308 matches
-
peste câmp te ascunzi ca o morgană după sufletul meu tâmp. îți sap groapa ta în suflet ca să ai unde să mori, sufletului hrană fină ca o dulce crinolină, aripile ți doar zburând pe columna ta latină. spală-mi inima nătângă cu apă din mâna stângă adă-mi liniștea de veci... vin odată, hai mai treci să-mi vorbească ochiul drept cănd te culc, dragă, pe piept iar pe stângul să-l închid când plutim în doi în vid. toamnă, iată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
regie. E singura facultate pentru care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai fost pe la voi (Auta îl privi cu gura căscată). Da, pe când nu eram nici noi, nici voi, pe când și la noi și la voi era aer mult mai mult și mai fierbinte și nu erau decât făpturi uriașe și nătângi. - Dar cum sunt cei cu care ai vorbit? I-ai văzut? - Numai pe unii. Într-o lume din acelea am și fost. Erau ca noi și ca voi, sau mai bine zis între voi și noi. Am nimerit tocmai când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o pălărie obișnuită, tip borsalină, cu o calotă semicirculară, panglică roz și, poate, soarta ne va îngădui, vreodată, ca măcar ea să fie recuperată. Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fost la început toți acești neisprăviți, cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele iuți doar la a-și cuprinde și deșerta pe esofag butelcuțele cu pileală? Cine s-ar fi încumetat să-i care pe acești pitecantropi în spate? Cine îi dăscălea, îi civiliza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fixară întîlnire, într-o după-amiază, în Cramă, la Hanul lui Manuc. Dar se vede treaba că ambele tabere erau extrem de precaute, așa că, în ultima clipă, la Cramă, nu se înfățișară nici unii, nici alții. Își expediară fiecare niște emisari cu mutre nătânge, care raportară că, măcar în acea după-amiază, la Cramă nu se băgase pe fir nici Miliția. Și atunci arăboii, prinzând o pojghiță de curaj, anunțară un alt loc de întîlnire, cerîndu-le să-i aștepte o săptămână încheiată, seară de seară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce îmbîrligătură de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie străinul preocupat. - Poate s-o cheme și Soldatul Necunoscut. - Câte pițipoance cu nume nătânge n-am voiajat eu! Întâi le puneam capră și le săream în spinare. Când le izbeam cu stângul, o luau către stânga... Când le izbeam cu dreptul, o apucau către dreapta... Am colindat așa pe-o mulțime de pipițe, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare - Da! ai știut că-n ceruri, răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge L-adoră, L-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împreună Și mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zâmbește, iar sufletul îmi râde, și inima îmi crește. Luna prin nouri înger pe lume blând veghiază. Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi. Pe râu fiece undă se-mbracă cu o rază, Copacii se cutremur în frunțile de stânci, Lumina se-mprăștie în pânză luminoasă Pe merii plini cu floare-n grădinele adânci - Și eu, la trunchiul unui, visez la ea deștept, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-o lustruesc în rime și-n cadențe Dulci ca lumina lunei primăvara Într-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în chaos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demoni-n stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
intrase În alcătuirea feței cu barbă a autorului, care, Întâmplător, avea câteva dintre trăsăturile gazdei noastre. Tocmai ne pregăteam să atacăm nefericitul iepure, când ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și o broboadă de lână pe cap, ținând În mână un uriaș coș de picnic burdușit cu merinde și sticle cu vin, pe care bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea mult sifon pun artiștii contemporani în creația lor. Asemenea documentelor secrete, jurnalele autentice trebuie încredințate doar posterității. Uneori, artiștii nătângi sunt sprijiniți cu premii. Când am început să - i citesc volumul, mai știam câte ceva despre poezie. Când l - am terminat, uitasem totul. Șansa artei de a se ține de om e să ne - o plantăm în ADN. Arta oferă stări
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Într-un sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă privirile fixe și arma În poziția corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari, nătângi și triști. Fața aceea se adăugă tristului cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine un cort tip iglu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a răzvrătit: "Te spun la miliție că asculți Vocea Americii". Cristoase, ce i-a făcut Iordan! Brăduț. Mă gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era o legănare într-o parte și într-alta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au încă nici pe cea a vârstei adulte. Părăsesc universul ocrotit și lipsit de griji, "paradisul înverzit al iubirilor copilărești", fără să fi dobândit încă siguranța liniștită a "celor mari". Pentru ei, adolescența se dovedește a fi mai curând "vârsta nătângă", decât "vârsta fragedă" sau "vârsta ingrată". Deoarece păstrează în minte scenele toride și obligatoriu perfecte ale seducției sau săruturilor din filme, cei lipsiți de experiență se simt mai stângaci ca oricând. Desigur, învățăceii în ale iubirii au făcut dintotdeauna gafe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
confidentă a lui Marivaux. Aici, Lubin, un fel de „prostul satului”, e angajat și plătit cu bani-gheață atât de mama bănuitoare, cât și de tinerii îndrăgostiți ce vor să-și cumpere astfel liniștea. Toți își propun să-l remunereze pe nătângul spion improvizat, căci știu prea bine că supravegherea nu se face niciodată gratis, axiomă confirmată, cu câteva rare excepții, de către majoritatea agenților, fie ei „deturnați” sau nu. Informațiile costă, fapt remarcat deja de la Molière și până la Goldoni, în piesele cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
C. Alexandrache din Constanța, P. Andreescu de la Iași. Cu poezie erau prezenți: I. Mihail, Gh.V.Butnaru, C.I. Postolache, Gh.N. Jacotă, I.Leandru, Octavian D. Șendrea, Val 72 Al. Popa, G. Alexandrache Coroana Constanța, Remus Vernea („Cântece din Ardeal"), V.C. Băcuța („Nătâng”) George Tutoveanu, Gh. Filiche ș.a. „De vorbă cu George Tutoveanu" (iunie 1932) își intitula G.M. Delabăsești interviul luat poetului: Ce părere aveți despre ziarul nostru? „ Scris cu pricepere, cu tragere de inimă și entuziasm și cu o înțelegere deplină a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
paradisului inexistenței, chiar și dintr-o aspirație superioară, se dovedește tragică. Deschizându-și micile porți ale sufletului său mare către o făptură omenească, „regele ciupearcă” devine el însuși uman, ieșind astfel din propria perfecțiune, de făptură - ca și melcul cel „nătâng” - suficientă sieși. „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Bursuc, aceste ființe se devorează într-o ciclică disperare inconștientă. Nu întîmplător, acțiunea se desfășoară noaptea. O noapte ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi-somnolență, de slăbiciune neputincioasă, metamorfozată în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să rîzi, comedia să plîngi" (Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p.71). E o viziune originală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sau, pur și simplu, să fumeze. Sau, de ce nu, să se plimbe. Nu-i bagă nimeni în seamă. În schimb, dacă sînteți atenți, veți observa că ei ne bagă. Aerul lor calm și detașat, de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe pare să distingă ceea ce noi, în vînzoleala browniană a tortuarului, nu mai putem distinge. Și atunci vine și momentul interogației: care-s bolnavii? internații ăștia în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urce scara? Care? 19 februarie Modă nouă. Fata, chiar dacă e ger, își pune-n valoare părul, generos, des, involt, liber în gerul iernii. Alături, băiatul, efilat sau bondoc, își îndeasă pînă peste urechi fesul (obligatoriu negru), avînd aerul unui neajutorat nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta-i ce se vede. Cine știe însă ce dedesubturi freudiene ascunde această împerechere discrepantă sau, pur și simplu, împerechere! Una din junele și talentatele sculptorițe, care dădeau tîrcoale atelierului parizian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]