostru. Așa că n-aveam Încotro. Hotărât să mă bat amarnic pentru cea pe care, chiar de departe și cu maxim respect, o consideram doamna mea, m-am năpustit la micii derbedei și din doi pumni și patru șuturi am pus pe fugă forțele inamice, care s-au retras În debandadă lăsându-mi terenul În stăpânire. Impulsul bătăliei - ca și dorința-mi secretă, bineînțeles - m-a purtat către caretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe drumeagul acela atât de strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută de sclipiri de oțele și de ochi speriați de surpriză, și Întretăiată de brusca respirație a italianului când Își alese victima și se năpusti asupra ei. Cei doi călători veneau pe jos: descălecaseră ceva mai Înainte și Își duceau caii de dârlogi. La Început totul păru foarte simplu, dar apoi ochii lui Alatriste săriră de la unul la altul Încercând să-și găsească omul. Colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant, cearcăne de oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei. Suntem Îndatorați domniei voastre, zise cel În gri, și după o scurtă pauză adăugă: În pofida Începutului. Spaniola lui era plină de imperfecțiuni, cu un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din cap. Pieptarul din piele de bivol Îi ținea prea cald; sau poate nu era decât efectul stării lui de spirit când privea Împrejur, bănuitor, Întrebându-se de unde or să apară călăii care pesemne că erau ascunși, gata să se năpustească la el și să-l conducă legat fedeleș În anticamera infernului. Avu loc o pauză, timp În care mascatul scria cu litere foarte regulate și corecte, de copist sau de secretar, iar călugărul Își concentra asupra lui Alatriste privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mâna stângă, cea cu daga, ca să se șteargă la ochi cu dosul palmei, și atunci văzu o spadă care se Îndrepta spre gâtul lui, și pe don Francisco de Quevedo care, strigând: „Alatriste! Ajutor! Săriți!“ cu o voce tunătoare, se năpustea peste bănci spre bârna despărțiturii din spate și abătea cu o lovitură năpraznică a spadei sale goale oțelul inamic. — Cinci la doi Încă mai merge! exclamă poetul, cu lama spadei În sus, salutându-l pe căpitan cu o voioasă Înclinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
denivelat, numai coline. Cu greu putea fi supravegheat un asemenea spațiu. Și de ales albul de alb. Vânătorul ținea armele în dreapta sa, rezemate de o tufă. Trebuia să deschidă focul la vreme: lupii rămași, stârniți de sânge, s-ar fi năpustit asupra celor căzuți, iar el ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau lucrurile, târgoveții ar fi sărit, care cum s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]