707 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului astăzi astăzi un cal a zburat pe cer avea aripi de ceară și mânca jar pintenii lui erau albaștri trăgea o trăsură plină cu îngeri astăzi parcă sunt năuc de-abinelea văd numai cai verzi pe pereți parcă aș fi dali să am o sută de ochi sau van gogh cu o ureche tăiată căutând infinitul ca gaugin prin tahiti mă încalț cu saboții lui millet și mă rătăcesc printre
ASTĂZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352974_a_354303]
-
distanță colosală. Cu omul - actant negativ - poetul se îndreaptă sigur spre alt spațiu preferat: orașul (dar, nu burgul, care adăpostește cetatea - simbol cultural). Locul e marcat, în general, de disoluția materială și spirituală a realității: „dimineața [e] cenușie”, timpul „gonește năuc”, zidul e „scrum și rumeguș”, culcuș „șerpilor și viespilor”, ziua-i „un monstru”, rumoarea (poate, altădată, plină de semnificații pozitive) acum e „deprimantă, sordidă, / a orașului șatră”, zorii se arată „jegoși”, iar orașul, în întregime, e „mic, inutil /...doar un
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
09 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ou cosmic luna cuibărită în lumina moale-a dimineții- ou cosmic spart în răstimpuri de strigătele veșniciei. Vreme de iarnă copaci de sticlă în singurătatea câmpiei și un tren cu roți de diamant, rătăcind năuc pe drumuri dintr-o altă poveste. Vreme de restriște un scaiete stăpânește trufaș orizontul. de umbra lui, regele Lear își sprijină neputința. Păsările vrăbii gureșe la fereastra sufletului meu ciugulesc grăunțele gândurilor, pentru a se ridica apoi cu ele la
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
Acasa > Poezie > Delectare > POTCOAVE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POTCOAVE Pornește primăvara și ne duce, De multe ori, prin ploile grozave, Ne vindecă de nopțile bolnave Și liniștește mințile năuce. Iar când apar și cazuri mult prea grave, Pe eșichier vreo dramă se petrece, Nebunul negru umbl-acum în cruce Și caii i-au rămas fără potcoave. Dar suntem bucuroși că înc-aleargă Și n-au pierit, cum ar dori toți câinii
POTCOAVE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354507_a_355836]
-
fără de casă, sătulule fără de hrană, însetatule întins acum în patul acoperit de apele continentului din care nu poți bea, tu acela, hei, tu! Nu-ți lipsește nimic? Am pentru tine totul, ridică-te și ia-o la fugă spre mine năuc! Îmi sunt aruncate toate opreliștile! Putem, în sfârșit, vorbi despre orice. - A, de mărturisit vorbești...!!! Începusem să cred că ești o feministă oarecare, dar nu, nu ești. Ce-ți trebuie de nu-ți ajungi? - Sufletul acela pe care să-l
CĂRAREA DINTRE SECOLE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352700_a_354029]
-
și amăgite, Înșelate și pârliți... To(n)ți supuși cu plecăciune De un sfert de centenar La halal păcăliciune, Zi cu roșu-n calendar Cu copii din cruce-n cruce Și tămâie-n fum pe coș, Cu colaci de maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo
PĂCĂCIOŞI ŞI PĂCĂLAŞI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354125_a_355454]
-
de săgeata lui eros întors din luptele cu gerurile iernii are harfa spartă și tolba cu săgețile otrăvite înfipte în inimile crude ale fecioarelor care visează numai zburători cu aripi de îngeri ce se culcă noaptea cu ele lăsându-le năuce și pline de vise precum odinioară în misterele orfice când se desfășurau ritualurile de inițiere secretă ele vin din obștea sufletelor curate și din șirul pedepselor grele ca persephone care declama ooo norocosule preafericitule din omul care fuseși ai ajuns
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
cetățeanul cu drept de vot. În fața acestuia, unii dintre candidați vin, se pleacă până la pământ, îi oferă daruri, dar mai ales îl conving că cei din fruntea țării, a localității sunt niște hoți, niște bandiți, niște tâlhari. Bietul om rămâne năuc, aflând de câte potlogării au fost în stare cei pe care el i-a ales cu câțiva ani în urmă. Și nu este greu să creezi asemenea scenarii. Când stai în umbră, nu ești obligat să prezinți documente, probe, ci
ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA -BĂTAIA PE CAŞCAVAL de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347039_a_348368]
-
Pământ. Dovadă că Shakespeare e cel mai cunoscut poet și dramaturg universal. Dar înainte de a ajunge aici, parcurgând rețeaua de străzi înguste, însumate într-un labirint greu de străbătut în afara fluxului de turiști, am căscat ochii si gura ca un năuc în fața celei mai vechi si mai voluminoase construcții umane pe care eu am putut s-o văd vreodată: Arena romană, un fel de Colosseum în afara Romei, evident, păstrând proporția. Un colos din blocuri de piatră, de te miri, ca în fața
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
pot iubi oricât... Sunt un creștin rămas aici, în țară, Să fiu cu Țara răstignit pe cruce, Vândut pe-un colț de pâine dulce, Cu cât mai neagră-i și amară. Sunt vremuri grele, parcă toți trăim Într-un mental năuc, dement, morbid, Apocaliptic.. Fiindcă nu iubim Destul și ne lăsăm zidiți în zid... Sunt hotărât, prieteni, măcar pe încă-o viață, Așa cum mă condamn și însumi mă blestem - Să-nalț cu voi măreața Rugă cea măreață Din mii de versuri
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă o arsă de veacuri fosilă renaște în sute de pagini rotativele bâzâie lent albinele mierea-și aduc și toarnă în omul năuc albastru, suav un ferment Referință Bibliografică: gândul, slova, palimpsestul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre caută cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea fără pași pierduți îmi caut încă cărarea o
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
un păianjen otrăvitor în potirul cu Sfânta Împărtășanie, el a consumat tot conținutul potirului fără să pățească nimic. Ori, la ora actuală, dacă cineva este oprit să slujească, el totuși slujește. Își face cabinet particular și creștinii, ca o turmă năucă, năvălesc acolo. Lucrul acesta nu este cu acoperire în istoria Bisericii. Trăim o criză foarte profundă, nu aceasta financiară de care se face atâta caz, ci o criză de autoritate, de canonicitate, constând în felul în care ne raportăm credincioșii
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
eu în rai nu mă voi duce că mi-a plăcut gura dulce, dorurile pot să zboare, eu țuc mândra pe cărare. cântă cuce-n deal la cruce, tu te duci și eu m-oi duce, că eu sunt un om năuc și după mândra mă duc... zorilor, surorilor, mândrelor, voi zânelor, stați pe loc și tot ziliți, pe mândruț nu-l întâlniți, tot vă uitați înapoi să vină seara la voi, dar mândruțu-i musafir, și cu fir de calomfir, el umblă
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA Nu
POEME DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358620_a_359949]
-
ta! La măăă-taaaa! Să te țină ea! Tu nu ești f'meie! Tu ești o p'ostănacă și o împuțită și io te taiiii! Aaacu! Scaaaaap! Tu, c'ăăăpi și io scaaaap! HI-HI-III...La mă-taaaa!... Chițăie dement. Ea e oarbă, năucă, speriată, disperată. Știe că e fără scăpare în calea armei. Cuțitul intră adânc și se zvârcolește în abdomen. Puțin mai sus și străpungea ficatul. Nelu, plescăie mulțumit. ''- Așaaa, așa fă! Că ți-am zis! Acu' să stăm de vorbă! Ce
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 Referință Bibliografică: cade toamna în pahare / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 625, Anul II, 16 septembrie 2012
CADE TOAMNA ÎN PAHARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358808_a_360137]
-
să pot privi prezentul în ochii-i limpeziți de regretele dragostei, care s-a pierdut printre ramuri de suflet vreau să fur o rază din sufletu-ți curat, să-mi învăluie gândurile cu un fum de vise vântul pribeag și năuc să-mi spulbere îndoială cu ecoul surâsului tău. acoperă-mă iubite, cu un val de cer, străpuns de lacrimile îngerilor fii blândă adiere de vânt pentru inima-mi arsă de dor șoptește-mi ale zărilor cuvinte, îmbrățișate de al tau
PETALE DE CUVINTE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358933_a_360262]
-
mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât...Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-ascunzi de tine însuți?...Grea povară să fugi când vrei să te înfunzi... (Privește-n jur năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă. Scena 4 Glasul de tunet al Domnului îl încremenește
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
bucurie, călcam cu turmele de oi pe stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ramurile salcâmilor, acoperind apoi, cu o carne afânată, coastele pământului, iar durerile lumii amuțesc preț de o clipă, plătind obol luminii care cade din cer. Ne întoarcem, înainte să atingem poala gigantescă a pădurii de fagi. Continuă să ningă, crud, năuc, liniștea ne uzurpă gandurile, descătușându-se alb din stihiile înaltului. Omătul ne acoperă abil urmele, e ca și cum n-am fi fost aici, ca și cum am fi niște personaje indezirabile, care au invadat liniștea salcâmilor înfloriți iernatic ori somnul măceșelor stafidite sub
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
Creația poemului epic P1. Nastratin Cânt tristețea mă cuprinde, Mă gândesc la Nastratin, Un năuc ce-mi face bine și mă scoate din leșin, procesiuni halucinante însoțesc venirea sa, aștri scapă de cangrenă și de SI și poate DA, Glaciar apare-n zare, ca o oază în pustiu, Nastratin mi moare-n veacuri și-i
CREAŢIA POEMULUI EPIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360272_a_361601]
-
scrisa mea, Să fiu mereu cel folosit, Să rabd când n-am și, urgisit, Să fiu de-a pururea manta De vreme rea Hora paiaței - păreri personale - versuri În hora nebună, m-au prins fără voie Să țopăi dement și năuc! Și joc pe jăratec, biet urs, de nevoie Că-s prins și legat de butuc! Îmi bâțâie capul de jocul cretin Și brațele-mi saltă tâmpite... Iar gura, mi-e plină de foc și venin... Privirile - ape prostite... Că-n
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
să știi că ești de vină, că ți-am purtat parfumul la rever. dureri de nașteri freamătă pământul, de lacrimi universul este ud și, potolit, în leagăn se dă vântul, că s-a născut un fir de iarbă crud. privesc, năuc, un petic de zăpadă; un ghiocel, plăpând, a răsărit, că-i era dor, iubito, să te vadă, de dragul tău, și el, a înflorit! îs tare supărat pe trecătorii, ce-ntorc privirea numai după tine; abia treziți din iarnă, visătorii, habar
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
ere apuse. Când să mă urc în tren, au venit la mine trei militari însoțiți de un ofițer, care m-u lergitimt și m-au poftit la marea divizie pentru unele lămuriri cu privire la activitatea mea pe teritoriul URSS-ului. Eram năuc, gara o vedeam cum se mișcă haotic, cerul se cobora amenițător peste ființa mea, iar nori negri... brăzdați de fulgere incandecente, au declanșat un potop al umilinței peste trupul meu ce-l simțeam că se răcește ca un sloi de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]