314 matches
-
când am întâlnit-o și am dus-o spre biserică? Îmi aduceam aminte că ținuse să meargă în urma mea, și nu alături de mine. Ce curioasă trebuie să fi fost totuși scena, eu în chip de Orfeu înnebunit, iar ea o năucită Eurydice! Și totuși, de ce trebuia să se teamă să întâlnească pe cineva, fie chiar și pe mine, în stradă? Împotrivindu-mă ispitei de a mă uita îndărăt, am înaintat sprinten și curând m-am aflat printre copacii piperniciți, tufișurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a o zăvorî, ca să mă apăr de el, dar spaima m-a zăpăcit stârnindu-mi dorința de a înfrunta răul, așa încât am deschis ușa. Hartley a zburat în casă asemenea unei păsări speriate. Era singură. În primele clipe părea la fel de năucită și de fâstâcită ca și mine. Poate că o orbise întunericul la care trecuse brusc. Stătea locului, apăsându-și mâinile pe obraji, de parcă se împiedica să nu strige. Eu, înnebunit și buimăcit, lăsasem ușa deschisă și acum, grăbindu-mă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea în acest loc a fost o pură întâmplare. Cea mai bizară dintre coincidențe. Habar n-aveam că se găsește aici. Habar n-aveam unde se află. Pierdusem legătura cu mama ta cu multă vreme în urmă. Am fost absolut... năucit, înmărmurit... când a reîntâlnit-o... a fost cea mai pură întâmplare. — Ciudată întâmplare! — Nu mă crezi? — Ba da. Cred că da. Da. E în ordine. Oricum, asta nu-i treaba mea. Ți-am apus purul adevăr. — O.K., O.K.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gurii lui frumoase o forță pervers masculină. Rosina era în plină strălucire, încântată și amuzată să-și exercite puterea, în timp ce-i ținea la picioarele ei, își plimba încurajator privirea sașie, pătrunzătoare, de la unul la celălalt dintre cei doi bărbați turtiți, năuciți. Păreau absolut amețiți de atracțiile ei. Era, fără îndoială, o mare variație față de atmosfera de capelă mortuară, din ce în ce mai apăsătoare, de la Capul Shruff. — Ce dorești, Rosina? — Ce vrei să spui prin „Ce dorești?“. Ce manieră de a întâmpina un musafir! „Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alergat îndărăt spre casă, strigându-l pe James, care zăcea încă pe jos, lângă mașină. S-a ridicat cu greutate. — James, James, vino, vino! James îmi redase suflul vieții. Desigur că avea să-l reînvie și pe Titus. James arăta năucit și cadaveric. — Vino repede, repede, ajută-l! Când James ajunse în colțul fâșiei de iarbă, unul dintre străini, care erau turiști, încerca să fie de ajutor. Îl întorsese pe Titus cu fața în jos și-i apăsa, fără nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
subiect multiplu, acordul în gen depinde de genul, numărul, sfera semantică și poziția termenilor componenți. Când termenii de genuri diferite exprimă ființe, masculinul se impune asupra femininului, indiferent de poziția substantivului sau pronumelui în interiorul categoriei numărului: „Mama și fiul rămaseră năuciți uitându-se unul la altul fără să clipească.” (M. Preda) Când termenii trimit, prin sfera lor semantică, la obiecte, • masculinul singular e dominat de feminin și neutru, singular sau plural, care impun forma de feminin plural: „Codrul și lacul sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i atrage abonați. Făcându-i acest serviciu, pe care de altfel nu l-am refuzat nici unuia dintre confrații mei, mă gândeam că sunt de folos publicului. Doamne, ce groaz nică greșeală am făcut! Citind câteva dintre numerele sale, am rămas năucit! Oare cum putea un autor care se respectă să se coboare până la un ton atât de josnic, atât de scandalos, atât de atroce? Recunosc că îl socoteam pe Marat scriitor mediocru, logician incoerent, incredul în morală, ambițios și dușman al
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
am ferit să nu mă lovească ... și mă ia în brațe, spunându-mi cât este de fericit că unul dintre elevii săi vrea să-i calce pe urme. Mă ia apoi de braț și întrebându-mă de toate, dar eu năucit, nu mai înțelegeam nimic, se întoarce cu mine la locuința sa de la Filibiliu unde ma predă doamnei ... spunându-i cine sunt, ce e cu mine și să-mi dea de mâncare cât el are puțină treabă la cancelaria de alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care elibera bilete internaționale de tren. Doar că m-am prezentat cu o listă reprezentînd un drum sinuos, care parcurgea vreo cinci țări, cu opriri în nenumărate orașe, astfel încît, după ce am ajuns în fața ghișeului, biata funcționară s-a uitat năucită, cînd la mine, cînd la itinerarul meu, pentru ca, pînă la urmă, să-l întindă unei colege mai în vîrstă, gemînd: "Poate reușești tu să te descurci". Colega a zîmbit, a luat foaia din mîna ei, a luat o hartă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
autoritățile elvețiene, infinit mai puțin prietenoase. Am fost expediată de urgență din vagon pe peron, cu recomandarea seacă de a lua un tren mai direct, mult mai potrivit pentru posesoarea unei simple vize de tranzit. Iată-mă deci pe peron, năucită, cu bagajele la picioare. Lume puțină și amărîtă. Mă ajută să-mi fac ordine în lucruri. Un vînzător ambulant îmi oferă fructe. Refuz, din motivele bine întemeiate ale blestematei diferențe de bilet din trenul Pisa-Genova. Un acar se uită lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Nu era post de grăniceri? Ba era, dar e ora unu noaptea. Dormeau. El, Jackie e navetist. Locuiește în Savoia și lucrează la Geneva, într-un magazin. Trece mereu granița. Dar cum o să-i trezească din somn? Ce rost avea? Năucită, mă las, resemnată, în voia soartei și accept logica desăvîrșită a afirmației că nu este frumos să-ți trezești semenii din somn, fie ei și grăniceri. Peste douăzeci și patru de ore, aveam să colind disperată toate localitățile de graniță, precum și consulatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
turiști pe aici? Și apoi dimineață, când ați sosit, v-am văzut în uniformă. Venisem să aduc icre negre la restaurantul gării." "Aveți icre negre?" "Bunînțeles. Dacă vreți, vă aducem mâine. Vreun kil?" "Cum să nu, cât costă?" "Pentru dumneavoastră..." Năucit, cu privirea ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu se desprindea de el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi noapte într-un schimb de focuri și sunt însărcinat să-i expediez cadavrul." "A murit căpitanul Marinescu! țipă năucit Grigore. Și biata nevastă-sa, care acum câteva zile s-a dus să nască la părinți..." " Hai să telefonăm, spuse locotenentul, să vedem dacă nu mai pot trimite încă un tren." Au intrat toți trei în biroul șefului de gară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
conferi piloților o aură de putere și glorie. MIG-urile inamice apar brusc și după o luptă aeriană rituală, unul dintre piloții americani, Cougar, pierde controlul și Maverick trebuie să-și riște viața pentru a-l escorta pe camaradul său năucit înapoi la portavionul bază. Cougar decide să abandoneze unitatea și își pierde statutul de "trăgător de elită", nemaifiind acceptat la școala de elită. Pentru Maverick, în schimb, și pentru copilotul Goose, aceasta e șansa de a se afirma și intră
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
năprasnică a transformat în așchii botul sărmanului câine din care țâșnise un val de sânge cu spumă în același timp cu un urlet înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat, încă se mai lupta. Reușise chiar să o miște pe bunica de la locul ei și s-o târâie puțin după el. Dar n-avea nici o șansă. A doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pictorilor flamanzi. În cele din urmă, renunț. Simt că nu mai percep nimic. Prado, ca de altfel orice muzeu, trebuie servit în porții mici. Altfel, ai senzația că faci un sacrilegiu, că profanezi ideea de artă... Am ieșit din muzeu năucit, nu mai știam cât e ceasul și ce mai avem de făcut. Văzusem doar o parte, o mică parte, un sfert sau o zecime de zecime din întreaga colecție de la Prado. Dar și pentru puținul acesta, prețul poate fi uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fata și nici nu am avut vreodată vreun gust deosebit pentru amorurile ancilare sau cu funcțio narele din subordinea mea. Măriuca plecă Încet pe ușă afară, consternată a mă vedea așa cum nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și speriată după coconița cea frumoasă, sugrumată de un plâns abia stăpânit. Prietenul P.G. era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a încheiat micul discurs, pantofarul s-a înclinat spre tribuna oficială ca un actor la finalul spectacolului și și-a văzut de drum liniștit. Tovarășul Gârmoci l-a privit uluit pe tovarășul Fanache, acesta i-a întors o privire la fel de năucită și de neajutorată, apoi, cam în aceeași fracțiune de secundă, amândurora le-a venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască Republica Populară Română, trăiască Uniunea Sovietică! Imediat mulțimea, obișnuită să funcționeze ca un ecou, a reacționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Să te odihnești." (după Alin Ribault) Prin urmare, rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a timpului. Cum ne vom descurca? Ce vom face? Era întuneric deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate. Doar deasupra plitei, într-o cană umplută cu boabe de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne sunt șefi și distribuitori de fonduri de cercetare. Apare de regulă duminica seara, în jurul orei 19.00. De când l-am cunoscut poartă mereu același costum, aceeași cămașă galbenă și cravata bleu. Mediul meu profesional, imaginea fidelă a unei lumi năucite și date peste cap de nebunia ambiantă. La seule manière d'être digne de Dieu, c'est de Le respecter dans les pauvres gens qui souvent comprennent tout de travers. (Singura manieră de a fi demn de Dumnezeu este accea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spor în talkshow uri? După ce sa anunțat că PDL și alianța PSD PC au bătut palma, freamătul jurnaliștilor prin restaurante și private sa domolit și ștafeta a fost predată exclusiv analiștilor din studio. Numai că pactul celor două formațiuni ia năucit complet pe aceștia din urmă. Susținătorii pânăn pânzele albe ai lui Băsescu au rămas interziși și au început să bolborosească vorbe fără șir, din care se distingea din când în când că, totuși, vinovatul e PNL, iar antibăsescienii anteniști au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
doresc: cantină la asociația lor, spor de pensie ca soție a lui Papà; să mă duc la Sad[oveanu], care mă va primi cu brațele deschise, la Președinte, care l-a cunoscut și apreciat pe Papà! Am plecat de acolo năucită, mai năucită decât venisem. [...] Să nu crezi că sunt [eu] un caz excepțional. O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la asociația lor, spor de pensie ca soție a lui Papà; să mă duc la Sad[oveanu], care mă va primi cu brațele deschise, la Președinte, care l-a cunoscut și apreciat pe Papà! Am plecat de acolo năucită, mai năucită decât venisem. [...] Să nu crezi că sunt [eu] un caz excepțional. O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua de mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vreodată de el. în acest timp, fiul lui, Angelo, se furișează noaptea pînă la culcușul ei ca s-o miroasă în timp ce doarme. Pînă la finalul călătoriei, Lucy îi propune lui Salvatore s-o ia el de soție, iar Salvatore acceptă năucit, dar regizorul scenarist nu dezvoltă relația lor și nici conflictul implicit dintre tată și fiu. Adevărul este că, deși Crialese (cu ajutorul operatoarei sale AgnŁs Godard) ne oferă multe clipe de transport, el ne cam privează de tradiționalele satisfacții narative și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un sfârșit fără dureri, fără chinuri și așa s-a și întâmplat. Trăiam în acel moment șocul șocurilor! Când cineva suferă, îl știi tot mai bolnav și vrând-nevrând te obișnuiești cu iminenta lui dispariție... dar așa??! Aprind o lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele... Telepatia a funcționat perfect. Mariana, fiica noastră, aflându-se în tren spre București, la ora fatală leșină în tren gândindu-se la mama ei, iar nepotul rămas la Putna în vacanță se îmbolnăvește din senin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]