1,317 matches
-
ce oroare, din locul unde mă găseam, pentru ca ei să mă zdrobească În abisuri, ar fi trebuit să mă azvârle spre vârf. Acum veneam, desigur, dintr-o călătorie spre centrul pământului, mă aflam În vârtejul antigravitațional al antipozilor. Noi nu născocisem fantasmagorii, el Îmi apărea acum drept proba iminentă a Planului, dar peste puțin avea să-și dea seama că eu eram spionul, dușmanul, firul de praf În angrenajul acela al cărui motor și a cărei Întruchipare era, el și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce campanii lucrează? Cu cât mai repede reveneau la discuțiile generale, mai superficiale, cu atât mai repede putea să scape. Laura a expirat grăbită și furioasă. —Produse împotriva rahatului de câine, produse pentru grădină. Toată ziua stă în birou și născocește denumiri ca Doo Nu, Viața e... cu rahat sau Udă-mi grădina. Fără să vrea, Hugo a lăsat să-i scape o pufnitură. Laura l-a privit calmă. —Da. Ha, ha. Numai că nu e așa de amuzant. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coșmar, scoțând astfel la lumină sentimentul de vină și, în general, de incompetență, care pândea sub suprafața formată din tentativele de comportament parental. Unde greșea? Hugo își dorea s-o poată întreba pe Alice. Oare nu era în stare să născocească nici o metodă prin care s-o poată revedea? Erau atâtea lucruri pe care nu le știa. Privirea aruncată asupra ceasului de la bordul mașinii a fost urmată de apăsarea furioasă a pedalei de accelerație. Avea să întârzie mai mult decât crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta? Am făcut-o și eu. N-am văzut niciodată de ce mi-aș petrece zile la rând citind povești numai ca să mă amărăsc cu probleme pe care sunt incapabilă să le rezolv. Adevărul e că Întotdeauna am preferat vechile povești născocite despre ținuturile străvechi. Citeam ca să evadez Într-o lume mai interesantă, nu ca să mă trezesc Încuiată Într-o Închisoare unde aerul e irespirabil și ești nevoit să trăiești indirect experiența unor oameni care sunt torturați dincolo de limitele Închipuirii. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea și el altă ținută, altă atitudine în fața vieții, alte credințe și alte idealuri decât cel de azi. Astfel manifestația n-avea nimic agresiv: nici măcar injurios. Ce departe suntem de timpurile acele! De unde vine porecla aceasta de "porumbei"? Cine a născocit-o? Cine a întrebuințat-o pentru prima dată? Nu știu. Nici articolul din "Era nouă" intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am spus, nu lămurește problema aceasta. Articolul e totuși interesant, glumeț, spiritual; are o factură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
povestite de mine unui reporter de la "Viitorul". Însă eu le-am auzit de la fiul meu, Alexandru, care și el le-a auzit la Curte. Aceste versuri sunt foarte răspândite la Iași; sunt, pot zice, în gura tuturor. Cine le-a născocit habar n-am. Au ieșit din pământ ca o floare de câmp nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de președintele României!), se îmbracă în arnăut și spionează viața amoroasă a fostului amant, înainte de-a leșina de nervi: „Mișelul! Vorbirile lui însemna lovituri de cuțit pentru Zoe!“. Eu jubilam alături de mișel, spre disperarea lui Negruzzi. Frosa cea bălaie, născocită de Bolintineanu prin 1855, încearcă o faptă mai temerară: se sărută frățește pe gură cu Manoil (care, în scripte, nu figura deloc ca fratele ei) și leșină, înainte de-a „muri de plăcere“. O adevărată metaforă a iubirii; rămânea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
veneau ele la mine tot timpul: superbe, atrase, respinse. Lista începea, freudian, cu maică-mea (pe care, în termeni clari și categorici, vroiam s-o separ de taică-meu și s-o iau de soție), și se termina cu Maria. Născoceam orice ca să-mi despart părinții, de la crize de plâns când plecau la serviciu, la simularea spaimei în timpul furtunilor de vară. Rezultatele se dovedeau pe măsură: obțineam când săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Taberei și din Militari pe Victoria Socialismului. Admiram platforma Casei Poporului sub valuri și cazematele Grozăveștiului sfârâind în fumuri verzi, Piața Unirii scufundată, magazinele universale topite în câteva secunde. Totul se petrecea repede, nu apucai să-ți spui rugăciunea. Mai născoceam și-alte planuri: să las Bucureștiul la cheremul câinilor (aș fi adus vreo 300 000, direct cu camionul, din provincie); să-l fur noaptea, bucată cu bucată, în mici containere izolate (cum făcea cu machetele nea’ Nicu, în timpul vizitelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rescrie fără să-și dea seama: ce făcusem, ce-mi spusese, ce se întâmplase nu știu când. Mă purtam ca un feeder, îi îngrășam memoria cu amănunte hrănitoare, mereu favorabile mie, pe care le combinam cu scene semi-reale sau le născoceam de-a dreptul: un sărut într-un cinematograf, o vorbă bună după o ceartă cu maică-sa la telefon, un buchet de flori lăsat de 8 Martie pe noptieră. O imobilizam într-un pat imaginar, aducându-i cadouri peste cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
modificate după fiecare ninsoare și după fiecare vânt care Împrăștia zăpada. Porticul Foscari, În plină construcție, era continuat fantezist, pe verticală, de formele schimbătoare de omăt. Și, mereu, a doua zi, construcția avansa, precizându-și formele, altele decât cele fantomatice, născocite de ninsoare. Asta nu Împiedica Însă ca zăpada să se așeze seara, din nou, deasupra porticului și a arcului cu deschidere către curtea Palatului Dogilor, propunând, bineînțeles alte figuri arhitectonice. Mai departe, În lagună, insula San Giorgio Maggiore apărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îi puse mâinile pe umeri și Îi spuse, calm: - Liniștește-te. E În viață și În câteva zile vom ajunge la el. A fost găsit de Erina. Și salvat printr-o metodă mai ingenioasă decât orice am fi putut noi născoci. - Adică... - O herghelie de cai. - Herghelia care a trecut Dunărea pentru târgul de la Belgrad... - Exact. Și cu sprijinul haiducilor din munți. Acum se află În siguranță, dar nu și În fața unui val de două sau trei mii de ieniceri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și a țării. Iată cuvintele d-lui Teodor Roset[t]i. Cum rămâne dar cu aserțiunea "Romînului" că onor. senator, ca organ al opoziției, a declarat că dânsa are deplină încredere în guvern? Știam că foaia guvernamentală are obiceiul să născocească pentru trebuință, citațiuni false sau răstălmăcite din cuvinte, vorbite numai, de răposați; dar nu credeam să împingă lucrul până la falsificarea cuvintelor celor vii și cari se trec a doua zi în foaia oficială: marafetul e prea grosolan. În urma altor explicări
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-a o pricepe chiar. În sfârșit, pe zi ce merge se urcă istericalele bizantine. În furia care i-a apucat, foetor caprinus, putoarea de țap pe care-o răspândesc, cu minciunile ce numai ei sânt în stare a le născoci, e de-a dreptul nesuferită. Astfel în cel din urmă număr "Pseudo-Romînul" ne zice că nu ne-au crezut atât de rai, atât de cruzi încît să fim în contra spitalelor din sate. Liniștească-se! Nu sîntem în contra înființării lor. Deplângem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și stabiliza, el le scapă, fiind mereu reinventat și „modelat” de locuitorii săi. Această deschidere, flexibilitate și diversitate permite atât orașului mare, cât și limbii bogate să servească unei infinite varietăți de scopuri, dintre care multe nici nu au fost născocite. Analogia poate fi Împinsă Încă și mai departe. Așa cum se pot construi orașe planificate, se pot crea și limbi planificate. Un exemplu este esperanto, un altul - limbajele tehnice și științifice, care sunt destul de precise și care constituie mijloace de expresie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ciclopi și pe Polifem sau din faptul că s-a legat de catarg pentru a nu cădea pradă sirenelor, ci și din modul În care Își ținea oamenii uniți și Își repara vasul sau din mijloacele improvizate pe care le născocea pentru a-și salva echipajul din Încurcăturile ce se țineau lanț. Accentul cade pe abilitatea lui Odiseu de a se adapta cu succes la o situație aflată În permanentă schimbare, dar și de a-și Înțelege - și, implicit, Înfrânge - adversarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Însă trebuie spus că faptul că modul aparte de a Înțelege știința, modernitatea și dezvoltarea a structurat atât de bine discursul dominant, Încât toate celelalte forme de cunoaștere sunt privite ca niște tradiții primitive și statice, niște superstiții și povești născocite de femei bătrâne. Modernismul extrem avea nevoie de acest „celălalt”, de acest „geamăn rău”, pentru a se prezenta la nivel retoric drept antidot al Înapoierii. Opoziția binară are la origine și o Îndelungată concurență Între instituțiile și persoanele din jurul fiecărei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
chiar lichidarea trecutului ei. Dar războiul cu strămoșii, profanând "liniștea morților", exprima nu doar furia unei negații, blamând printr-un exces generalizat un "infern inepuizabil" și retezând, astfel, izvorul suferinței. A face istorie era cuvântul de ordine, învinovățind trecutul și născocind un viitor în care nu credea. Oripilat de acel trecut obscur, "îmbătat de furie", el visa la o Românie fanatizată, regândită, convertită, replămădită, devenind "alt neam". Și din care, țâșnind nesperat, doar Eminescu era cel care ne răzbuna mediocritatea. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
declarație despre mine că am zis eu așa și pe dincolo”... Știi? „Că te nenorocesc”, zic, „te omor.” Da’ el zice: „Da’ ce vroiai, mă, să mai mănânc bătaie și pentru tine?”. Auzi, deci tipu’, ca să nu mănânce bătaie, a născocit acolo niște chestii pentru mine... Mai era cu mine În lot Sandu Mihalcea, coleg de facultate... A mai fost În lot cu mine Florin Pavlovici. El e ucrainean (sic!)... Și cum mergeam Împreună pe digurile ălea, mereu vedeam sălciile ălea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
locului, am văzut și auzit suflete gemând și corul robilor jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care deseori Îi primeau pe acești nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori. - Ești... ești mută? murmură el dezorientat. Dar atunci cum... Totuși, Îi auzise cântecul incredibil, În timpul cât fusese expusă În fața poporului. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridicarea cartelelor în cazul când un salariat se îmbolnăvește. După ce sunt abordate o serie de exemple privind încălcarea programului de lucru se face precizarea surpriză privitoare la mobilizările pentru munci „voluntare” în zilele de duminică. Pentru „încurajarea” acestora a fost născocit un „sistem bestial”, cine nu muncește voluntar în această zi, nu primește plata pentru ziua următoare. La toate acestea s-ar adaugă și un mediu de muncă extrem de greu, distrugând sănătatea și viața muncitorilor. Ei trăiesc în condiții „ce pot
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
zi. De cum se înserase, ne adunaserăm, cu mic, cu mare, pe nisip, să-i ascultăm. Se întorseseră de câteva zile acasă și tot mai povesteau minunile văzute dincolo de mare. Dar eu cred că-și terminaseră pățaniile adevărate și acuma mai născoceau câte ceva: ici o înfloritură, colo încă una, mai amestecau poveștile lor cu ale altora (știam asta, fiindcă pe unele le mai auzisem și altădată), dar ne plăcea să-i ascultăm și stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca în murmurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rău, căci îmi știrbise dragostea pentru iubita mea, îi făcuse rău lui Georgie întrucât ea nu fusese doar trădată, ci pur și simplu lăsată la discreția Antoniei, îi făcuse rău Antoniei pentru că o tulburase, o excitase și o făcuse să născocească planuri care în final nu puteau fi decât dăunătoare. Eram conștient - și lucrul acesta îmi dădea o sumbră și perversă satisfacție - că Antonia era încă departe de a fi emoțional independentă de mine. Simțea nevoia să-l aibă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]